Niciodată

Capitolul 14

Sophie povestește:

    — Ce s-a întâmplat cu tine ieri? Emma e mai curioasă ca nicicând și îmi pune întrebări care mai de care.

    — Ce s-a întâmplat cu Matt? Liv se alătura interogatoriului. Ați plecat amândoi? Dumnezeule, scapă-mă!

     De aseară mă tot simt ca la un interviu continuu. Noaptea trecută, de cum am întrat pe ușă, mamei nu i-a tăcut gura nici pentru câteva secunde. Primul lucru pe care l-a observat a fost hanoracul lui Matt, apoi pe Matt, care încă aștepta afară, hainele mele ude și după, ceasul care arăta că nu am ce căuta la acea oră acasă. Evident că nu i-am povestit nimic și am spus numai minciuni, dar tot a contiuat cu întrebările. De obicei lucrează continuu și nu e mereu acasă, de-abia dacă o văd o dată pe săptămână, culmea, e liberă când trebuie, de parca ar știi.

     La masă se așează Will și o strânge în brațe pe Liv; lângă mine se așează Judy, ce îmi zâmbește mai amabil ca de obicei și, pe partea cealaltă a mesei, Matt.

     Mă așteptam ca lucrurile să se schimbe între noi după ziua de ieri, dar se pare că m-am înșelat. Abia de se uită la mine și, atunci când o face, are privirea aceea rece și lipsită de orice sentiment, chiar mai rău decât altădată.

    — Hei, Sophie, ce faci? Will îmi zâmbește ciudat și se tot întoarce spre Matt, dar acesta nu-i dă importanță.

   — Bine. Tu? întreb la rândul meu.

   — Foarte bine. Vii la petrecere diseară? copiii ăștia nu au altceva de făcut?

   — Nu pot, am o întâlnire, îl informeaz.

   — Întâlnirea clubului măicuțelor virgine? Matt deschide gura și, cum mă așteptam, nimic bun nu i-a ieșit pe ea.

  — Nu, iese cu Trent Morrison! se entuziasmează Liv și bate din palme ca un copil.

   Am auzit câteva lucruri despre Trent, este foarte cunoscut în liceu pentru vocea lui și pentru notele perfecte.

   — Ăla care cântă? Matthias se înnegrește la față, iar vena de la cap i se zbate.

— Care altul? întreabă Emma visătoare și își sprijină mâna în palmă, fluturând din gene.

  — Nu te duci nicăieri! ce Dumnezeului tot spune? Matt a înnebunit cu siguranță.

  — Ar fi bine să-ți vezi de treburile tale! da, mă enervez. Ce-ți pasă ție? întreb ridicând puțin glasul.

— Mă doare undeva de întâlnirea ta. Du-te să-și bată joc de tine! Să nu zici că nu te-am avertizat, răceala cu care vorbește nu se poate compara cu glasul dulce ce mă liniștea ieri.

— Îți e teamă că își va bate joc de mine mai mult decât o faci tu? Stai liniștit, nimeni nu te poate întrece! glasul începe să-mi scadă cu fiecare cuvânt rostit, iar ochii lui par că mă ard.

— Ar fi bine să încheiați! ordonă Will și se uită urât la Matt.

   Mi-aș fi dorit să nu-i fi văzut părțile bune, era mai bine să nu știu că există, altfel nu mi-ar lipsi atunci când e un mitocan.