Niciodată

Capitolul 6

Sophie povestește:

În momentul acesta, încep să cred că mama avea dreptate și gândurile negative chiar influențează universul.

De cum am dat cu ochii de persoana din birou, nici măcar un zâmbet fals nu am putut să schițez. Dacă nu aș fi cunoscut-o ieri, aș fi zis că este o fată drăguță de liceu. Poartă o pereche de blugi albaștri, tăiați în genunchi și un top ce, de data aceasta, îi acoperă buricul. Îmi zâmbește superior și îmi dau seama că urmărește ceva.

— Bună dimineața, domnișoară Jones! spune directorul zâmbăreț. Nu vreau să vă rețin prea mult, deja s-a sunat de intrare, așa că o să mă grăbesc cu prezentările, ne informează calm.

— Dar nu vă faceți probleme, noi deja ne cunoaștem, spune Judy cu un zâmbet actoricesc. De fapt, ne înțelegem foarte bine. De aceea m-am oferit să o ajut. Știu cum este să fii elevul nou și nu aș vrea ca Sophie să treacă prin așa ceva fără să aibă pe cineva aproape. Îmi face mare plăcere să îi pot oferi o mână de ajutor, termină ea, iar mie îmi vine să vomit.

Repet, dacă nu aș știi cum este de fapt, chiar i-aș crede cuvintele. Știe foarte bine să se prefacă și asta se vede pe fața directorului, ce pare foarte încântat.

— Domnișoară Evans, apreciez foarte mult interesul tău față de bunul mers al liceului și apreciez ajutorul pe care îl oferi noilor veniți. Ar trebui să avem mai mulți elevi ca tine. Domnișoara Jones te poate lua drept exemplu, concluzionează el și mie îmi pică fața.

O cunosc pe fata asta de două zile și deja am citit-o, iar el habar nu are câtă prefăcătorie zace sub masca asta plină de bunăvoință?

De când am intrat aici nu s-a oprit, nici măcar pentru o secundă, din zâmbit, iar eu nu am schițat nici un gest. Cred că este timpul să spun ceva. De ce nu, să-i intru în joc.

— Îți mulțumesc mult, Judy, pentru ajutorul pe care, din atâta bunătate, mi-l oferi. Drept să vă spun, domnule, de când am cunoscut-o pe Judy, mi-am făcut o părere despre acest liceu și despre elevii de aici. Sunt sigură că majoritatea elevilor sunt asemea ei. Și aveți dreptate, sunt sigură că reprezintă un exemplu bun de urmat, nu am mai cunoscut persoane ca ea în trecut, este chiar deosebită! spun cu o falsitate de care nu credeam că sunt capabilă și pe măsură ce rânjetul meu crește, al ei scade.

— Bine, fetelor, acum că ne-am înțeles, vă puteți duce în clasele voastre, el nu pare să observe privirile pe care ni le aruncăm una alteia. Sophie, acesta este orarul tău, iar după pauza de masă trebuie să te duci la secretariat și să completezi formularele pentru materiile opționale. Judy îți va arăta întreaga clădire și te va însoți peste tot. Dacă vrei să vezi un loc din incinta liceului, doar trebuie să o rogi pe ea să te ducă acolo, îmi spune și, dacă fata asta are vreun plan, mie tocmai mi s-a năzărit altul.

Ne luăm la revedere și ieșim amândouă din birou. Știu ce are de gând să facă, vrea să fie aproape de mine pentru a se asigura că stau departe de iubițelul ei. Nu pot să cred că nu a priceput!

— Uite, nu e nevoie să mă ajuți, mă pot descurca și singură, o asigur.

— Dacă domul director mi te-a încredințat mie, atunci o să îmi fac treaba și te voi ajuta. Nu știu ce părere ți-ai făcut tu despre mine, dar nu sunt o persoană rea, încă are acel zâmbet șiret pe față, deci nu pot să o cred.

— Nu știu ce părere ți-ai făcut tu despre mine, dar nu sunt proastă. Am înțeles, vrei să stau departe de iubitul tău, de care oricum nu aveam de gând să mă apropii. Ți-am promis că asta o să fac, știu că e imposibil să ai încredere în mine, dar chiar trebuie să mă monitorizezi? o întreb, deja sictirită.