COCKTAIL (în curs de corectare)

52.

Țrr! Țrr! Țrr!!!

La naiba!

— Copii, trezirea! am urlat exagerat de tarepentru un trup atât de plăpând și de firav, în speranța de a trezi pe toată lumea.

Deziluzionare totala. George al meu sforăia de zori, mult mai puternic decât bunicuța mea cea scumpă, Lolita nici măcar nu s-a clintit din cuibușorul ei, iar gemeni... Ei, gemenii erau singurii ce mormăiau printre dinți „Încă cinci minute!".

A, da?! Las' că vă arăt eu vouă! Îi învață mama minte, stropindu-i cu apă aproape fierbinte!

— Ai înnebunit?! a tresărit nervos domnul Morocănici.

— Trebuie să plecăm, vă aduceți aminte?

— Și trebuia să ne uzi pentru asta?!

— Hai George, nu mai fi așa prințesă! De mai bine de cincisprezece minute strig la voi și în zadar! Situațiile disperate cer măsuri disperate ! schițez un zâmbet, după care mă apuc de împachetat.

— Super, sis! Bătaie cu apă! se trezesc cei mici cu gura până la urechi.

Și, până să realizez că mințile lor diabolice născocesc ceva terifiant, mă trezesc dintr-o dată udă leorcă. Motivul? O găleată plină cu apă direct peste mine.

— Fff...! răbufnesc mai mult decât furioasă. Voi! Monștrii malefici! Vă mănânc cu fulgi cu tot! am țipat la micii diavoli.

— Hai, sis, nu știi să intri să joc sau ce? intervine scumpul meu iubit, acoperindu-i pe cei doi demoni.

Le-am aruncat priviri fulgerătoare, abținându-mă cu greu să nu îi nimicesc. Am inspirat adânc, apoi am eliberat aerul, reușind să elimin o parte din energiile acestea negative.

M-am întors la împachetatul bagajelor, în timp ce Lola a luat creaturile din fața mea, mergând să îi verifice pe ceilalți. Și, cu acest prilej, am rămas singură cu dragul meu George.

M-am oprit pentru o clipă din împachetat, analizându-l din cap până în picioare pe cel din fața mea. La început l-am privit ucigător, apoi, apropiindu-se de mine, am început să mă pierd în ochii lui frumoși, pătrunzători.

— Scumpo, șoptește suav, apropiindu-și buzele de urechea mea.

Respirația lui pe gâtul meu îmi provoca fiori în tot corpul și mă făcea să tremur din fiecare încheietură.

— George, răsuflu printre suspine.

S-a apropiat tot mai mult de mine, cuprinzându-mi talia de viespe. M-a fixat cu privirea, în timp ce mâna lui puternică îmi îndepărta șuvițele de păr ce îmi acopereau o parte din față. Îmi zâmbește duios, apoi își umezește buzele moi și cărnoase, care se contopesc cu ale mele ca într-un vals amețitor. Ca de fiecare dată când cad pradă în mrejele săruturilor sale, timpul parcă stă în loc. Inimile noastre bat în același ritm, iar respirația ne este tot mai sacadată; parcă am fi o singură ființă. Este uimitor cum cineva te poate face să uiți orice pentru o clipă, cum poate alunga tristețea din sufletul tău, cum poate readuce zâmbetul pe chipul tău, cum poate alina durerea ce-ți sfâșie inima...

— Te iubesc! suspină cu voce tremurândă, după clipe îndelungate, strângându-mă puternic la pieptul său.

Îi răspund la îmbrățișare, cufundându-mă mai mult în brațele sale.

— Te iubesc! șoptesc încă fermecată de sărutul lui magic.

Rămânem îmbrățișați câteva momente, apoi, dezamăgiți de trecerea bruscă a timpului, ne întoarcem la strângerea bagajelor.