COCKTAIL (în curs de corectare)

12.

     Drumul spre apartament era groaznic de silențios. Mult prea tăcut, după părerea mea. Simțeam că ceva este în neregulă. Dar nici nu am apucat să gândesc prea mult, că...

     — Mă, Chriss, în p*** mea! îl aud cum se hlizește și chiar nu îl pot ignora.

     — Te chinui din răsputeri să fii așa o bovină, sau totul vine de la sine? Nu de alta, dar nimeni din familie nu are un asemenea umor...

     — Vai mie cât ești de amuzantă! Ești ca o scoică: plină cu perle!

     — Ai idee cum se numește oul care începe cu „B"?

     — Mă vezi? Râd, îmi zâmbește ironic.

     — Bou! Și știi de ce bărbați ca tine sunt numiți „boi"?

     — Oh, mor de curiozitate...

     — Pentru că nici măcar parte de activități sexuale nu au! De aici și expresia „Stai ca boul toată ziua!".

     Deși am exagerat, aveam dreptate. Nu face nimic cât e ziua de mare; muncește de acasă. Și în plus, știam de la Angi că în ultima vreme nu au avut parte de așa ceva și nu mai aveam pic de răbdare. O dată în viață nu poate fi și el cumsecade?! Și totuși, cred că am mers prea departe...

     — Tu chiar ai o problema! zbiară la mine în timp ce îmi arată un semn obscen.

     — Matur, Lucas, foarte matur. Ce pot să zic, și eu te iubesc... cu RESPECT! îi răspund cu același deget.

     A bodogănit ceva ce numai el știe, după care a dat muzica la maximum. Că să îmi bubuie creierii și mai tare, cu siguranță! Așa îmi vine să îl omor! Nu îmi pot da seama cum au putut ai mei să facă 4 copii minunați și pe el... Dacă mă gândesc mai bine, poate că el e adoptat; și așa nu seamănă nici cu mama, nici cu tata.

     Am simțit o adevărată eliberare când am ajuns în fața hotelului și am răsuflat ușurată. Deși merită să îi trântesc ușa și să plec fără a-mi lua rămas bun, nu sunt chiar atât de needucată.

     — Mersi, lache', că m-ai adus. Nu uită să aduci „alea" când vii...

     — Stai chill, fraierici! Hai, ne vedem mai încolo!

     Poate că nu m-ar fi deranjat atât de tare dacă nu i-aș fi văzut rânjetul sarcastic și imbecil, dar așa... Oh, i-am trântit ușa cu o asemenea ură, de i-aș fi dezmembrat Porche-ul, dacă mă concentrăm mai mult.

     — Futu-ți jumătatea de pi*** a mă-tii, nesuferito! a urlat după mine; și da, acesta este un sunet care mă unge pe suflet. Zâmbesc satisfăcut și îmi flutur degetul mijlociu în urma lui.

     Am intrat în apartament și, pentru câteva momente, toate gândurile și sentimentele anevoioase au dispărut. O stare de alinare m-a cuprins când am intrat pe ușă și aproape că am orbit din cauza strălucirii. Doamna Ross a făcut o treaba pe cinste! Totul era lună; atât de curat încât aș fi putut mânca de pe jos.

     Nu am apucat să mă bucur prea mult, căci soneria telefonului mi-a contenit bună dispoziție.

     — Da? răspund fără a mă uita cine sună.

     — Pui, ce faci? Ești bine? Te-am tot sunat și...

— Ah, scuze. Da, sunt bine. Am fost la Disney cu ciutanii și la întoarcere am avut un accident... Dar suntem bine noi. Cât despre mașină... Oh, George, s-a prăpădit!

— CE? Și de ce nu m-ai sunat?! Chriss...

— L-am sunat pe Lucas... Și am fost abătută și îndurerată de toată situația și în plus mi-ai zis că ai treaba și că ne auzim când termini!

— Doamne ferește! Dar chiar nu înțeleg de ce îmi spui acum... Adică, mna, poate s-ar fi gândit Lucas să îmi zică!

— E, hai, nu fii nervos acum! Ca să vezi, nu-mi spune că te simți suprimat!

— Ba da! Normal că sunt furios și nervos! Îmi poți spune orice, șțîi?

— Off, mă epuizezi. Hai calmează-te și vin-o la mine, nu are rost să ne certăm la telefon...

Nu apuc să mai spun ceva că mă trezesc cu el la ușă. Și când mă așteptăm să urle la mine și să îmi reproșeze...

— Oh, Chriss! M-ai speriat îngrozitor. Mă bucur nespus că ești bine, iubito!

Aleargă spre mine și aproape că mă sugrumă în brațele sale. Dacă înainte nu puteam înțelege reacția lui deplasată, acum sunt total nedumerită; schimbările astea bruște de comportament mă copleșesc. Tind să cred că este bipolar. Nici nu știu cum să mai reacționez. Sunt confuză și derutată. Îmi doresc atât de mult să nu se termine îmbrățișarea, dar în același timp parcă l-aș îngropa de viu!

Îmi strâng pumnii și o fac atât de tare, încât îmi rămân răni adânci din cauza unghiilor. Nu știu cum să mai procedez cu el. Mă întreb, oare el e cel complicat, sau eu sunt cea vinovată? Cu cât mă gândesc mai mult, cu atât îi împărtășesc cocluzia fratelui meu: poate că am cu adevărat o problemă!

Nu apuc să mai gândesc în continuare, căci sunt luată prin surprindere și mă las purtată de vraja unui sărut amețitor. Încet-încet mi se relaxează palmele, iar degetele mele se năpustesc în părul lui. Inspir adânc și mă îmbăt cu mirosul lui îmbietor. Miroase atât de bine! Mereu miroase bine. Am nervi și emoții în același timp; nu pot să cred că după atât de mult timp, este pentru prima dată când mă simt vulnerabilă în fața unui bărbat. E incredibil! Doamne, nu mă lăsa!

I-am savurat buzele dulci clipe îndelungate, iar mai apoi, acestea și-au mutat teritoriul. Îi simt acum respirația pe gâtul meu. Mâinile lui se desprind de talia mea, iar una îi alunecă fin, tot mai jos, până îmi cuprinde jumătate din posterior. Cealaltă, în schimb, se plimbă de zori, cu mișcări grațioase, pe spatele meu. Suspin chinuită. Atingerile sale îmi macină sufletul. Plăcerea o confund adesea cu tortura, iar dorința mea de a rezista în față lui este înlăturată de privirea sa îndemânatică.

Acum, cuvintele sunt de prisos. Toate ideile mă abandonează, fiind alungate de văpaia de emoțîi ce m-a acaparat. Încetez a mă opune dorințelor înflăcărate și gândurilor păcătoase și mă las purtată de voia acestora. Îmi mut mâinile pe spatele lui și îl strâng cu ardoare. Îmi ridic apoi privirea până ce întâlnesc doi ochi flămânzi și însetați.

Timpul parcă s-a oprit deodată. Ore întregi de l-aș privi, și tot nu m-aș sătura!

Îl sărut descreierat. Uit de toți și de toate. Mintea-mi e limpeda și cristalină, asemeni unui pârâu din inima munților. Înnebunesc. Mă înnebunește. Dorința de a-l avea întrutotul este tot mai puternică. Îmi strecor domol mâna sub cămășă lui. Se lasă păgubit o vreme. Se ambiționează. Se lasă condus de toată pofta asta păgână și mă ridică la nori. Plutesc. M-am desprins de absolut orice.

Devine tot mai încăpățânat și mă izbește de perete. Durerea îmi este alinată de plăcerea cu mult mai intensă. Îmi înlătura bretelele de la rochie și își pironește capul în decolteul meu. Mă devorează cu totul; cu ochi, cu nas, cu gură, cu dinți, cu limba, cu mâini, cu tot! Mă pierd. Devin prizoniera păcatului. Este ca și cum robia a revenit; eu sunt sclava, iar el stăpânul. Îl las să facă ce vrea din mine și îmi face plăcere. Sunt captivată, cucerită, fermecată, subjugată, vrăjită. Oh, vreau ca magia să dureze la nesfârșit! Vreau să fim nemuritori. Nemuritoti într-o lume în care inefabilul este deslușit, iar noi trăim îmbrățișați.

Devin mai îndrăzneață și îmi furișez cealaltă mâna în pantalonii lui. Perseverează și mă așterne în pat. Nici nu am realizat când am ajuns în dormitor!

De data aceasta nu renunțăm complet la haine. Se descotorosește de chiloțîi mei, în timp ce eu îi îndepărtez pantalonii. Îmi dezmiardă gâtul și sânii, iar degetele lui fac minuni. Gemete de plăcere se năvălesc asupra noastră.

Oh, George, ce-mi faci tu mie?!