COCKTAIL (în curs de corectare)

4.

     Un sunet iritant îmi făcea pitici pe creier. Cu greu deschid ochii şi văd o Vivianne la marginea patului, butonând telefonul. Capul mă durea îngrozitor, ca şi cum acesta era ţinta unui întreg batalion! Îmi doream din toată inima să țip la ea, dar nu puteam scoate un sunet. Vocea îmi era răguşită şi nu puteam să vorbesc. Îmi închid ochii, dar somnul deja dispăruse. Şi în plus, nici nu îmi aduc aminte când am adormit. Deşi, ca să fiu sinceră, nu prea îmi amintesc ce am făcut de când a venit Kenna.

     Mă ridic încet din pat, fără a le deranja pe fete, şi mă îndrept spre toaletă; dar nu înainte de a arunca o privire ucigătoare înspre Viv! Îmi limpezesc faţa cu nişte apă mai rece ca gheaţa şi mă duc în sufragerie. Oh, dar era un dezastru inimaginabil şi un miros infernal în camera aceea! Am deschis repede toate geamurile şi am început să fac puţină ordine, căci nu se putea sta într-un asemenea loc. Arăta că şi cum întreg batalionul care îmi bombardează mie capul ar fi mărșeluit pe aici...

După ceva timp, camera era cât de cât locuibilă. Fetele nu s-au ridicat încă, aşa că m-am dus la bucătărie să pregătesc cafeaua, pentru a le dezmierda ca în povești. Cât timp fierbe apa, decid să-mi verific telefonul. Primul lucru care îmi sare în ochi este ora târzie... este 3:20, dupa-amiză! Ce putori de fete!

Încă şocată de oră, dau fuga să să îmi trezesc prietenele. Wow, cât am dormit! Am băut repede cafeaua cu ele şi am plecat în mare grabă. M-ar omorî mama dacă aş rata şi cina aceasta!

*****

Ajung acasă şi primul lucru pe care îl fac este o baie fierbinte. Am frecat puternic fiecare părticică a corpului meu, inclusiv părul, căci miroseam mai rău decât transpiraţia batalionului!

După aproape o ora de bălăceala, am decis în sfârşit să ies din cadă.

Ceasul este cinci şi ar cam trebui să mă pregătesc. Mă îmbrac lejer, într-o salopetă de blugi, căreia îi ataşez un tricou alb, flosesc puţin fond de ten - căci faţa mea era mai albă că vărul - şi mă aşez comfortabil pe fotoliu pentru câteva minute.

Încerc să-mi amintesc dacă îmi mai trebuie ceva, după care încalţ o pereche de tenesi vişinii şi îmi pregătesc gentuţa. Mă îndrept spre uşă şi apuc hotărât clanţa cu mâna dreapta pentru a o deschide.

— Ce naiba?! tresar speriată.

— Aşa îţi întâmpini tu iubitul, dragă? surâde triumfător.

— George, pentru numele lui Dumnezeu, a fost doar sex!

— Doar sex?! îmi răspunde şi mă întreabă simultan, pe un ton ironic.

— Da. Ce? Vrei să-ţi desenez? rânjesc sarcastic.

— Ha! Să înţeleg că eşti pricepută şi la desen?

— Da, dar nu e treaba ta! mă răstesc la dânsul, enervată la culme.

— Eh, păi aseară...

— Aseară ce? l-am întrerupt iritată.

— Cum? Nu îţi aduci aminte ce mi-ai scris?

— Ţi-am scris? întreb nedumerită și deja simt cum picioarele mă lasă.

— Off, Chriss, scumpo, ar trebui să o laşi mai moale cu alcoolul...

— George, am să te omor pentru asta!

Aseară? I-am scris? Ce Doamne-iarata-mă am mai făcut?!