COCKTAIL (în curs de corectare)

27.

— Chrisstine! aud un țipăt care îmi răsună în tot capul.

— Ce e?! tresar speriată.

— Erai într-un fel de tranșă, cred, se bâlbâie Jean.

— S-scuze, nu mi-am dat seama... Mă gândeam doar...

— La ce te gândeai?

— Diverse, răspund plictisită.

— Mhm, ești bine?

Fir-ar! Atât de evident să fie?!

— Da, Jean, sunt bine! Dar lasă-mă pe mine; spune-mi despre tine! Ceva noutăți? zâmbesc parșiv și îmi arcuiesc o sprânceană.

— Vei fi prima care află atunci! îmi răspunde amuzat.

— Zi-mi! îi ordon entuziasmată. Nu, stai! Să ghicesc... O ceri în căsătorie pe Ally?

— Nu încă, pufnește amuzat.

— Atunci? întreb dezamăgită.

— Am de gând să o duc într-o mini-vacanță surpriză.

— Mhm, sună bine. Și unde ai vrea să mergeți?

— Păi m-am gândit la diverse locații; însă cel mai probabil vom merge în Egipt. Întotdeauna bătea apropouri despre cât de mult își dorește să vadă piramidele. Așa că am rezervat deja o cameră. Acum trebuie doar să vorbesc cu ea să nu care cumva să își facă planuri.

— Hahaha! Foarte frumos! Îți zic sincer, nu mă așteptam să fii chiar așa... romantic! Adică, în facultate, țin minte că nu prea aveați o relație serioasă; mai mult de... weekend, cum s-ar zice.

— Ne-am maturizat! răspunde rapid, lăsându-mă fără replică.

Și chiar așa era;Jean și Ally erau de vârste diferite, în orașe diferite — uneori chiar țări diferite —, iar relația lor era una libertină și doar de weekend. Ally e o fată simplă și naturală, dar destul de deschisă la minte. Jean, pe de altă parte, este opusul a tot ceea ce înseamnă calm. Pot spune că Ally a fost ca o ancoră pentru Jean; nu l-a lăsat niciodată să se înece. Și chiar dacă era conștientă ca J. se vede și cu altele, nu l-a lăsat nicio clipă. S-a chinuit și a reușit să îl aducă pe un drum mai bun, transformându-l în bărbatul de astăzi. Din acest motiv o respect și o admir extrem de mult pe Ally.

După cum mă așteptam, zborul a fost unul lung, dar, datorită companiei destul de plăcute, cele câteva ore zdravene au trecut insesizabil.

— Să va puneți centurile, ne avertizează unul dintre însoțitorii de bord.

— Cum?! Am și ajuns?! gândesc cu voce tare.

— Oui! îmi confirmă jumătatea de francez din dreapta mea.

Urmez instrucțiunile steward-ului, după care îmi întorc privirea pe geam. Am avut un mic șoc pentru o clipă, căci, tolomaca de mine nu a ținut cont de diferența de fus orar de 9 ore între cele două locații. Și am rămas câteva momente cu ochii măriți și cu gura căscată, neînțelegând de ce este zi când ar trebui să fie noapte.

— Voila! Și uite că am ajuns! exclam entuziasmată.

Se pare că am aterizat chiar lângă aeroport , observ în timp ce cobor din avion. Cei doi majordomi m-au ajutat cu bagajele, în timp ce eu mi-am luat rămas bun de la Jean.

— Vacanță plăcută! i-am urat după ce l-am îmbrățișat.

— Merci! Păstrăm legătură, mai ales că ne vom vedea pe la firmă, acum.