COCKTAIL (în curs de corectare)

17.

Telefonul suna de zori, iar eu abia m-am putut ridica. Oh, Doamne! Nu pot să cred! L-am încolăcit pe Lucas, mai ceva ca pe Gerard Butler. Doamne, ăsta e incest! Și dobitocul și-a atârnat o mâna peste fundul meu!

— Doamne, Lucas, trezește-te!

— Mhmm, încă cinci minute „scumpete"...

— Ia-ți mâinile de pe mine, nenorocitule!

— De ce Angi, nu îți mai place să mă joc murdar? mă întreabă cu ochii închiși, iar un zâmbet pervers îi învăluie fața.

Rămân stupefiată.

— Boule, sunt sor-ta!

— CE??? Îugh! Doamne, Chriss!

— Ești sub orice critică. Tot vina mea estr?

— Mă seci!

— Mai taci!

Și mda... S-a zis cu relația soră-frate plină de pace, armonie și dragoste... Totuși, nu m-am putut abține!

— Să înțeleg că relația cu Angi este una... serioasă?

Nu îmi răspunde imediat. Mă privește lung cu niște ochi mijiți, apoi și-i dă peste cap, schițează cel mai fals zâmbet posibil și clipește exagerat de des.

— Da... Cred, e tot ce aud .

A plecat ca un fulger, să nu carecumva să îl mai interoghez sau știu eu ce mai gândea el. Așa că l-am lăsat în pace, și mi-am văzut de ale mele.

Efectul narcoticelor și al alcoolului fiind acum dispărut , durerea a reapărut. Însă, parcă nu mai este așa devastatoare. Am un sentiment că voi fi bine. Și până la urmă, am atâția prieteni! Și în plus, deșteaptă sunt, frumoasă sunt, bogată... nu mai zic; doar n-oi rămâne tocmai eu fată bătrână și nemăritată?!

Am încercat să îmi iau gândulși, pentru asta, m-am concentrat asupra ținutei. Rochia scurtă era inevitabilă! Dar care să fie oare? Off, când ai prea multe, chiar nu știi ce să alegi!

După vreme îndelungată de gândire m-am decis asupra unei rochii argintii, mulată, puțin deasupra genunchilor, care îmi lasă spatele descoperit, formând o inima de culoarea pielii. Am încălțat niște sandale negre cu toc ascuțit, am asortat o poșetă și niște accesorii și arătam perfect. Deși este doar de fațada! Inima mea încă e făcută zob, iar durerea nu a dispărut. Londra... Se întoarce acasă! Și totuși, sunt fericită. Chiar nu aș fi suportat să îl văd zilnic. Off, Chriss, gata, fii puternică! O să fii bine!

Mi-am îndreptat perfect fiecare șuviță de păr și l-am strâns într-o coadă ridicată până în creștetul capului, această plutind pe spatele meu gol. După ce m-am dat cu fond de ten, am decis să folosesc doar un tuș negru și niște mascara; nu are niciun sens să port gene false când eu le am lungi, dese și arcuite. Mi-am înviorat obrajii cu un fard autobronzant și mi-am acoperit fin buzele cu un ruj aproape nude. M-am parfumat suficient cât să miroasă pe toată scară și pot exclama satisfăcută că sunt gata.

— Hai că arăți bine, fată! aud vocea pițigăiată a fratelui meu nesuferit.

— Vaaai! Mulțu' , scumpo! îi răspund ironic și imităm niște pupături pe obraji, dar de la distanță.

Îmi văd fratele cum își rotește capul cu totul și începem să râdem în cor.

— Hai, fugi, fată! Ești așteptată! îmi vorbește la fel de ironic și de pițigăiat, fluturând prin aer telefonul meu care sună de ceva vreme.

— Bine fată, acum plec! îi răspund și îmi recuperez telefonul.

Era Viv. Deja este a opta oară când mă sună și nu răspund, în ultimele 15 minute. Îi răspund de data aceasta și o liniștesc, spunându-i că acum plec de acasă.Când să ies din apartament...