COCKTAIL (în curs de corectare)

11.

     După câteva săptămâni...

     — Chriss, scumpo, mi-ai văzut cumva boxerii?

     — Sunt fix unde ți i-ai lăsat, amețitule! am strigat țâfnos la el în timp ce i-am nimerit căpățână cu perechea mult căutată ce zăcea la marginea patului.

     — Of, scumpo, chiar nu știu ce m-aș face fără tine!

     — Începem cu ironie așa cu noaptea-n cap, puiule? îi zâmbesc frumos în timp ce îmi fac curaj să mă ridic.

     Îl priveam îngândurată și mă amuza puternic lupta ce o purta cu propriile haine. Dar ce să îi fac dacă nu a auzit la timp alarma?! Bine... că și de ce noapte furtunoasă am avut parte, e de înțeles să îți dorești să mai dormi cel puțin încă șase ore! Se chinuia de ceva vreme să își găsească nădragii și la cât de tare se grăbea, nici nu a sesizat că și-a încheiat prost nasturii la cămășă.

     Am tăcut din gură și m-am îndreptat spre toaletă. Și cum îmi făceam eu rutina zilnică de dimineață, ușa se deschide brusc și un George cât se poate de calm și de încrezător se ivește cu prohapul deschis. Rămân năucită în momentul în care își scoate trocariciul și începe să-și facă nevoile. Și, ca și cum nu ar fi fost de ajuns, îmi spune liniștit:

     — Tare bine ar fi fost dacă aveai două băi!

     Serios?! Doamne, iartă-mă, dar cred că îl voi omorî cât de curând!

     — Tare bine ar fi să dormi la tine acasă dacă nu îți convine! Și crezi că îmi face plăcere să te privesc când...?

     — Eh, hai. Nu ai zis tu că e drăgălaș micul G.? glumește în timp ce își scutură șarampoiul.

     — Micul G.?! Adică... l-ai și denumit?

     — Bineînțeles, doar face parte din mine! răspunde flegmatic, iar vocea lui îmi consumă și mai repede răbdarea.

     — Ieși afară! am urlat la el și am început să îl lovesc cu tot ce am apucat: pastă de dinți, pahar, săpun, până și cu peria de păr.

     — Morocănici-ciufulici! se strâmbă mai ceva ca frații mei zvăpăiați și dispare din fața ochilor mei turbați.

     Îmi termin obiceiurile și mă teleportez în dreptul lui.

     — La naiba, Chriss! Puteai să faci și tu o cafea...Să nu mai zic de un mic dejun...

     Doamne, îi face o plăcere deosebită să mă enerveze sau ce?! Am văzut negru în fața ochilor și mi-am încleștat pumnii cât am putut de tare. Mi-am canalizat toată furia și l-am dovedit cu o lovitură pe cinste! A fost mai ceva ca un K.O. și cu mult mai grozavă decât fatalitatea din Mortal Kombat. Oh, da! Și-a încordat abdomenul, și-a cuprins stomacul cu ambele mâine în timp ce și-a aplecat corpul și a scos un sunet terifiant care mi-a mângâiat urechile. Am simțit o puternică satisfacție și am răsuflat ușurată.

     — Ești nesănătoasă! a țipat împins de un sentiment de mânie și altul de ciudă.

     — Data trecută când mi-am făcut analizele, și asta nu de mult, totul era în regulă.

     L-am analizat atent și am observat cum toate gândurile și energiile negative l-au abandonat, iar un râs malefic și de neînțeles l-a acaparat. S-a apropiat gentil de mine, mi-a mângâiat fața, după care și-a plimbat delicat mâinile pe umerii mei. A continuat promenadă până când palmele sale mi-au cuprins mijlocul subțire. Mă drămuia cu ochii lui demonici și mă fermeca cu zâmbetul său perfect. Razele soarelui păleau din cauza dinților imaculați și mintea mi-o lua razna când făcea lucrul acela cu ochii la care se pricepe de minune. Inima mi se zbătea puternic atunci când își mușca buza de jos. Știam ce avea de gând și, oricât de mult mi-aș fi dorit să îl opresc, plăcerea pe care urma să o simt era cu mult mai profundă.