COCKTAIL (în curs de corectare)

50.

DUPĂ UN AN:

— Chriss! Unde îmi sunt ochelarii de soare?

— Sis! Nu îmi găsesc căciula!

— Eu nu știu unde este fularul!

— Chriss! Unde sunt cheile de la mașină?

— Iubito, ai luat si placa de păr?

— Sis!

— Scumpo, am venit!

Aaa! Nu mai suport! Țipetele disperate ale fraților, iubitului și ale prietenilor mă făceau să îmi pierd și ultimul strop de răbdare.

— La naiba, Lucas! Cheile le-ai băgat în buzunar, tontule! Lolita! De ce Doamne Iartă-mă îți trebuie tocmai ochelarii aceia de soare? Sunt în dulapul de pe hol! Poftim, Marry, ia căciula aceasta! Cealaltă este în bagaj. Și tu, micuțule Jhonny, poftim fularul! Cât despre tine, George, ce Dumnezeu faci tu cu placa de păr? Și Viv, pentru numele lui Dumnezeu, ajută-mă cu lighioanele astea mici ca nu mai pot!!! am răbufnit furioasă.

— Off, sisule, nu te mai enerva că îți vor apărea riduri! s-a auzit glăsuciorul ascuțit al surorii mele mai mici, lucru ce mi-a pus capac.

Off! Este aproape imposibil să trăiești într-o familie ca a mea! Cum oare s-o descurca săraca mama? Este de admirat talentul ei de a face față celor cinci copii!

Și unde sunt dragii mei părinți când am cea mai mare nevoie de ei?! La schi, în Alaska! Aaa, da; noi vom merge după ei, cu mașina, din L.A. Minunat, știu! Trei zile de mers, chiar mai mult. Și tocmai de aceea plecăm de pe acum, mai precis de luni dimineața, ca să fim siguri că în ziua Sfântă de Crăciun, mai precis vineri dimineața, vom fi cu siguranță deja cazați la hotel.

Ei, de ce nu mergem cu avionul? Căci mult-prea-iubitul meu frate mai mare, împreună cu scumpul meu iubit, cărora li s-au alăturat dragii noștri prieteni, simțeau puternic nevoia unei aventuri! La naiba, și doar avem avion privat!

Dar mna... Să înceapă aventura! Yey!

— Hai Chriss, vii astăzi? a deschis gura imbecilul care, din nefericire, îmi este frate.

— Gata, vin! am urlat și eu la el.

— V-ați hotărât cum mergem? întreabă blondina.

— Pentru început, Viv, mergeți voi patru, iar eu voi merge cu Chriss, gemenii și Lolita! I-a lămurit instantaneu scumpul meu George. Apoi, continuă la fel de hotărât, ne vom schimba între noi.

— Perfect! aprobă dințișor.

— Ok. Atunci noi luăm Rover-ul, iar voi rămâneți în Porche, îi aprob la rândul meu, în timp ce le făceam semn celor mici să ocupe locurile din spate.

Ne-am urcat cu toții în mașini, ne-am făcut comozi, după care sunetul motoarelor mi-a dat de înțeles că aventura noastră abia acum începe.

Am privit nostalgic în urmă, având un presentiment ciudat și aproape că regretam decizia luată. Dar faptul fiind consumat, nu rămâne decât un singur lucru de făcut: DOAMNE AJUTĂ!

— Hey, George. Să oprim la supermarket, te rog! a grăit Lolita, cu vocea aceea melodioasă. Merg de minune niște energizante și cafea pentru un drum atât de lung! zâmbește trufaș, făcând cu ochiul.

— Energizante?! se minunează cei mici. Le ador! răspund în cor, extaziați.

— Energizante vă trebuie vouă, atomicilor?! Las' că vă dau eu energizante! m-am încruntat la micuți, însă am fost întreruptă de soneria telefonului.