Seduce me

Aventuri nocturne

　　–Intră. Mă întorc cu spatele nedându-mi seama pe moment că îi voi oferi o priveliște minunată Don Juanului acestuia asupra popoului meu. Eu mă duc să îți aduc o pernă și o pătură și să văd poate găsesc niște haine în care să poți dormi. Încuie ușa după ce te descalți.

　　Am considerat de cuviință ca înainte să mă înfățișez în fața tipului din sufrageria mea să îmi iau totuși halatul. Nu vreau să dau de înțeles că am făcut tot circul ăsta de bună voie și să fac impresii greșite, mai ales că în joc e posibila mea viitoare slujbă.

　　Când mă întorc în camera de zi, Tudor nu mai era acolo. Îi trag canapeaua extensibilă să poată dormi bine, îi așez culcușul, iar pe pat îi las o pereche de pantaloni de-ai lui Horțiu ce și i-a lăsat aici când a mai dormit cu verișoara mea și mă duc în bucătărie să beau un pahar de lapte. Deschid frigiderul și realizez că iar s-a golit. Cum Doamne iartă-mă se întâmplă asta când ieri am făcut cumpărături?! Îmi pun într-o cratiță punțin lapte la încălzit –urăsc laptele rece!!!– și aștept gânditoare să mi se încălzească. Mâine-i sâmbătă, deci e ziua în care am o groază de mâncare de făcut, iar cu Ness sigur va fi marhmură nu pot conta nici măcar să îmi țină de urât că la gătit nu m0ar ajuta. E un dezastru în bucătărie și are mare noroc de Horațiu fiindcă știe să gătească. Băiatul ăsta face niște paste de te lingi pe degete. Nici nu mi-am dat seama când m-am pierdut în gânduri decât atunci când lapticul mai avea pușin și dădea în foc. Îmi torn lichidul albicios într-un pahar și pe jumătate adormită ies din bucătărie și iar direcția camerei mele, dar era cât pe ce să scap paharul din mână și să fac o nenorocire când am trecut pe lângă ușa de la sufragerie. Cu spatele la ușă și cu fața spre fereastă, doar un prosop adârnându-i pe șolduri într-un mod care ar trebui să fie interzis prin lege fiind de altfel singurul lucru ce îi acoperea goliciunea, Tudor vorbea la telefon mai mult în șoaptă –cred că nu vroia să trezească pe nimeni. Decid că ar fi bine să mă duc la culcare și să nu ascult conversațiile altora fiind o lipsă de respect, dar nu pot să îmi înfund urechile și prind o parte de conversație.

　　–Sigur că voi fi acolo, scumpo! Știu cât e de important pentru tine.

　　–...

　　–Îmi voi lua mâine bilet spre New York.

　　–...

　　–Voi fi acolo. Hai că mă pun să dorm că la noi e 4 dimineața.

　　–...

　　–Mulțumesc. Te iubesc! Ai grijă de tine.

　　–...

　　–Pa,scumpo! Te sun când plec din aeroport.

　　Are o iubită în State? De ce am sentimentul ăsta ciudat? De fapt mai bine spus ce e sentimentul ăsta? Nu contează. Probabil e de la oboseală. Patule, păzea că vin!

　　

***

　　

　　Nu am reușit să dorm prea mult și la 8:30 am făcut ochi –cum îi plăcea tatei să spună în fiecare dimineață când eram acasă. Ce bine era când mă aștepta mama cu micul dejun pregătit și cana mea cu cappuccin! Acum trebui să fac un efort să mă ridic din pat și săîmi pregătesc micul dejun, să mă gândesc cu ce ar trebui să îmi servesc musafirii și să le pregătesc câte o cafea cu sare și niște murături pentru marhmureală.

　　Îmi fac un duș rapid și îmi las părul liber pe spate să se usuce singur. Mă îmbrac cu o pereche de colanți negri simpli și un tricou alb cu Sponge Bob, papucii pufoși, apoi mă duc spre locul unde se întâmplă magia în fiecare dimineață –bucătăria. Mi-am pregătit un senviș și un cappuccino, iar între timp am vorbit puțin cu mama cerându-i niște idei despre ce aș putea face astăzi mâncare. Îmi iau la revedere de la mama și îi promit că o voi suna mai târziu pe Skype să ne și vedem. Îmi iau un hanorac și tenișii, mă înarmez cu pungi, îmi iau portofelul, telefonul și cheile după ce îmi las prietenii petrecăreți încuiați în casă și mă duc la supermarket.

　　Mă plim printre rafturi și analizez ofertele, încercând să bifez toate de pe listă. După 20 de minte de plibat printre rafturi mă îndrept agale spre casă, cu capul în listă verificând dacă nu am sărit ceva din întâmplare când de o dată mă izbesc de cineva. Ridic repede privire și cred că era mai bine să nu o fac. Un bărbat cu o statură impresionantă mă fixa cu niște ochi atât de negri încât nu se diferențiază irișii de pupilă. Costumul negru îi îmbracă corpul perfect sculptat. Îl analizez în detaliu, iar ateția îmi e captată de buzele roz, cărnoase, iar barba ce le înconjoară îi sporesc seriozitatea. Părul negru îi aranjat până în cel mai mic detaliu și sprâncelene aproape se unesc într-o încruntătură. Fața lui nu exprimă decât seriozitate și nu înțeleg de ce îmi stârnește interesul în halul ăsta. Nu e decât un bărbat, de care m-am izbit în market, pe care nu îl voi vedea niciodată de acum în colo. Realizez că am fost necioplită după ce că m-am izbit în el și nici nu mi-am cerut scuze.

　　–Vă rog să îmi scuzați neatenția. Spun eu politicos.

　　–Mda... Bine. E tot ce îmi răspunde după ce îmi aruncă o privire ce nu am înțeles ce ar vrea să exprime. Se întoarce cu spatele și pleacă spre casă unde își plătește sticla de apă ce o avea în mână și pachetul de țigări.

　　La revedere, străin misterios.

　　

　　Ajunsă acasă după ce am plătit iar un taxi cât nu face mă îndrept alene spre apartament decisă să îmi iau carnetul cât de curând. Le pregătesc și petrecăreților câteva sendvișuri, muuultă cafea și clătite cu dulceață de cireșe, preferatele lui Agnes.

　　Până să se trezească ei am curățat niște ceapă și am călit-o, am tocat morcov, am ales orez și l-am pus la umflat. Am pegătit totul pentru compoziția de sărmăluțe, am pus varza la opărit și m-am apucat de treabă. După vreo două ore am reușit să pun sărmăluțele la foc împreună cu niște ardei umpluți și să fac și o ciorbă Rădăuțeancă, specific moldovenească, să îmi aducă aminte de casă. E săptămâna mâncărurilor tradiționale! Am mai copt niște vinete și le-am tocat pentru salată. Am făcut și maioneza, apoi am pregătit ingredientele pentru un tort. Verific cât e ora și realizez că nici nu știu când a tecut timpul și s-a făcut 2 după amiază deja. Oare petrecăreții mei se mai trezesc azi? Ce mă voi distra când vor intra toți vai de capul lor pe ușa bucătăriei. Totuși mai bine, cât fierb sărmăluțele să fac curat aici, în baie și dacă mai am timp și la mine în cameră.

　　Zis și făcut. După vreo oră am realizat curățenia, am terminat mâncarea și să ne apucăm de desert. Iumiii! Mi-am pus căștile în urechi să nu îi deranjez pe ceilalți cu muzica mea nebună și mă apuc de bătut ouăle. Spre final, când trebuia să pun doar esența de rom și să dau totul la cuptor, cineva se furișează pe la spatele meu, cu o mână mă cuprinde de talie, iar degetul arătător al celeilalte mâini îl bagă în aluat. E atât de aproape! Îi simt respirația mentolată și fierbinte pe gât, asta dezarmându-mă complet.

　　Îmi scot căștile cu mâinile tremurânde și mă întorc spre pieptul tare și atât de bine făcut! Oh,Doamne! Mai întreb o dată. Este legal să umbli așa? Încerc să spun ceva, dar cuvintele nu doresc să îmi părăsească gura.

　　–Bună dimineața! Mă salută Tudor cu un zâmet șarmant pe chip. Ce gătești acolo?

　　–Dimineața era când m-ați trezit voi, petrecăreților! Și ca să îți răspund la întrebare fac un tort. Vrei cafea?

　　–Oh! Chiar te rog! Ești o comoară la casa omului.

　　–Cum bei cafeaua?

　　–Cu o linguriță de zahar și două de lapte.

　　–Asta e comanda, dumneavoastă domnule. Ce doriți să mâncați la micul dejun de la... privesc ceasul de pe frigider și continui: 15:38? Îți dau niște sandvișuri cu șuncă și cașcaval, salată de vinete cu roșii, sărmăluțe calde –mai înainte le-am luat de pe aragaz– sau ciorbă Rădăuțeancă?

　　–Tu ai făcut toate astea? De la cât te-ai trezit? Sau mai bine spus: tu ai mai dormit?

　　–Pe la 8 și ceva. Am avut timp berechet după ce am făcut niște cumpărături... Dar totuși nu mi-ai spus ce vrei să mănânci. Și să nu aud că nu mănânci când te trezești că îți dau cu deasila și tot mănânci ceva.

　　–Un pic de ciorbă ar fi perfect. Îmi răspunde el, pe fața lui citindu-se un tumultum de sentimente începând cu șoc, surprindere și mulțumire. Poate doar mi se pare...

　　Îl servesc cu tot ce e nevoie și mă întorc la tortul meu ce trebuia verificat.