Schimbam posturile de la televizor, cand mama intra in camera. Arunca pe pat un prosop ud, pe care se stersese cand isi tremina dusul. Incercam sa ma eliberez de ziua de care tocmai avusesem parte. Ma astepta o zi lunga, singura de altfel, care ma despartea de festivitatea de absolvire. Deja chipul meu se schimbase intr-unul si mai trist. Imi amintisem cum diriga ne anuntase de asa zisul eveniment. Aveau sa defileze din fata liceului, prin centru, oprindu-se la ateneu. Minunat. Vorba Andradei:
- Zici ca va fi o inmormantare.
- Poate chiar de asta am nevoie.
- Dar Mayla..
- Nu! Pe bune, oricum ce rost ar mai avea sa cred ca mai exista o continuitate!? Vii, nu?
- Da, dar nu vreau sa suferi..
- Trebuie sa o fac si pe asta, nu? ''
- Ce ai patit? Intreba mama.
- Nimic. Sunt doar obosita.
- Eu nu te stiu!? Zi-mi ce ai patit? Si se aseza langa mine, incepand sa isi aranjeze parul ud ce isi lasa apa sa se prelinga pe halatul ei ce ii acoperea trupul.
- Nimic mama.
- E vorba de Alex, baiatul ala, nu?
- Ceva de genul. Nu mai conteaza.
- Mama ti-am zis sa lasi lucrurile astea. ca baietii la varsta asta vor doar sa se joace...iar celalalt are iubita si..
- Mama! Am tipat. Si am iesit din incapere, lasand ca usa dormitorului sa se tranteasca in urma mea. Pur si simplu eram incapabila, sa stau si sa ii povestesc fiecare actiune, fiecare amanunt si sa aud aceeasi poveste: Ca sunt baieti neseriosi, carora le place doar sa se joace si atata tot.
Negam cum ca mama ar avea dreptate sau orice altcineva care voia sa denigreze imaginile lor. Poate ca ma comportam copilareste dar si asa eram prizoniera destinului, de ce as fi vrut sa nu imi duc drogul mai departe?
∞
O ascultam pe Pancu a carui gura nu se mai oprea. Ne povestea despre cum ea incepuse sa vorbeasca cu unul dintre mebrii formatiei 5Sos pe facebook, iar eu incercam sa nu pufnesc in ras. Nu puteam sa cred cum restul micii ei gasti, formate din alte doua mimoze puteau sa asculte ineptiile acestei fiinte.
- Da Pancu si eu am vorbit cu Harry Styles azi nopate, dar nu mai spune la nimeni. Si m-am dat jos de pe catedra, in semn de protest plecand spre usa. Aerul din clasa devenea deja irespirabil, cu tot cu tampeniile ei.
Georgiana ma saluta in drumul ei spre baie si ma anunta ca vrea sa stam in pauza mare la o barfa pe banca. Minunat! Si asa mi-e groaza de ziua ce avea sa urmeze, asa ca de ce nu!?
Andrada cand venise imi pasa informatia ce imi adusese un zambet pe jumatate complet.
- A venit Alex..Si Bogdan.
Am rasuflat, dar am continuat sa zambesc.
- Stii ce zicea horoscopul?
- Te rog nu incepe!
- Bine, bine.
- cand ai de gand sa imi zici teoria ta?
- Azi.
Am strambat usor din nas, incercand sa vad daca am avut vreo tema pe ziua respectiva. Orele au trecut aparent repede. Materia e pe final, profesorii se relaxeaza, dar gandurile mele zboara in prea multe parti.
∞
Fumatorii incepusera sa renunte la tigari. Din partea dreapta venind inspre fumoar, traversand terenul de sport, cu gratia unei tipe de 14 ani aparea Stefan cu o camasa mult prea deschisa pentru tenul sau, proaspat tuns si aranjat de parca decernarea premiilor Oscar avea sa inceapa in mai putin de zece minute. Am zambit usor, discret, in timp ce Georgiana isi dregea vocea pentru a-si continua povestea.
- Si dupa cum iti spuneam vreau sa dau la medicina la UMF, dar imi este teama. Stiu ca asta e visul meu de cand ma stiu, iar mama ma sprijina destul de mult.
- Cred ca asta e tot ce conteaza. Plus ca dai admitere doar la bio, pe cand la Bucuresti tre sa dai si chimie.
- Asta nu ar fi o mare piedica. Imi place chimia, desi nu am facut prega mai deloc..
La aproape zece banci distanta de noi, Alex, Bobo, Sorin, Alex Serban si un alt coleg, sub umbra merilor isi savurau tigarile, dar vocile lor erau pierdute in acel zgomot de fundal: pauza. Muzica de la difuzoare rasuna in intregul liceu si cerea vacanta.
- Ce faci in vacanta asta?
- Buna intrebare. Nu am nici cea mai mica idee..Mare, planuri de familie sau cu prietenii..Tu?
- Bac, admitere si probabil ca dupa relaxare.
Si voiam sa abordez un alt subiect, insa atunci Pancu se tranti langa mine pe banca, fara prea multe introduceri.
- Ce faaceti? va deranjez?
- Uhmm..Am incercat sa nu raspuns, insa Georgiana parea ca o cunoaste, asa ca ar fi fost nepoliticos sa zic ceva. Nu, desigur ca nu.
- Bine draga, vorbeam despre planurile de vara. Dar tu?
Si atunci isi aranja ochelarii de soare ce cu siguranta erau mult prea mari pentru fata ei si incepu sa priveasca cercetator imprejur.
- Distractie. Ca intotdeauna.
Si spre multumirea mea cea mare se sunase, iar cele zece banci ce ne desparteau pe mine si pe gasca cu pricina incepusera sa se elibereze.
- Ce ora avem?
- Romana.
- Atunci putem intarzia. Spusese Andrada care isi facuse simtita prezenta, dupa ce arunca restul ambalajului al batonului ei.
- Eu ma duc fetelor. Spusese Pancu dupa ce observa ca Bughi nu mai era acolo.
- Zi-mi despre banchet. Am zis ridicandu-ma in picioare. Amortisem, caci statusem la marginea bancii din cauza venirii neasteptate a lui Pogo, asa ca pe banca acum ramasese Andrada si cu Geo.
- Pai rochia e albastra cu niste floricele in partea dreapta, dar nu-i asa ca vii sa ma vezi?
- Avem voie? Am zis copilaroasa si inoecnta.
- Da, normal. Banchetul il avem la restaurantul Rose. Dar pe terasa puteti sa stati. Adica doar nu vii singura si la acte prietene am vazut ca ai, ar merita sa vii nu?
- Da, iti dai seama!
- Deci? Vii?
- Voi fi acolo.
Andrada facu ochii mari, in timp cepe langa noi treceau elevi care se indreptau spre intrarea in liceu. Atunci o voce, barbateasca, matura si prea bine cunoscuta timpanului meu se auzi.
- Ba mergem? Era Alex, care se parea ca se ridicase de pe banca impreuna cu gasca lui. Bobo aproape ca trecuse pe langa mine, inspre fumoar, unde erau bancile lor, cand iarasi vocea lui ma surprinsese. Unde te duci frate?
- Pai nu era vorba ca stam acolo?
- Lasa mai, stam aici. Si cand am intors capul pentru a vedea unde s-a asezat, ochii mei s-au marit.
Alex statea la marginea bancii lipite de banca noastra, unde cica ar fi trebuit ca eu sa ma asez. Dupa cateva bombaneli scurte ale lui Alex Serban cu totii s-au asezat pe banca. Am crezut ca aveam sa pufnesc intr-un ras ca un cocktail, ce continea prea multe sentimente si sperante.
- Ok fetelor, voi mai stati? Chit ca sunt a 12 a cred ca profa iar ne va tine morala.
- Uhh, nu cred ca mai stam nici noi prea mult.. Am zis apatica, cand Alex isi impreuna palmele si lasa capul in jos, parca inrosindu-se iarasi. De data asta puteam iarasi sa dau vina pe caldura? daca nu ma suporta de ce era langa noi?
Pe poarta liceului, vorbind la telefon patrunsese Bogdan. Le facu semn la cei din dreapta mea, gasca lui, care parea ca acum vorbesc despre sedinta din consiuliu de ieri.
- Frate e vina Andreei de avem asa multe absente. A comentat Serban.
- Ba, dar cine s-a dus cu ea la Subway lunea trecuta? Adauga Bobo.
- Ba, dar a zis ca face cinste?
- Aveam cu Iordache ora si te-a trezit cinstea nu? Zise Sorin flegmatic.
- Dupa cum ziceam, nu cred ca stiu sa imi fac parul... Vocea Georgianei ma trezise din a asculta conversatiile celor de langa noi.
- Ai putea incerca ceva mai simplu. Andrada ma salva.
I-am zambit, iar atunci Bogdan ajunsese in dreptul meu vorbind la telefon. Ma privise neutru, buimac si adauga persoanei de la capatul celalalt al apelului:
- Te sun eu mai tarziu, iubire.
Si a vrut sa plece, dar Alex m-a facut sa tresar cand a inceput sa tipe de parca distanta dintre ei era kilometrica:
- Haide mai Bogdane aici stai cu noi.
- Fetelor, eu ma duc. Voi mai ramaneti? intreba Geo, readucandu-ma cu picioarele pe pamant. In aer se simtea mirosul acela usor fresh al parfumul noului venit in grup. Am zambit tamp, apoi am incercat sa raspund cat de simplu posibil.
- Nu, venim si noi.
Si dupa ce Geo s-a ridicat, am urmat-o si noi. Vocea lui Bogdan care parea ca ii plictiseste pe ceialalta se auzi ca un ecou de rutina.
- Baa, deci m-am dus acasa la bunica lui Niky si am stat cam vreo 30 de minute si..
- Frate ce accent de moldovean ai! Ii reprosa Bobo, iar Alex pufnise in ras.
Bogdan injurase in stilul lui caracteristic, continuandu-si scurta poveste. Inainte de aintra in liceu le-am aruncat o privire dupa umer. Alex era singurul ce parea interesat oarecum de faptul ca plecasem sau cel putin asa se vedea. Ce schimbare! Si un gust amar aparuse din cauza satenului ce trancanea intruna.
∞
Priveam strudelul din fata mea. Abia muscasem din el si deja parea ca nu imi mai trebuie nicio alta gura. Era dulceag, dar gustul buzelor mele era amarui si negru de frustrare. Andrada isi sorbea ceaiul de fructe de padure, ganditoare. Ii adaugase vreo 5 cuburi de gheata si devenise ca o licoara prost gandita cu un gust ciudat, daca ei ii placea prea putin conta cum arata.
- Trebuie sa realizezi ca Bogdan nu e ceea ce pare.
- Adica?
- Nu am nimic cu el doar ca.. Facu o pauza in care cauta un loc din pub in care sa isi poata regasi cuvintele.
- Da? Continua.
- Uite, tu nu vezi ca Alex chiar te place? Da, e un marlan si am zis sa il dai naibii dar tipul are latura aceasta sa zic asa mai sensibila..
- mai sensibila? Frate mi-a spart buza si mereu pufnea cand ma vedea!
- Cand te vedea! saptamana asta a fost diferit.
- Te rog zi-mi ca nu s-a schimbat.
- Stii si crezi si tu ca a facut-o!
- Si Bogdan?
- Bogdan simte ceva pentru tine mayla, dar dupa cum vezi o are pe fatuca asta si pare ca nu va renunta..
- Gata! imi e de ajuns... Am ridicat mana. Concluzia era doar la doua secunde departare.
- Ce-i?
- Andrada nu pot. Nu pot sa ma gandesc ca Alex de la baiatul meschin, marsav si marlan a devenit cel atent, grijuliu care brusc simte ceva pentru mine si cum Bogdan nu e prin preajma vrea sa imi arate asta, ok? Iar Bogdan e luat si desi mi-a dedicat cosuri, ce pot sa fac? Desi mi-a trimis cerere si a incercat sa vorbeasca cu mine, nu pot sa ma baf in relatia lui ce are o istorie in spate. Ii dau naibii pe amandoi. Dupa saptamana asta toate trebuie sa inceteze. Pricepi?
- Si maine?
- Maine va fi o inmormantare tragica, in care eu incep sa imi ingrop trecutul.
- oau! dramatic..
- Viata mea a inceput sa devina dramatica cand Bogdan Dumitrescu a intrat pe usa destinului si l-a tarat inauntru si pe Alex. Am muscat cu salbaticie din strudel, aproape innecandu-ma. Parea singura optiune.