Imi aranjam gratioasa colturile fustei de la uniforma, in timp ce muzica de pe Utv se auzea pe fundal. Imi placea sa ascult muzica dimineata, asta in zilele in care ma trezeam cu acel zvac de buna dispozitie. Azi aveam de gand sa infrunt destinul. Nu stiam daca voi pierde sau castiga, insa in mod normal nu ar exista aproape nicio posibilitate, din punctul meu de vedere, ca grupul lui Bogdan sa fie la ora de TIC, unde voi prezenta proiectul. Deci sosise ziua cea mare!
∞
Testul la fizica fusese atat de greu, incat in majoritatea timpului, m-am holbat pe fereastra cu o amaraciune ciudata in ganduri. Nu stiam ce sa scriu, asa ca umplusem coltul bancii mele cu inimioare si cercuri. Nedelcu copia fara nici cea mai mica retinere, iar asta ma facea sa rad cel mai tare. Andrada se simtea ceva mai bine, insa nu stiu daca putea sa ramana pana la sfarsitul programului sau cel putin pana ma reintorc de la 12 B.
- Ati terminat?
- Nuu! Se aude un cor formal.
- Mai aveti 5 minute.
Daca nu imi spuneati dumneavoastra, cu siguranta nu stiam! Eram nervoasa, iritata si nu stiam ce imi doresc. Ei trebuiau sa nu fie acolo, sa chiuleasca exact cum imi calculasem, desi ceva din adancul meu isi dorea contrariul.
∞
Andrada imi aranja o suvita ce se amesteca cu bretonul meu, care arata extrem de bine in ziua respectiva. Foarte putin retusata si pregatita cu tot cu micul meu discurs, mi-am indreptat corpul, cand soneria ne anunta la ora fixa ca o alta ora incepe spre laborator. Andarda facea un efort sa mai ramana la scoala, inca o ora pentru ca ea simtea ca avea sa se intample ceva, desi sustinusem contrariul.
Usa deschisa. Am pasit tematoare si am privit in jur. Aceleasi fete, imbracate mult mai colorat si mult mai viu. Venise primavara, iar in garderoba celor de pe randul V.I.P se vedea cum confundasera liceul cu vreun local sau vreo prezentare de moda scumpa, exact ca data trecuta. Uhh!
- Sarut mana! I-am spus profesoarei, atragand atentia a doua tipe mici de statura, ce imparteau aceeasi punga de pufuleti.
- Buna, draga. Mayla, nu?
- Da.
- Deci am ajuns cu proiectul la urmatorul nivel? Spusese ea, bland.
- Cam asa ceva.
- Am sa te rog sa iei loc. Stii ca dureaza pana toti se aduna la ora..
- Sigur. Am incuviintat, Apoi Alexandra, amica mea ma striga.
Se vopsise. Un blond cenusiu, ce ii acoperea acum intreagul cap ii dadea ceva mai multa luminozitate fetei. Imi arata noul ei proiect pe care il pregatea si imi complimenta tinuta.
- Nu mai port uniforma din clasa a noua!
- Huh! Am rostit fara sa pot zice altceva, exact ca o boboaca.
O auzeam pe profesoara, cum pe fundal incepuse prezenta. In partea din fata catedrei, ce era situata in mijloc, cinci scaune erau goale. Acolo trebuiau sa stea ei, probabil. Trist. Ai avut dreptate, Mayla. Mi-am zis. Trecuse de numele de familie Dumitrescu, iar o gheara imi apucase intregul trup. Ajunsese undeva in zona numelui de familie a lui Bobo, cand o usa se deschisese. Privirea mea isi arcuire raza vizuala pana acolo, parca incercand sa surprinda momentul zero, exact ca in filmele de actiune. Un cap blond, a carui ochi verzi-albastri ii cautau pe cei ai profesoarei, insotit de un zambet aparu dupa usa abia deschisa.
