Unghiile mele bateau banca din fata mea. Eram usor nervoasa, ingandurata dar oarecum si fericita. Avusesem un weekend si o mini-vacanta de 1 Mai incarcata, plina de sentimente care isi lasasera amprenta asupra mea, iar acum Andrada statea la geam, privind peisajul, continuand sa isi tina asa numitul monolog:
- Cat de tampa sa fii, Doamne!?
- Andrada, atata timp cat sunt fericiti, ce mai conteaza!?
- Ba conteaza Mayla, faptul ca lui Bogdan fie ca ii arde sau nu de joaca cu siguranta simte ceva pentru tine. pricepi?
- Atunci ce e cu poza asta? Am incercat sa nu schitez acel tremurat in voce, care m-ar fi dat de gol cat de dureros era ceea ce voiam sa ii arat.
Si dand o cautare rapida pe facebook, i-am inmanat ecranul ce acum infatisa poza care imi strangulase respiratia cu o seara in urma, facandu-ma sa plang.
O masa de picnic, in jurul caruia stateau cele doua cupluri formate din: Bughi, vesel, radiind, copilaros, Patrisia, machiata, usor matura, zambind, Bobo si cu a lui iubita, indragostiti, strangandu-se in brate. In coltul de langa aceste doua cupluri, degajandu-si stilul si simplitatea era Alex, parca usor plictisit, insa relaxat. Iesisera ca intre prieteni de 1 Mai, la gratar.
- Asta e a cincea roata la caruta! Incepuse Andrada sa rada, aratand catre Alex, ce era singurul din poza care nu avea la brat o prezenta feminina.
- Pe bune Andrada!
- Asta nu demonstreaza nimic.
Am oftat, lung, lasandu-mi greutatea pe scaunul din fata bancii noastre, ea revenind la geam, imi arunca o scurta privire.
- Sa vedem ce iti mai pregateste destinul!
Am incercat sa ma inveselesc, insa parea ca totul nu mai avea sens. asta pana cand buzele Andradei m-au facut sa imi tremure genunchii, gandurile si visele sa se aprinda, iar inim asa pulseze ceva mai tare.
- Uite-l pe Alex.
M-am alaturat ei la geam. Venise pe jos, ca de nicaieri. I se alaturase Alex Serbanm, colegul de clasa si de gasca, tinand in mana un pahar de plastic de la tonomat. Urmaream scena hamesita de o asa numita actiune, ceva mai interesanta.
Cand jeep-ul isi facuse aparitia, am tresarit de parca cineva ma speriase. Era vorba doar de el si a lui pretioasa prezenta. M-am incordat si presupun ca pupilele mi s-au dilatat numai la vederea capului sau usor buimacit, si a mainilor sale ce dadeau noroc cu amicii lui, trantind portiera. Din partea cealalta iesise Bogdan, fostul meu coleg. Ii saluta pe restul scurt, disparitia lui din peisaj ramanand pentru mine nici macar o lipsa. Urmaream scena, dar usa se deschisese si Pancu intra ascultand muzica ei japoneza. Cum naiba intelege ce zic oamenii aia!?
- Neata fetelor!
- Hei. Zise Andrada scurt, facandu-mi semn sa iesim.
In capatul holului era liniste, asa ca ne-am retras usor, ea vizibil iritata.
- Deci ce ai de gand sa faci?
- Andrada e clara treaba. Pur si simplu, incerc sa ma detasez de Bogdan. M aintrerupsese.
- Stai sa ghicesc pentru ca tii la Alex?
- Nu, nu e asta, ci pentru ca tocmai ce am vorbit cu iubita lui, care crede-ma ca pare extrem de grijulie!
- Nebuna, paranoica si putin cam complexata! Dar fie cum zici tu. Zise sarcastica, incrucisandu-si bratele.
- Uite, recunosc ca mi se pare ciudat acel mic interogatoriu si probabil ca nu e cea mai sociabila persoana, insa..
