Imi aranjam vesta uniformei, pe cand Andrada sosita odata cu mine privea pe geam, catre poarta liceului. Avusesem un conflict de opinii. Ea era de parere ca Bogdan, fiind un baiat inteligent ar avea nevoie de o fata pe masura lui si ca indiferent de cat timp este cu aceasta tipa, eu ar trebui sa fiu atenta la semnele pe care el mi le da.
- Iti dai seama ca acum ai ochelari de cal, nu?
- Nu e adevarat. Prefer sa fiu realista. Am spus rapid, incercand sa o fixez cu privirea.
- Fie, dar esti doar incapatanata!
- Realista.
- Realista? Bine, dar data viitoare cand va gasi o scuza doar ca sa intre in vorba cu tine, astept sa iti ceri scuze!
Replica dur, insa de unde aveam eu sa stiu ca Andrada chiar va avea dreptate? Orele au decurs extrem de greu. Materii multe, cerinte si mai multe, iar notele mele la mate au scazut considerabil. Normal ca mama in weekend imi aranjase deja sa incep pregatirea la matematica alaturi de o buna prietena de a ei. Minunat! Cele 4 ore de la scoala nu imi ajung!
Pogonici in pauza mare vorbea despre un eveniment ce urma sa ia cu amploare intregul liceu, adica cel de Valentine's Day. Era vorba despre un eveniment, destul de interesant, in care scriai pe un biletel, catre crush-ul tau orice voiai alaturi de numele lui, dar biletul ramanea anonim. Aveam in minte un singur baiat. Si acela nu era Bogdan, nu dupa cele aflate. Insa pana la Valentine's Day trebuia sa suport chinul pregatirii la matematica. Uhh!
∞
In casa profesoarei mirosea a mobila veche, iar parchetul paraia sub greutatea mea la fiecare pas. Desi ma primise cu bratele deschise si eram singura in sufrageria mobilata, parca o greutate enorma imi statea pe umeri. M-am asezat pe scaunul din jurul mesei rotunde, ascultand pe fundal la conversatia pe care o purta profesoara cu cineva la telefon. Mi-am scos cartea de matematica pe care o priveam cu dezgust si cateva caiete, asteptand ca dumneaei sa isi faca prezenta.
Intra dupa cateva minute. I-am observat tinuta impecabila, o profesoara care se respecta si cere respect. Multe bratari ii atarnau de mana stanga, iar ochii ei mari albastri pareau bulversati.
- Scuza-ma Mayla, dar iar m-a sunat fata asta sa imi spuna ca nu vine! Rasufla.
- Nu e nicio problema.
- Este atat de neserioasa, Patrisia! Numele ii iesise cu greu din gura.
- Poftim? Cum o cheama? Credeam ca am auzit prost.
- Patrisia Andronovici. O stii?
- Face pregatire cu dumneavoastra?
- Da, de vreo doua luni, dar de cate ori vine isi trimite mesaje, gandul ii zboara pe alte meleaguri si nu ma inteleg cu ea deloc! Acum m-a sunat sa imi zica ca nu mai vine saptamana asta pentru ca se simte rau. Ei, pe naiba! Se rastise nervoasa.
- O stiu de ceva vreme. Am zis, aparent fara niciun interes.
- Serios? Si, are iubit, nu? Ca doar cu el isi scrie atata!
- Asta nu mai stiu.
''Mayla de ce naiba ai zis asta!?'' Nici pana in ziua de azi nu stiu.
- Oricum poate te pun in grupa cu ea, data viitoare. Ce zici? Desi nu cred ca sunteti la acelasi nivel. Surase oarecum, facandu-ma sa ma simt prost, ca in mod indirect o catalogase sub nivelul meu.
