Un mesaj de la Mihai, varul lui Alex si fostul meu coleg ma trezise din somnul de dupa amiaza. Eram extrem de obosita si am preferat sa ma odihnesc. In camera soarele lasa urme pe parchetul meu, iar corpul meu amortit abia se intindea. Dupa cateva clipe, in care mi-am revenit din starea de leneveala, am inceput sa cercetez cu mult interes biroul meu plin de diverse obiecte mai mult sau mai putin folositoare. Dupa o scurta cercetare, mi-am zarit telefonul ce acum, beculetul verde ma anunta ca primisem un mesaj.
Mihai: Hei Mayla. Maine trec pe la Bacovia, pe la tine. Vrei sa ne vedem la un suc dupa ore?
Mayla: Buna. Sigur ca da. maine ies la doua.
Mihai: Da-mi numarul tau.
Si dupa alte cateva discutii, mi-am amintit de testul de la biologie ce nu tinea cont de faptul ca sunt indragostita sau de faptul ca sunt obosita. Am decshis caietul cand Ioana Negulescu ma suna. Minunat, nu? Trebuia sa ii raspund, doar imi este prietena.
Dupa cateva minute consumate, pasi prin camera tinand telefonul la ureche si concentrandu-ma asupra catorva sfaturi pe care ea mi le cerea, am reusit sa aud cum pasii mamei, inconfundabili isi faceau prezenta la parter. I-am inchis promitand ca voi reveni pe facebook ca sa continuam conversatia.
In jur de 19:35 eram in bucatarie, luand asa numita cina.
Furculita mea tragea anemic de o bucata de pui pe care mama mi-o preparase. Bunica-mea isi manca supa, incet. Mama pregatea cea de a doua pulpa, imbracata in halatul ei de casa.
- Ce ai facut azi?
- Nimic interesant. E ziua Iasminei si strangem bani pentru cadoul ei.
- Ce vreti sa ii luati?
- Habar nu am. Se ocupa Lucian si cu Maria cred ca..
Inchise aragazul si se aseza la masa, deschizand televizorul. Stirile.
- Pofta buna.
Si dupa cateva inghitituri, felii de paine si guri de suc, vocea ei imi arunca o alta palma peste viata mea, in care credeam ca destinul nu se mai poate implica. Total gresit.
- Azi m-am intalnit cu Parisia.
- Poftim? Am lasat ca furculita sa se tranteasca de marginea farfuriei, facand un zgomot ciudat in bucatarie.
- Da. Era in Lidl cu mama ei. Spusese mama, schitand un zambet.
- Si? Am intrebat curioasa.
- Faceau cumparaturi si mi-a povestit diverse lucruri.
- Pai zi-le odata!
- Am vorbit si noi. Mi-au povestit cate ceva..
Respiratia mea avea un blocaj. Si acel sentiment m-a facut sa am furnicaturi. Mi-a reprodus conversatia.
Mama Patrisiei: Si dupa cum bine stii Teaa, el le trimite la copii pensie alimentara, insa iti imaginezi ca nu am mai vorbit de la Craciun de cand i-am cerut alti bani pentru ala micu.
Mama: Ohh! Si ai reusit sa te reangajezi?
Mama Patrisiei: Inca nu, dar mi-a promis o vecina ca ma ajuta.
Mama: Si tu Patrisia? Arati foarte bine. Bravo!
Patrisia: Multumesc tare tare mult.
Mama Patrisiei: Ei asa e cand esti indragostita.
Mama: Intr-adevar. E varsta. Si mai ales sper ca tu sa fii de acord.
