Trecuse deja o saptamana din semestrul al doilea si imi descoperisem in acelasi stadiu colegii. Ei bine, poate putin mai rotofei din cauza Craciunului, insa Pogonici, poarta ca deobicei ochelari de soare, chiar daca afara, ingheata de frig si pietrele, Nedelcu si cu restul baietilor fac diverse imitatii prin fata clasei, iar Pancu povesteste despre noile ei cuceriri.
Pauza mare. Planuri peste planuri, exact ca pentru o misune imposibila, in care agentul secret sunt chiar eu.
Intrebarea ar putea fi: De ce?
Ei bine, cei de la conducerea liceului ne-au inchis poarta, astfel ca fumoarul s-a mutat langa liceu, in curte, iar nimeni care ar vrea sa iasa nu poate. Portarul este bine instruit si de abia daca ii lasa pe cei din ultimul an sa paraseasca perimetrul liceului. Multi vrem sa ne luam de mancare de la Pambac, altii sa chiuleasca, unii sa isi cumpere tigari, iar lista poate continua dupa nevoile fiecaruia. Astfel ca Lucian, unul dintre colegii mei face lista cu cea ce eu va trebui sa cumpar.
- Mayla, recapitulam. 2 Cola, 4 cornuri cu ciocolata, o placinta cu visine si 3 merdenele. Ok?
- Yep. Altceva? Am strigat privind clasa.
- Si o guma. Striga Maria Craciun, care o impletea pe Daniela.
- Ok.
Astfel Andrada mi-a facut cu ochiul si am iesit din clasa, cu scurte aplauze din partea colegilor. Daca reuseam sa ies, nu stiam cum aveam sa intru, dar pe moment era ultima mea problema. Situatia se agrava. In prima faza am crezut ca este doar o regula temporara, care va disparea, insa lucrurile au evoluat. Doar daca aveai bilet de trimitere/voie, puteai sa iesi, sau daca terminai orele si trebuia sa pleci. In rest nimic altceva. Uneori cativa profesori stateau pe langa poarta, pentru a face iesirea si mai imposibila. Motivul era cat se poate de simplu. S-au identificat cazuri destul de dure, in timpul orelor la alte licee, in care elevii au fost accidentati. Astfel parea cea mai buna solutie.
Langa poarta era un grup de elevi din ultimul an, care aveau un proiect la biblioteca judeteana si trebuiau sa plece. M-am strecurat odata cu ei in afara portii. Ochii mei i-au zarit masina lui Bogdan, in timp ce paseam cu grija peste prag. Insa nimeni nu se afla prin preajma ei. Am rasuflat usurata si mi-am continuat drumul. Frigul era cat se poate de dur. Atat de dur, incat cainele cu limba albastra disparuse din peisaj. Rasuflam greu si desi mai aveam timp si de intoarcere, nu aveam niciun motiv sa ma grabesc. Avem o ora extrem de usoara, care suporta o intarziere de cateva minute.
In Pambac mirosea a paine abia scoasa din cuptor. In fata mea erau cateva batranele, puse pe cumparaturi, pentru nepotii lor. Minunat, insa mai repede doamnelor! Am de facut cumparaturi ca de Craciun! Strigam mintal.
Intr-un final au terminat. Produsele de patiserie erau bagate intr-o punga de hartie alaturi de servetele. Am platit si mi-am privit ceasul telefonului care imi arata ca mai am doua minute pana cand avea sa se sune. Clar nu ajungeam in pauza.
Mi-am aranjat caciulaneagra pe cap, privindu-mi cu atentie reflexia in geamul unui magazin. Inca o zi si avea sa vina weekend-ul. Ghetele mele, care se aflau la finalul blugilor mei, negri si stramti, evitau baltile formate pe trotuar. In fata portii se aflau cateva persoane care cu fiecare pas facut mi se pareau din ce in ce mai cunoscute. Cand am ajuns in apropierea portii, toti erau langa masina rosie privindu-ma usor curiosi. 5 baieti, printre care si Bogdan. Am inspirat adanc si facand o fata de copil, am mers catre poarta, unde de partea cealalta se afla portarul, nedumerit de prezenta mea.
- Buna ziua, stiti.. Am inceput sa ma tangui.
- Nu te las sa intri. Ma intrerupsese, brutal.
- Dar de ce? Am zis iritata.
