O asculta pe Liliana la tabla, la engleza, iar eu incercam sa raman conectata cu tabla, in timp ce ii raspundeam mamei printr-un mesaj la ceea ce ma intrebase. Da, ei bine, mama mea e genul acesta de femeie, actualizata oarecum cu tehnologia si lucrurile ce tin de noua generatie.
Soneria lasa ca ecoul fericirii mele sa se arate pe chip. Gaseam in pauze intotdeauna fericirea de a reusi sa ma gandesc la viitor. De ce? Pentru ca ii vedeam, pentru ca stiam ca ii gaseam prin aceleasi locuri si pentru ca organismul meu se umplea de bucurie numai gandindu-ma la numele lui, la Bogan.
Cat despre ceea ce simteam. Pot spune ca eram indecisa. Alex pare a fi doar o scapere, ce pana acum doua zile era un marlan cu acte in regula, care si-a oprit masina pentru a-si arata ''talentul'' in fata mea, mi-a cam spart buza si ma privea mereu superior. Pe cand, Bughi ramane acea dragoste neschimbata, pe care o pretuiesc de la fumul tras pana la parcarile cu spatele care nu ii prea ies. Tin minte si acum ca intr-o dimineata. A stat cam vreo 10 minute pana a reusit sa ii iasa parcarea perfecta sau cel putin cat masina sa nu fie stramba.
- Tema o aveti de la pagina 57. Saptamana viitoare test.
- Altu doamna? Comenta Nedelcu.
- Ai comentat? Striga profesoara, putin sarcastic si rautacios.
- Nu...
- La revedere.
Si iesise din clasa, trantind usa in urma ei. Neinteresant. 'Macar daca isi facea iesirile cu mai multa gratie, insa in acel moment scopul meu era sa ma instalez cat mai repede pe una din bancile de afara, ascultand muzica si conversand cu Andrada. Cel putin asta parea sa fie planul perfect pentru o pauza cu mult soare.
∞
- Mayla! Striga Elena din capatul celalalt al sirului de banci. Am tresarit privind-o lung si curioasa. A venit catre noi, intr-un suflet gafaind puternic.
- Ce ai patit?
- Hei. Soptise Andrada, insa fiind la fel de curioasa ca mine.
- S-a reintors Diana la liceu!
- Poftim?
Ei bine, cine era Diana? Diana e o fosta colega de generala. Tin minte ca in clasa a saptea s-a alaturat colectivului nostru si toata lumea credea ca e putin..Hmm, ciudata. Insa de fapt e o fire extrem de inchisa in ea sau cel putin asa era. Acum, liceul a adus-o la un plan mai actual al nivelului de socializare, ceva mai deschisa cu oamenii. Ultima data era plecata in Italia, crezand ca noua ei viata acolo va fi mai buna. Decizie luata de parintii ei, iar acum era reintoarsa in liceu. Habar nu aveam. Nu mai tinusem legatura din atat de multi factori, insa cu toate astea cei mai importanti factori au constituit colectivul actual sau mai bine zis cercul ei de prieteni. Cateva fumatoare, cu mentalitati stramte si total aiurite asupra vietii. stfel ca au indoctrinat-o ca in clasa a noua si foarte putin din a zecea sa nu mai vorbeasca cu mine. Da, ei bine o alta trasatura de aei. Se lasa usor influentata de oamnei.
Alaturi de Elena, am urcat la etajul unu, unde ea avea clasa. A doua pe dreapta, in jurul ei erau mai multe colege. Fata ei palida ramasese neschimbata, mai luase usor in volum, facand-o mai corpolenta, insa acel zambet inocent ii ramasese pe chip. Parul ei destul de rar, de un saten inchis il purta acum pe spate, lasand sa ii iasa in evidenta sacoul negru pe care il purta. Intotdeauna ii placusera culorile inchise, sumbre si mature. Habar nu aveam motivul, insa presupun ca aceste culori o defineau.
Cand ma vazu, ochii ei s-au marit, incat am putut sa realizez cat de socata parea si confuza.
- Mayla! Heei!
