Soarele sfida orice gand urat, amintindu-mi de optimismul ce zacea in mine si de planurile mele de vacanta, pe care se asezara straturi de praf, din cauza vietii mele ce luase o turnura ciudata in ultimele luni, uitand de ceea ce avea sa urmeze. Am inspirat adanc aerul acela de iunie, cand am pasit pe aleea ce ducea spre poarta elevilor. Capul Andradei se ivi din partea opusa. Am zambit larg, desi cand am vazut golul acela imens din fata portii noastre, m-a facut sa ma ingrijorez, oarecum.
'O fi patit ceva? 'M-am uitat la telefon. 7.23 de minute. Deobicei era aici.
Am asteptat ca tocurile de care beneficiau pantofii de vara ai Andradei sa ajunga langa cizmele mele perforate. Am imbratisat-o iar ea privi in jur, lasandu-ma sa ii analizez conturul ochilor zise.
- A prins vulpea rana?
- Poate doar intarzie.
Si in acel moment rotile unei masini ne bruira conversatia. Jeep-ul sau isi facu aparitia, parcand fara prea multa stangacie. Progresase. Atunci m-am intors si am plecat, urmata de Andrada. Nu voiam sa mai petrec niciun moment acolo. Doamna Sava, profa de franceza ma striga, cand aveam de gand sa intru pe terenul de sport.
- Mayla!
- Da? Saru'mana. Am zis politicoasa, incercand sa imi ascund instinctul care imi zicea ca voia ceva de la noi.
- Te poti duce sa iei un pachet de cafea de la supermarket? Ghicisem.
- Sigur. Am zambit politicoasa.
- Poftim. Te astept la cancelarie. Si imi dadu 25 de lei, pe care i-am luat fara tragere de inima.
Asta insemna ca trebuia sa trec iarasi pe langa masina lui. Rectific, caci venisera si restul..Masinile lor. Uh! Mi-am muscat buza si strangand pe langa mine geanta pe care o purtam pe umarul stang, am trecut in graba pe langa locul in care se adunasera gasca, vazandu-mi de treaba. Nu stiam ce sa fac.
- Esti ok? Ma ajunsese Andrada din urma si ma intreba, in timp ce ne indreptam spre magazin.
- Se putea sa fiu si mai bine.
- Ce ai patit?
- Nu m-am gandit la un final si tocmai am realizat..
- Ca..? Incerca sa ma faca sa continui ideea ce parca se suspenda in vid, in gol.
- E iunie Andrada. Toate planurile, totul se va termina, se va duce pe apa sambetei, iar singura fraiera care va ramane aici sunt eu, Mayla Radu! Am strigat dand din maini, strang usor pumnii ce acum rageau de nervi si frustrare.
- Poate nu va fi asa. Nu fi atat de pesimista. Lucrurile se pot schimba pe parcusrul verii.
- Cum ar fi?
- Nu stiu, dar eu asta simt. Imagineaza-ti ca nu cand vrei tu va fi finalul.
- Ce se mai poate intampla dupa terminarea anului scolar? Singurul lucru care ma leaga de acesti..Tipi e acest liceu. Odata cu treminarea liceului ei vor pleca, iar eu imi voi vedea de viata.
- Uite, vei vedea ca nu e chiar asa.
- Huh? M-am intors, privindu-i chipul ce parca ascundea ceva.
- Am eu o alta teorie.
- Pe care vreau sa mi-o zici. Am zis razand.
- Trebuia mai intai sa o clarific.
- Bine, dar imi vei zice da ?
- Ok. Fie. Dar sa nu ma bati.
Am inceput sa rad, intrand in supermarket. Am luat prima cafea ce parea ceva mai scumpa pentru gusturile doamnei Sava, cand m-am retras pe acelasi drum cu Andrada la brat. Mai erau 5 minute si se suna. Masinile lor erau in acelasi punct, parcate, iar gasca se adunase langa jeep-ul rosu, al ''sefului'' de grup. Am rasuflat apatica, crescand in mine adrenalina si emotia. Atunci ochii lui Alex s-au ridicat catre mine si si-a intors capul in partea stanga, parca inrosindu-se. Am preferat sa nu ma mai uit si sa imi vad de drumul meu. Bogdan iarasi povestea ceva si parea ca Alex e prea distras ca sa asculte.
Aproape cand trebuia sa intru in partea liceului cu marea cancelarie, Andrada izbucni in ras.
- Ce naiba ai?
- Fata, tu nu ai vazut?
- Ce sa vad? am zis zambind, curioasa.
- Alex s-a inrosit si nici macar nu era atent la ce bombanea restu gastii...
- Andrada termina. Poate ii e cald..
- Cand vei inceta sa negi asta?
- Andrada eu..
- Aici erati fetelor! Striga doamna Sava, oprindu-mi vorbele pe care voiam sa i le adresez Andradei, ce parea adancita in subiectul ''Alex''.
- Poftiti cafeaua si restul.
- Multumesc. La ora s-ar putea sa iti cer ajutorul pentru pregatirea mesei festive pentru o clasa de a 12 a.
- Sigur.
- Bine. Te voi cauta eu.
Si am plecat, incercand sa imi mentin fusta uniformei dreapta si lipita de picioare, cand urcam treptele spre clasa mea. Inauntru caldura ma facea sa ma gandesc ca avea sa ma astepte o saptamana caniculara, lunga si plina de evenimente memorabile. Cine s-ar fi gandit ca exact asa avea sa fie!?
∞
Stateam in fata usii de la cancelarie cu un platou de prajituri cu ciocolata, vanilie si menta ce miroseau atat de bine, incat papilele mele gustative ar fi inceput sa le doreasca gustul, asta daca nu venea profesoara de desen langa mine si imi zambi cum face deobicei.
- Mayla, deci tu esti draguta care ne va ajuta cu platourile?
- Sarut mana. Chiar in persoana.
Imi placea mult de dumneaei. Optimista, deschisa, mereu dornica sa ma ajute si sa imi dea vreun sfat matern sau ceva de genul acesta. O persoana caruia ii poti spune profesor din toate punctele de vedere, pentru ca mai intai e om si apoi profesor.
- Pe aici. Spusese doamna Sava, in timp ce cardiganul ei din ultima coletie franceza iii acoperea partea dorsala, ce era destul de expusa in fusta cu un slit prea adanc. Pasii nostri se indreptau in urma tocurilor zgomotoase.
- Draga mergem la B in clasa ca e singura sala libera.
- Si cei de la H au deasupra lor, nu? Rostise Sava.
- Da.
- Pefect atunci.
Stai! Cum adica B? 10 B 11 B sau chiar 9 B dar nu poate fi 12 B, nu?
Si raspunsul venise, cand ne-am oprit in fata clasei 12 B. Minunat. Cineva chiar se juca cu mine.
Clasa era goala. Cateva caiete stateau aruncate pe marginea catedrei, langa vreo 3 platouri cu alte prajituri, pahare in pungi, lingurite de unica folosinta si lista putea sa continue.
- Aranjezi tu cu cu Mayla platourile, iar eu ma duc dupa cafea.
- Sigur draga. Spusese profesoara de desen, in timp ce isi lasa sacoul purpuriu pe marginea unui scaun, ce apartinea primei banci. In clasa o caldura molesitoare imbibata cu un parfum tare amestecat cu mai multe esente ma facea sa devin melancolica, drogata de visele si imaginile ce imi treceau prin fata ochilor.
- Unde sunt elevii? Am intrebat curioasa, cu gandul ca scapasem de ora de psihologie.
- In amfiteatru. Isi pregatesc discursurile pentru examen.
- Ce examen?
- Dau pentru ca sa poata primi o diploma, ca de sfarsit de liceu.
- In engleza, nu?
- Da. Si la ce probleme au, ar cam trebui toti sa ia diploma. Bietii de ei. Si fata ei exprima o mila ciudata, parinteasca, demna de o mama indurerata de soarta copilului ei.
- Ce s-a intamplat?
- Toata cancelaria vorbeste despre asta, iar bietului domn Iordache este pus in situatia asta din cauza catorva fete... E prima data in ultimii ani cand in liceu se face o sedinta pentru scaderea notei la purtare la toti elevii si vor sa lase si repetenti.
- Oau. Cum de s-a ajuns la asa ceva ?
Am intrebat, in timp ce aseza pe platou prajiturile cu menta, iar eu desfaceam pungile cu pahare.
- Multe absente. Fetele se iau in gura cu profesorii, baietii sunt dificili si mai si chiulesc, dar ele sunt o adevarata problema.
- Auch! Si baietii? Am zis privvind in gol, usor dezamafita si lovita de o grija nespusa fata de ei.
- Care e protejatul tau draga Mayla?
- Nu mai conteaza.. Am rosit, lasand capul intr-o parte.
- Stii ca mie imi poti zice.
Gura mea, rostise ceva ce ma surprinsese, iarasi.
- Alex.
- Ahh, dragul de el. Brunetelul, nu?
- Da, chiar el.
- Ei bine e un baiat bun din ce am vazut, dar au gasca aia a lor..Stii anturajul de prea multe ori strica..
- Si domnul Iordache?
- Se simte rau cand vede ca clasa lui este aclamata, chemata in biroul directorului si notele lor scad...iar de absente nu mai zic..
- Baietii chiulesc?
- Da, sunt vreo doi care au tras clasa in jos, insa fetele....Chiulesc peste masura. Problema este ca sunt prea multi copii de bani gata intr-o singura clasa si cred ca pot detine orice nota sau absenta din prozma banilor.
Parea o decsriere crunta a lui Bogdan si asta durea, dar aveam sa aflu asta cateva luni mai tarziu, in acel moment incercam doar sa procesez ce mi se zicea. Am inghitit in sec.
- Oricum sedinta va avea loc maine cu toti profesorii si se va stabili daca si baietii cu probleme vor repeta anul sau doar fetele respective, dar nu cred ca Alex va avea probleme. El e un baiat bun. Si mi-a facut cu ochiul, iesind din incapere cu doua platouri in mana. ma intorc.
Si am raspuns dupa ce ma ramas ca o statuie in clasa lor.
- Stiu ca Alex eun baiat bun. Dar nu de el imi fac eu griji.
Cine era baiatul de bani gata care batea mingea prin ore pe afara, pierzand ore intregi? Cine era acel baiat care tragea gasca dupa el? Anturajul care strica totul? Raspunsul il stiam si durea a naibii de tare.
Andrada, in pauza cand i-am spus izbucni in ras , apoi dupa cateva secunde se calma.
- Si ce? Nu ti-ar placea ca la anu sa ii vezi din nou pe aici defiland cu glumele lor si strigand dupa tine cum fac ca deobicei?
- Nu! Adica da, dar au un viitor si nu as vrea sa si-l strice..
- Vezi ce dorinte iti pui..Stii cum e destinul! Si izbucni iarasi in ras.
Abordasem o tema, o dorinta ce zvacnea si trezea in mine numai vise. Si chiar cum ar fi daca la anul i-as vedea iarasi? Ohh, asta da provocare!
Restul zilei de vara mi-am petrecut-o alaturi de multa muzica, vise si un castron de inghetata. Diana ma sunase sa vada ce mai este cu viata mea. In ultima vreme se apropiase foarte mult de mine si incercam sa o pun in tema cu ultimele picanterii. Asteptam a doua zi cu o rabdare ciudata, plina de patos.
∞
Priveam in lumina puternica a soarelui, de la geamul clasei noastre inspre poarta, asteptand ca Andrada sa isi faca aparitia. Dupa cateva minute, in care Taylor Swift isi prelungea cuvintele de la I know You were trouble, din difuzorul telefonului meu, o masina deschisa la culoare, cunoscuta ochilor mei venise aparent calm si parca in locul jeep-ului. Ciudat. Alex, imbracat intr-o camasa alba, impecabila, alaturi de niste ochelari de soare negri, grosi, cobora dupa ce oprise motorul,. lasand ca portiera abia sa ii atinga mana. Il saluta pe Bobo care venise si el intre timp. Era bine dispus si cand Andrada ma batu pe umar, am crezut ca aveam sa fac infarct.
- Neata si tie! incepuse Andrada sa rada in hohote.
- Nu ma mai speria in halul asta!
- Stii ca ti-am facut cu mana de jos, dar parca erai o statuie.. Ahh, e de inteles, nu!? Ti-a venit iubitu!
Am aruncat cu o sticla goala dupa ea, in timp ce incerca sa se fereasca, scotandu-si cartea de chimie pentru a se uita pe tema.
- Azi ne sateapta o zi grea.
Si am privit inapoi spre fereastra. Alex radea cu Sorin si Bobo. Parea extrem de degajat, intr-un final parea fericit. Si asta imi oferea speranta. Stiam ca avea sa plece si odata cu ei vor lua si asa numitul trecut in care din cand in cand apaream si eu, fie ca voiam sau nu.
- Hei! Gata cu melancolia, ok? Capul sus!
Am zambit, strangand din ochi, pentru a nu face vreo scena dramatica. Desi nu am plans niciodata in public. ma feream de asta si eram mult prea puternica in fata societatii indiferent de situartie pentru a lasa cateva drame adolescentine sa distruga principiul meu.
Un cap rosu, cu ochelari aparuse in capul usii. Era Georgiana. O stiam de la cateva activitati comune si ma ajutase cu o zi in urma cu platoul de prajituri pentru clasa ei. Cat de draguta! Am vorbit o gramada cu ea pe facebook aseara!
- Neata Mayla.
- Hei capsunica! Ce faci?
- Bine, am mate prima ora si ma asculta.
- Va fi bine...Ea e Andrada.
- Incantata, Geo. Si ii intinse mana, vivace si zambitoare.
- Haide pe hol. i-am sugerat, caci Andrada voia sa isi faca tema.
O raceala bine venita m-a cuprins.
- E mult prea cald.
- Da, stiu. Cum merg pregatirile?
- Destul de bine. Trebuie sa ma intalnesc cu un fost coleg de pregatire sa ii dau niste fise.. Si stiu ca e cu un etaj sub tine..
- E la a 12 a ? Am intrebat mirata si plina de o curiozitate specifica mie.
- Daa. Uh! izbucni. Am uitat ceva in clasa. Ne vedem in pauza pe afara?
- Sigur.
- Pupici. Vorbiim. Si pleca transmitandu-mi un pupic prin aer. Cat de simpatica!
Reintoarsa in clasa, trebuia sa imi copiez problemele la chimie si sa ma pregatesc pentru ceea ce avea sa urmeze, fie ca stiam sau nu ce avea sa se intample.
∞
Se sunase. Dupa ce profesoara scrisese valenta carbonului in coltul tablei, mi-am rasucit ochii prin cap multumindu-i elevului de serviciu in gand pentru ca apasase butonul acela ce semnifica ''pauza''. Mi-am strans caietele si cartile, pentru ca profesoara ne chemase intr-o alta sala de clasa si pregatindu-ma sa ies din incapere ma striga.
- Mayla, tu esti elevul de serviciu, nu?
- Da. Am spus incercand sa par politicoasa.
- Te rog sterge tabla si sa inchizi usa cand iesi.
Am incuviintat, incercand sa nu rasuflu prea lipisita de respect. Andrada ma astepta langa usa. Clasa aceasta era pozitionata pe palierul cu cei de la 12 B. Nu imi pasa. Stiam ca Bogdan nu era liceu si ca ar fi trebuit oarecum sa imi para rau, dar nu stiam de ce simteam ca o usurare ce venise odata cu spatiul gol ocupat de Alex si fizic dar si metaforic vorbind.
Dupa ce am reusit sa sterg orice urma de creta de pe tabla, am inchis usa in urma noastra, cand in capat, ieseau fix in acel moment baietii de la a 12 a. Sorin avea doua carti in mana, Bobo radea cu Alex Serban, iar Alex alaturi de un alt tip abia paseau in afara clasei, cand m-au vazut. Am privit inapoi, in speranta ca voi gasi vreo scapere, vreun profesor sau vreo alta amica. Nimic.
Adrenalina crestea si facuse impactul cu cota maxima, cand unul dintre ei striga fara nicio retinere.
- Uite cine este aici, Mayla!
- Mayla Radu in persoana. Completa Bobo, care parea cu chef de vorba si glume. Stai! de unde stii ca ma cheama si Radu?
Pana sa ajungem noi in dreptul tocului usii ce ducea catre scari, Alex Serban cu un alt coleg si Alex trecusera, insa pe partea cealalta ramanand Bobo si cu Sorin. Erau fixati in tocul usii, cu un zambet parca prea larg pentru o necunoscuta ca mine.
In acel moment am ajuns langa Sorin. L-am privit. Mesteca guma si un miros parca mult prea tare de tigara amestecat cu parfum ii inconjura fiinta. Doi ochi verzi imi macinau acum chipul, iar dintii albi isi facura aparitia, cand mana lui stanga acum era pusa pe partea cealalta a usii, facand trecerea mea putin imposibila.
- Scuza-ma, dar vreau sa trec. Si i-am atins mana, in speranta ca asta ar fi de ajuns pentru ca el sa si-o dea la o parte. Cred ca Andrada isi dorea sa fie in locul meu, la caticva centimetri distanta de el, insa cu toate astea situatia s-a intensificat, cand refuzul venise.
- Si daca eu nu vreau, ce te faci? Si isi mesteca guma in continuare, jucaus, provocandu-ma.
O voce matura, ce se facu auzita prin acel zgomot de fundal ce anunta ca era pauza, il facuse sa isi schimbe si atitudinea dar si sa ma lase sa trec.
- Sorin!
Intoarse capul catre sursa vocii, Alex, ce parea ca desi coborase trei trepte privea scena atent, matur, lasand ca linia fetei conturate de faptul ca era proaspat barbierit sa i se observe. Sorin ma lasa si rasufla usor dezamagit.. Alex Serban pe langa care am trecut incepuse sa strige.
- Dar ce faci Mayla? Mayli!? Heeei! Si mi-a atins umarul sub forma de salut, cand m-am intors, brusc. Atatia perechi de ochi ma priveau de parca eram vreo prada sigura. Ce se intampla!?
Pentru o fractiune de secunda mi-as fi dorit ca Bogdan sa fi fost acolo, poate ca daca era nu s-ar fi intamplat asta, insa destinul voia cu siguranta sa imi arate ceva. Asa ca vocea lui Alex se auzise iarasi.
- Lasati-o bai in pace! Haideti! Si i-am cautat ochii.
Caprui, o privire care imi garanta siguranta, incredere si l-am privit scurt, plecand pe scari, catre clasa mea, ei coborand, zgomotosi. Eram socata. De ce facuse asta? imi luase apararea in fata prietenilor sai!? Sau vazusem eu prost intreaga scena?
Inainte sa intram in clasa, incercand sa ne ferim de valuruile de oameni care circulau, Andrada imi lua umarul stang in mana ei dreapta.
- Daca negio si AS-TA, inseamna ca nu esti realista.
Pusese un mare accent pe cuvantul ''asta'', asa ca dupa ce am intrat in clasa, am observat cum restul zilei am purtat un zambet. De ce?
Nu stiam. Un zambet pe care l-am observat si in oglinda de la baia fetelor, sincer, spontan, gratios, ce ascundea o scurta poveste spontana si cat se poate de simpla. Era ceva ce incepea sa imi placa. Pacat totusi ca zambetul acela, unic si plin de emotie acum era semnat marca Alex.
Tin minte, ca dupa ce am ajuns la finalul orelor, erau toti la masinile lor, pregatindu-se sa iasa, cand i-am aruncat o ultima privire lui Alex, una copilaroasa, iar el nu mai parea neutru, ci usor multumit, poate chiar as putea sa spun fericit. Nu cred ca eram motivu, dar fusese o zi fara evenimente neplacute, fara tipete, fara glume fata de mine ca fiind iubita lui Bogdan, fara complicatii dramatice.
Oare as fi ipocrita daca as spune ca nu mi-a fost dor de Bughi si nici de prezenta lui? Da, poate ca rasul sau molipsitor lipsise din peisaj, poate ca nu a mai avut cine sa ma ''admire'' sau sa imi dedice cosuri, dar am cunoscut si altceva, care nu imi putea dauna atat de mult, nu!? Am cunoscut acel sentiment de asumare, pe care si-l atribuise Alex fara sa se gandeasca de dua ori. Parea ceva marunt, dar fata de acidul, superiorul si meschinul Alex, aceasta variante pe care o cunoscusem azi, parea ceva mult mai bun si imbunatatit. Iar Bogdan se distantase mult de mine, in ultima perioada, asa ca eram mandra. Aveam un zambet dupa atat de multe ploi! Si speram ca si sedinta cu consiuliul sa mearga bine!