Amestecam usor in cana de ceai pe care o tineam stangaci, din cauza ca umarul meu imi tinea telefonul lipit de ureche. Cand vocea Dianei devenise serioasa, spunandu-mi ceea ce mi-a zis, faptul ca dadusem doua teze in acea saptamana si nivelul meu de concentrare fusese scazut, nu mai parea o asa mare drama.
- Ti-a dat accept?
- Da! Spuse Diana, usor surprinsa. Nu ma asteptam sa imi dea, insa sa trecem peste.
- Nu! Am tipat. Uita-te prin pozele lui! Zi-mi tot!
- O-key. Fie. Si se auzira cateva click-uri pe fundal.
- Are poze din Delta, cu diverse motoare. Mdeaah, altceva?
- Zii buna.
- Nu! Adica nu ma intelege gresit insa chiar nu vreau sa discut cu un astfel de..
- Nu ii mai zi taran te rog! I-am zis, dandu-mi ochii peste cap si multumindu-mi ca Diana nu e langa mine in acel moment.
- Bine..Hai ca il salut, dar sa stii ca nu e on.
- Mergi cu noi la E-Motors?
- Nu. Ai uitat ca nu am voie sa ies nicaieri? Tre sa ma ocup de invatat si recuperat?
- Yeep! Mersi mult, adica chiar ma ajuta..
- Nu ai pentru ce. Pastram legatura. Daca zice ceva iti dai seama ca te sun..Nu vorbesc cu el singura clar! Si se facuse inteleasa, ridicand tonul vocii ei.
- Ok. Vorbim.
∞
In jurul orei 12, mama ma lasa in fata blocului Andradei. Un bloc inalt, destul de vechi. La etajul sapte, in papucii ei de casa roz ma astepta, vesela, tinand in maini un castron verde plin cu floricele de porumb.
- Neata. Am zis, imbratisand-o.
- Heei! dar ce fericite suntem. Ti-a scris Bogdan sau l-ai visat pe Alex?
- I-a dat accept dianei la cerere.
- Pe bune? Serios? parea socata, ceea ce era cu adevbarat socant. Mie si Andradei nu ne acceptasera cererile, un lucru cu adevarat deranjant, insa holul blocului nu parea locul cel mai bun pentru barfele noastre asa ca am intrat inauntru.
Apartamentul mirosea a ceva dulceag. Fratele ei mai mic se juca in sufragerie, insa parea prea atras de jucariile lui Lego, decat de prezenta unei straine in propria sa casa. In bucatarie, se auzea ticaitul unui ceas batran ce se sprijinea de marginea unui dulapior plin de condimente.
- Fa-te comoda. Si am mers catre camera ei, extrem de ordonata. O camaruta mica langa o baie si mai mica. Un roz pal, usor invechit acioperea intreaga camaruta, transformand-o in acel spatiu modest si intim. Pe pat se aflau cateva perne pufoase, ce mi-au atras atentia prin culorile lor vii. Biroul positionat langa dulapul cu haine era manjit de urme de carioci. se parea ca fratele ei deteriorase mai multe parti ale camerei. Mobila avea bucati lipsa la manere si era colorata sau patata, insa nu era ceva neaparat suparator sau urat, ci mai mult inestetic. Rafturile ei erau pline de carti cu fictiune, micute sticlute cu parfumuri si accesorii rasfirate dezordonat.
- Vrei sa dormi in sufragerie sau cu mine?
- Cu tine daca nu te chinui prea tare.
- Perfect. Si ne uitam si la un film, ce zici?
- Suna super.
- Bun, acum haide sa te facem frumoasa..Nu ca nu ai fi!
- Stai linistita, m-am pregatit.
Si am scos trusa mea de machiaj sau ami pe scurt o mica borseta ce contine cele necesare si de baza pentru un asa numit machiaj. ceva mai mult fond de ten, rimel, luciu de puze, fard si parfum. COM-PLET si sufiecient. Nu ma duceam la parada modei ci la un eveniment. andrada incerca sa imi faca ceva la par, insa am convins-o doar sa imi perie bretonul si sa imi lase parul drept si lung sa imi cuprinda umerii, acoperiti de un sacou casual, ce imi lasa o oarecare eleganta.
- Mergem?
- La cat incepe?
- Prima proba la 2 si se termina la 8 seara.
- Atat de mult?
- da, stai linistita. Am facuit ceva sandwich-uri.
- Tu chjiar te-ai pregatit.
- m-am gandit ca esti prea indragostita ca sa te mai gandesti si la cum vei supravietui.
Avea acel umor pe care il gaseai in serialele televizate. Uneori trecea prea repede de la o satre la alta, insa in rest era cu adevarat o buna prietena. de multe ori nu stia sa exprime ceea ce gandeste, insa prietenii se accepta sio cu bune si rele, nu? Ma bucura faptul ca ea mereu se gandae si la ceva in plus, la mai mult. Am clipit des, cand ea isi pulveriza noul ei parfum din italia. Era mult prea puternic si imi taia respiratia.
La doua fara cateva minute, coboram din taxi. Andrada plati soferul, tinand strans rucsacul in care impachetase fiecare portie de mancare. Cea mai mare padure pe care o putea detine orasul nostru mic acum era inconjurata de o mare de oameni, cu steaguri, masini mari, dubite, portbagaje pline si foarte multe pancarde cu sponsori si poze ale concurentilor.
Mirosul de ulei se simtea prin aer. Paseam tematoare incercand sa evitam baltile de noroi formate din cauza zonei si a conditiilor meteo. In zare, in capatul parcarii am zarit o masina imensa alba, din care cobora un tip extrem de cunoscut. Era Vlad. nu credeam ca avea sa fie acolo. Am mers la el si l-am imbratisat, prin surprindere.
- mayla zi-mi ca vad prost!
- Aceeasi reactie am avut-o si eu.
- Ce cauti aici?
- Pai, ei bine...
- sa ghicesc..Baieti frumosi cu motoare?
- Nu, adica si asta, dar pur si simplu curiozitatea.
- Pe cine sustii ?
- pe nimeni maai.. Am lungit cuvintele. Cu cine ai venit?
- Cu matusa mea. ea se stie cu cel ce organizeaza evenimentul asa ca am profitat de ocazie.
- Frumos.
- Cand ai de gand sa imi zici motivul?
- Nu am niciun mot.. Si as fi continuat, adca vocea andradei nu lasa ca ultimele mele litere sa fie mancate de ale ei.
- Mayla! Si i-am simtit mana ce imi atinsese spatele,. drept atentionare.
- Da!? Am intrebat, lasand ca si raza mea vizuala sa fie indreptata spre ea, dar si spre Vlad.
Atunci ochii ei au fugit catre parcarea carea cum parea dinamizata de inca o masina, gri. Soferul masinii tocmai parca. Repede si precis. stilul lui Alex. Masina lui. partea cea mai buna era ca nu ma vazuse.
- Si cred ca am aflat motivul. Imi intrerupsese mica analiza Vlad, care parea si el atras de subiectul pe care eu il analizam. E de la noi din liceu!?
Trebuia sa iau atitudine, nu!?
- Cine? Alex? Nu nici de cum..Adica da e de la noi din liceu, dar nu am venit pentru el..De la el stim de eveniment..
- Serios?
- Da, pai e o poveste mai lunga.
- Bine, atunci ne vedem prin pauze. ma suni, da? ai grija de tine.
- Sigur. Am zambit si incercand sa il regasesc pe Alex, am constatat cu stupoare ca masina acum era goala, Alex disparand din peisaj mai rau ca fantoma Casper.
- Unde e? Intreba Andrada usor disperata si distrasa.
- Pai de unde naiba sa stiu? Nu l-ai urmarit?
- Nu stiu cum sa iti zic.,Dar clar nu ai observat ca langa noi se schimba un tip din Bucuresti de vreo 18 ani..Si avea patratele.
- m-ai innebunit cu patralele lor..Acum cum il mai gasesc pe asta>?
- Hai sa vedem ce cauta aici..
- Unde?
- Uite acolo.
Un tabel digital ce isi schimba ordinea si informatiile statea in apropierea unei cabane structurate ca o casa veche de la tara. Cateva grupuri stateau si isi citeau grupele. Prima proba incepea, asa ca ma inaintat printre multimile de oameni, inspre aleea principala batotorita de pasii aomenilor.
Motociclete. performante, din Germania sau Franta, cert este ca toti aveau sustinatori. O tipa blonda tinea steagul Romaniei ridicat. Cativa fotografi incercau sa surprinda unghiuri cat mai bune cu participantii, ce turau incet motorul, asteptand senmnalul. Dupa cateva secunde, in care fiecare isi asigura pozitia corpului, fluierul isi lasa ecoul, ca mana blondei sa fluture steagul. Astfel ca au pornit. Aplauze, iar ei nu s-au mai vazut, dupa bustenii pusi drept obstacol, la nici 5 metri de linia de start. Apoi le-am auzit doar snetul ce se auzea ca in niste boxe invechite. Toti s-au indreptat spre parcare sau au pornit pe drumul principal, catre linia lor de sosire. Eu, cautam cu privirea ceva.
Un cap brunet, ciufulit sau lasat in voia vantuui drept prizonier, cu o geaca aranjata si cu acel stil ce imi ucide celule cu endorfina din corp, trebuia sa apara de oriunde, ca zambetul acela si inima sa zvacneasca in fiinta mea.
Dupa cateva cercetari amnauntite, inspre noi s-a apropiat un pusti. L-am recunoscut, fratele lui Alex, Andrei.
- Hei. Ce faci ?
- Bunaa, Andrei. Am venit cu niste amici, dar tu ce faci?
- Il caut pe tata..Si pe frate-miu. facuse acea pauza care in mine, trezise o tresarire vaga, uimitoare.
- Dragut. Pai ai grija, ce afci. Ne vedem.
- Sigur. Si zambi larg, aducandu-mi aminte de Alex, doar ca o varianta mai inocenta, mai dragalasa si copilaroasa.
Dupa ce pleca, Andrada isi arcui privirea, facandu-ma sa zambesc.
- Eu ti-am spus ca va fi aici!
- Da da bine..Ai dreptate.
Si am zis, in timp ce mi-am scos bancota de cinci lei, pentru a introduce in primul tonomat vazut, langa niste buticuri din plastic. Voiam o ciocolata calda. aveam nevoie pentru a rezista acelui concurs, in care sentimentele mele, aparent inexistenete pentru Alex erau puse cu greu la incercare.
∞
Eram asezate la o masa in poienita padurii, alaturi de alti sustinatori si oameni interesati de eveniment. Terminasem de mancat, cand unul dintre motociclisti s-a intors la tabara sa din parcare. Am mers la primul cos pentru a arunca bucata de hartie. Atunci isi dadu casca jos.
Niste ochi verzi, usor obositi, focalizati cautau pe cineva cunoscut in jur. Se parea ca piciorul stang ii facuse probleme, schiopatand usor. Era murdar din cap pana in picioare de noroi amestecat cu pamant de la roti si de la cazaturile luate. Parea incordat, insa cand ma vazu ca ma holbez la el mi-a zambit. Am aruncat bucata de hartie si m-am apropiat de el.
- Daca vrei poti sa faci un selfie cu mine nu ma supar.
Am incuviintat, muta. Era tot ce puteam sa zic si nu pentru ca se afla pe un motor sau ceva de genu, ci pentru ca avea acea siguranta pe el, acei ochi, concentrati si verzi. Dupa ce am reusit sa fac selfie-ul, o tipa bruneta cu un par lung venise langa el.
- Mihai esti bine? Acum l-am chemat pe PJ sa vada ce ai. Roata din spate e praf. Si atunci am remarcat defectiunea ce parea chiar serioasa. M-am retras, insa continuand sa analizez situatia. L:a masa, Vlad isi facuse aparitia, comod, schimband cateva replici cu Andrada ce parea ca isi beau cu mult tact ceaiul. Deja se facuse ora cinci, iar eu ma simteam obosita.
- Uite cine s-a intors! sa nu imi zici ca te-ai facut cu vreun admirator! Spusese Vlad, ironic, mestecandu-si guma.
- hai taci! Mergem?
- Ce ai patit? intreba Andrada, curioasa.
- Nimic, doar ca imi este frig si vreau sa facem si altceva..
- dar cu...? Cum ramane? Apreciam ca nu i-a zis numele, insa instinctul imi zicea sa plecam./ Zis si facut. Aveam sa revenim maine. Pe primul tabel, numele Mihai suna printre ultimii si imi parea rau.
Vlad a parut usor dezamagit, insa i-am promis ca aveam sa ne vedem si a doua zi, la turul final.
∞
Mama Andradei pregatea cina. Am salutat-o politicoasa, dupa retragandu-ma cu Andrada in mica ei incaopere. Isi pornise laptop-ul. Ma studia, in timp ce ma descaltam, lasandu-mi picioarele sa se intinda pe parchetul si asa patat de culori tempera.
- Ce ai patit?
- Nu stiu..Am trecut de la o stare la alta..
- pai s cu Alex cum ramane?
- habar nu am. Adica nu e ca si cum m-ar fi vazut.
- Bun. Atunci sun-o pe Diana sa vezi daca i-a raspuns.
- Buna idee.
Dupa ce Diana mi-a raspuns, vesela si distrata, fiind ca se juca la randul ei cu sora-sa, isi verifica mesajele de pe facebook.
- Ahh! Da! Se pare ca mi-a raspuns. Ce ii zic?
- Intreaba-l ce face, lucruri de genul acesta..
- Si dupa?
- Vedem.
- Stai! Rostise Andrada, in timp ce eu tineam strans entuziasmata telefonul la ureche. Diana are poze cu tine pe facebook?
- Da, una dintr-a noua..De ce? Am zis apatica, concentrandu-ma pe zgomotul pe care il auzeam in telefon.
- E clar ca acuma el vrea sa stie ce e cu Diana si te va vedea si poe tine...Realizezi, nu?
- Nu cred..
- Mi-a raspuns!
- Si?
- ''Tocmai ce m-am intors de la E-Motors si sunt foarte obosit. Tu? ''Ce ii zic?
- Ii spui ce faci..Doamne! Replica Andrada usturator.
- Spune-i ca asculti muzica.
Dupa ce tasta cuvintele mele, raspunsul din partea lui Alex sosi imediat:'' Ce muzica?''
- Chiar ce muzica ascult? Ca eu ascultam Katy Perry si Miley...
- Nu! Clar nu zici asta! Am zis rasufland usurata...Ca sa il facem amic..Zii ca asculti remix-uri de la lana Del Rey..
- Dar eu nu ascult asa ceva...
- Diana aici e vorba sa vorbesti cu Alex..
- da, adica oricum nu imi pasa.. Fie.
Andrada isi rasuci ochii in timp ce tasta pe Google, cuvantul ''facebook''.
- Zice ca merge sa manance si dupa vorbim...Ok?
- Da, oricum e suficient pe ziua de azi..
- A zis ca si el asculta remix-uri.
Am suspinat, lasand ca zambetul meu sincer sa isi faca aparitia. Dupa ce am luat si noi cina, ne-am retras cu niste snack-suri si un film bun. gandurile mele zburau, frenetic in partea lui Alex. Cel putin exista o sansa ca maine sa il vad pe Alex, din nou.
Se facuse tarziu, insa Andrada statea pe afcebook-ul meu, iar eu incercam sa fac un test dintr-o revista Bravo Girl, cand ea tasta ceva.
- Ce faaci? Am intrebat-o in gluma.
- I-am scris lui Andrei.
- Ce ai facuut? Aproape ca am tipat, incat cred ca si vecina de la 5 m-a auzit.
- Era on si vreau sa aflu nsite chestii..
- Cum ar fi? Am zis revoltata.
- Cum ar fi de ce Alex era acolo daca nu participa?
Am incuviintat. Avea dreptate. Andrei ne-a raspuns scurt si la obiect, dar oarecum prietenos. M-a intrebat ce cautam eu acolo, iar raspunsul a fost cat se poate de sincer, evitand subiectul ''Alex''. Erau acolo caci tatal lor era foarte bun prieten cu organizatorul. Ei ajutau concurentii si imparteam numerele, pe categorii. Cert era ca aveam sa ne vedem si maine cu ei.
∞
Dupa o noapte lunga, in care mai mult am ras decat am dormit, am reusit sa ne trezim, destul de devreme. Dupa ce am lenevit in pat, manacand diverse lucruri nesanatoase ramase de seara trecuta, ne-am imbracat,a metite, uracndu-ne iarasi intr-un taxi.
- Esti bine?
- da, Andra..De ce nu as fi?
- Urmeaza sa il vezi. Si i-am zambit. Atunci telefonul meu bazai. Era Diana.
''I-am scris lui Alex azi dimineata si mi-a zis ceva de genul: ''Hei. Fac destul de bine sunt cu iubita mea. Tu? ''
- Ce naiba e cu el? A inceput Andrada sa rada isteric in taxi, facandu-l pana si pe batranul de la volan sa chicoteasca.
- Are iubita. Am zis, trsita, afisand totusi un zambet sincer. De ce un zambet? Caci intr-o fractiune de secunda il vedeam cu o fata, mandru, fericit, cu planuri de viitor. Era ceva ce imi doream in adancul sufletului, ca si pentru Bogdan.
- Realizezi ca a zis asta doar pentru ca a vazut ca esti buna prietena cu diana, nu?
- Nu ii mai cauta scuze.
- pai cu siguranta nu ne intoarcem acasa. Doar vrei sa il sustii pe Mihai, sa vorbesti cu Vlad si sa facem poze nu?
Parea o idee buna, pana la urma urmei. Nu aveam sa dau inapoi, doar pentru ca Alex avea sau se presupunea ca el chiar are iubita. Chiar daca vaea, chiar voiam sa o vad acolo la eveniment. Cel putin, aveam sa imi fac o idee. Macar de acea fata ar fi existat!
∞
- Neata! Zise Mihai, turand motorul, incat am tresarit de parca ma scutura cineva de umeri.
- Uhh! neata! M-ai speriat. Ce faci?
- Increc sa ma incadrez azi in primii trei.
- Mult succes.
- Multumesc. Ne vedem. Si atunci isi aranja casca, plecand spre linia de start. Lasase opraf in jurul sau, exact ca in filmele de actiune. Interesant, mai ales ca Andrada facea ochii mari la fiecare arcuire a corpului tipului. Dupa catev aore in care ne-am plimbat fara stare, socilaizand, am inceput sa cautam o toaleta. Eram in parcare. treceam incet incet pe langa randurile de masini, incercand sa vedem vreo toaleta, macar ecologica nimic. La un moment dat, Andrada mi-a cuprin sincheietura, strangand-o usor.
Alex tocmai ce ne vazuse si intorsee capul. In cateva secunde era in masina, cu gluga pe cap, inghesuit, aproape bagandu-se sub volan. Isi trasase bucata de material peste ochi se vorbea s ubit la telefon. L-am vazut pe Andrei care discuta cu tatal sau, avand cateva foi in mana. Da! Prin preajma chiar era o prezenta feminina, dar care din pacate pentru el era mama lui. Unde era iubita? De ce naiba se ascundea?
- Doamne! Ce copil! ti-am zis eu!
- Asta nu dovedeste..
- Ba da! Acum hai sa gasim o abie pana nu explodez.
Dupa alte cautari, pe care le-am gasit inutile, Andrada incerca sa reziste, sfarsind intr-un taxi cu Vlad spre Mc Donal's. Eram bulversata si voiam sa plec de acolo. In timp ce savuram cateiva cartofi prajiti, Andrada venise cu o alta idee.
- Pune poza cu tipu ala pe facebook.
- De ce?
- Daca vrea sa vada, o va vedea de pe contul lui ala micu.
- Oricum o puneam..Fie ca o vede sau nu.
- E putin cam patetic, nu crezi!?
- Faza cu iubita?
- da!
- Nu stiu, poate tipa era ocupata si nu a vrut sa vina..
- Da, da sigur. de aia mai avea putin si intra sub pedala de acceleratie.
Am ras, insa era un ras oarecum trist. Ma bucurasem ca il vazusem, ca ochii mei se delectasera cu aliura sa, insa cu toate astea se comportase astfel. Speram doar ca lucrurile sa decurga intr-unn mod mai placut si aici nu ma refer neaparat la like-urile primite de la fratele sau.
Nu stiam ce avea sa se intample in sufletul meu. Caci de fiecare data cand ziceam cuvantul Alex, Bogdan aparea ca o fantoma ce mereu trebuia mereu sa fei acolo.