Strangeam cu putere telefonul a carui carcasa incepea sa se deformeze din cauza actiunii mele. Difuzorul zvacnea pe ritmul acelei melodii pe care o ascultam inca de cand el o postase.Cu o seara in urma. Corpul meu acum zacea in mijlocul camerei mele in valuri de amintiri. Lumina soarelui ce lasa urme pe parchet, ma facea sa raman cu ochii inchisi. Negru. O grimasa imi cuprinsese fata si transforma linia muta si nesigura a gurii mele, intr-una scarbita, dureroasa, veninoasa. Plangeam.
And finally when I let myself fall hard for you
I see you trying to pretend
Like I'm making it up
This is what it feels like
This is what it feels like
Simteam cum traiam fiecare cuvant rostit, fiecare vers ce isi lasa ecoul in gandurile mele. Am inceput sa ma zvarcolesc de o durere interioara, muta ce imi luase fiinta cu asalt la fiecare ''replay'' pe care degetul meu aratator il seta si reseta. M-a facut sa iubesc melodia de la primele acorduri, de la vibe-ul bun pe care il regaseam pe buzele mele incepand sa invat refrenul. Si durea. Era o durere nesigura, ciudata si straina. De ce straina? Hmm, probabil ca toate astea ar fi trebuit sa fie adresate catre Bogdan, dar nu. E vorba de Alex. Pur si simplu melodia descria starea mea. Ritmul, bataile, versurile si stilul ma facea sa imi curbez spatele la fiecare parte a refrenului. Il vedeam in fata ochilor, melodia de fundal rasunand goala, iar eu zacand pe o banca la liceu si privindu-l. Apoi aparea Bogdan si un sentiment de mustrare imi pata aliura. Cu siguranta Bogdan era cel care ma facea sa trec de la o stare la alta, insa Alex devenise cel care imi dinamizse viata, fie ca fusese un marlan cu diploma. Poate chiar baietii rai atrag fetele bune!
- Mayla!? Intra mama, speriendu-ma, eu ascunzandu-mi fata in covorul moale.
- Ce-i?
- Ai ceva de spalat?
- Ti le las la usa, imediat.
Si a iesit, inchizand usa cu zgomot.
Mi-am sters lacrimile, muscandu-mi buzele. Nu suportam sa plang insa ma complaceam in situatiile de genul. Imi placea sa simt eliberarea de dupa ce plangeam, calmul acela care ma cuprindea. Era linistitor. Pana la urma sunt adolescenta, umana chiar!
Si astfel mi-am petrecut weekend-ul visand. Am ascultat fiecare vers de parca mi se preda lectia la fizica. Asteptam cu nerabdare ca aceste doua saptamani sa treaca si sa ii revad. Ca deobicei, sictiriti, cu glumele, lor inspirandu-ma si trezind in mine diverse sentimente.
Si totusi sentimentele mele pentru Alex ma macinau. Ma macina faptul ca existau, faptul ca pe sira spinarii ma zdruncina acel fior amarui si rece. Ma simteam ca si cum tradam alt sentiment mai pur si virgin. Era ca si cum calcam stramb in fata cuiva si nu voiam sa cred ca acel snetiment are destinatia lui Bogdan. Mi-am strans buzele la gandul ca as putea sa ma indragostesc de Alex, la fel cum o facusem cu Bogdan. Insa parea o scapare. Cea mai buna scapare dupa care sufletul meu urla. Era baiatul simplu, care degaja o atitudine copilaroasa, usor de marlan sictirit si plictisit de viata, cand sub toata armura zacea dupa parertea mea un suflet bun, caruia ii place sa aiba grija de familia sa.
∞
Avusesem si eu dreptate. Am facut cateva cercetari, ca o adolescenta decsurcareata ce detine puterea internetului din secolul 21 si i-am gasit proiectul lui Alex creat acum 2 ani, de cand era el de clasa a zecea in engleza.
Cateva lacrimi mi-au patat coltul biroului unde se afla laptop-ul inca de la primele randuri.
'' Ma numesc Alexandru Cocu si am 17 ani. Ador sporturile extreme, cross-urile si sa fac orice fel de miscare, mai ales alaturi de tatal meu, alaturi de care impartasesc aceleasi paisuni. Invat la Colegiul National Bacovia de doi ani si sunt extrem de mandru de asta.
Ceea ce va pot spune despre mine este ca ador Craciunul. Ador sa impoobesc cu familia bradul, sa il ridic pe umeri pe fratele meu mai mic care pune steaua in varf. Imi place ca bunica face efortul de a vieni in vizita la noi si ne gateste tot ce stie mai bine. Imi place ca ma bucur cu fratele meu de cadourile oferite sub bradul, proaspat decorat. Ador colindele si faptul ca indiferent cat de prost cantam eu si cu fratele meu, ai nostri raman mereu cu acel zambet unic pe fata, care ma face sa ma simt implinit...''
Descoperisem cel mai bun exemplu pentru mica mea teorie. Lacrimi de o oarecare mandrie si bunatate imi colindara unduirile fetei dupa ce am resuit sa citesc intregul text. Era un baiat sufletist si ceva il facuse sa sufere atat de tare, incat sa se inarmeze cu aceste straturi flegmatice si dure, meschine. Andrada a ramas fara cuvinte cand i-am spus.
- Nu pot sa cred ce imi citesti!
- Nici mie nu mi-a venit sa cred!
- Deci?
- Ai avut dreptate.
- Mereu am dreptate. A zis ea razand.
- Pur si simplu sentimentele s-au intensificat!
- Stiam eu! Stiam euu! Striga de parca castigase la loterie.
- Nu ma ajuti!
- Mayla pur si simplu te-am citit ca pe o carte deschisa! Iti place de Alex.. Cam de.. Doua saptamani? O luna?
- Andra! Termina! Voia sa faca glume pentru a ma destinde.
- Stiam eu!
-Ohh! Deci? ce ma fac?
- Eu zic sa lupti. Desi nu am o parere buna despre Alex, pot spune ca acum poti sa ii mai acorzi ceva timp.. Macar..
- Macar el nu are prietena, nu? Am intrerupt-o dur, cu vocea tremuranda.
- Stii ca nu asta am vrut sa zic..
- E ok, Andra. Nu trebuie sa ma menajezi. pana la urma urmei Alex e singur si trezeste in mine acel ceva, asa ca de ce nu ar merita sa lupt, nu!?
- Asta da atitudine!
- Ne vedem luni. Vorbim.
- Ai grija ce faci. Paa!
Si astfel m-am trezit iarasi umbland pe profilul sau. Isi schimbase poza de profil, iar tresarirea ce imi cuprinse fiinta la vederea noii poze, m-a facut sa zambesc.
Camasa alba, atitudine de superioritate, decor simplu exact ca el. Era cuvintele ce descriau intreaga poza, in esenta simplitatea sa ma fascina. Degaja un interes cat se poate de infim pentru persoana mea si ajunsesem cu greu la aceasta concluzie insa faptul ca era acolo in acele momente importante cu Bogdan sau mai putin importante il facea sa creasca in ochii mei. Cu siguranta ca fusese si era in esenta un baiat bun. Exact de ceea ce aveam nevoie si fiecare minut petrecut din acel moment, ma adanceam in acel snetiment. Ma sugruma chipul sau, melodia postata si paginile scrise despre el pentru acel proiect.
O alta latura de a sa imi deschisese ochii, dar si inima. Desi calcam stramb pentru prioritatile mele, deja faceam asta cand ma indragostisem de un baiat care avea deja iubita. Deci ce putea sa fie mai rau!? Pacat ca nu stiam ca lucrurile aveau sa se complice. Iarasi.
∞
Luminile curtii liceului meu luminau intreagul teren de sport. Imbulzeala. Noaptea cuprindea usor intregul peisaj. Paseam sfioasa inspre poarta liceului, ce imi oferea o priveliste minunata catre rochiile fetelor din anii mai mari, ce isi taraiau rochiile pe asfaltul curat. Rochia mea rozalie imi mangaia picioarele. Nu era foarte lunga, iar partea superioara era din negru. Ciudat, chiar aveam ceva de genul in garderoba. Era un roz pal, dar in acelasi timp pe care nu il puteai trece usor cu vederea. Cateva prietene de ale mele au venit sa ma salute si sa facem, poze. Profesoarele incercau sa aseze mesele cu mancare puse pe marginea terenului. Eram la acel bal si habar nu aveam de ce existam in peisaj. In spatele meu motorul unei masini, mari dupa sunet se auzi. Era masina lui Bogdan. Coborase din ea rapid, imbracat intr-un costum extrem de dichisit, calcat la dunga, impunator si stilat. parul sau era intr-o parte, aranjat cu fixativ. Mainile lui isi cautau buzunarele pantalonilor. Voia sa fumeze.
Din partea cealalta, aparuse ca de nicaieri Alex. Purta un costum negru, dintr-un material fin, dar care nu lasa ca aliura lui sa fie mai prejos fata de a lui Bughi. pur si simplu emana acea stare de nepasare, dar cand ma vazu imi zambi. Striga, iar numele meu avusese o alta tonalitate, fiind rostit din gura sa.
- Mayla! Vino! Si imi apuca mana, incepand sa alerg dupa corpul sau ce ma indruma inspre sfarsitul aleii.
Ne-am oprit. Si din senin mi-a inmanat un trandafir. Nu ii vedeam culoarea. Nu puteam distinge nunata, insa cand buzele noastre aproape ca s-au intalnit. o masina claxona, stricand momentul. Bogdan era la volan si striga catre Alex, razand.
-Alex sa fim seriosi!
- Ai dreptate, frate.
Si apoi disparu razand. Negru. Ca o ceata groasa ce imi sugruma visul. M-am trezit confuza, dar versurile mi-au tremurat buzele, culcandu-ma la loc. Fusese un vis, care ma duruse de parca fusese realitatea. Oh!
And then when you saw I felt the same
You pulled away
Started acting like being with me was too hard
This is what it feels like
This is what it feels like
Si acel snetiment aparea de cate ori imi aminteam de Alex. Weekend-ul mi l-am petrecut cu gandurile departe, pe meleaguri straine a carui nume incepea sa mi se scrijeleasca in suflet. Fir-ar!