Tastam atat de repede, incat ai fi crezut ca scriu vreun eseu la romana sau fac vreun proiect la istorie. Insa discutam cu Roxana despre faptul ca mi-ar placea de colegul ei, Stefan, desi nici eu nu credeam asta.
Roxana: Mayla nu stiu ce sa zic despre el. Nimeni din clasa nu cred ca il cunoaste atat de bine..
Mayla: Uhh..
Roxana: Sta doar cu acei golani de la noi din clasa. Insa el e baiat bun..
Mayla: Deci ce ar trebui sa fac?
Roxana: Mayla, cautat-ti un alt baiat. Traieste o poveste de liceu si lasa-l pe Stefan. El nu e pentru tine. E diferit.
Ok. E diferit. Probabil ca in loc sa asculte manele, citeste carti. Sau o fi vreun tocilar? Ce e asa ciudat!? Sau poate ca asculta muzica orientala! sau colectioneaza timbre! Dar important era faptul ca nu simteam nimic. As fi vrut sa aflu motivul. Andrada pe o voce extrem de groasa imi raspunsese la telefon.
- Ce faci? Ma intreba.
- Mult mai bine ca tine. Ce ai patit?
- Uhhmm... Nu ma simt prea bine.
- Asta aud. Cand te reintorci?
- Cred ca luni, dar doar ca sa dau testul la fizica.
- Uhh!
- Stai putin.. Tu luni mergi cu proiectul ala la ei in clasa nu? Se inveseli subit.
- Da..E lunea in care ei nu vin.
- Stii ca indiferent de ce ai ales tu, ei vor veni oricum, nu?
- Faza cu destinul?
- Da! Ce n-as da sa o vad si pe asta!
- Mai vedem noi.
Ce se intampla de fapt? Imi alesesem ziua de luni pentru a continua cu proiectul. Urmarisem cand ei nu veneau la ora respectiva. Simplu. O saptamana da, o saptamana nu. Iar eu nu mai voiam sa fiu in preajma lor..Cel putin nu cand toata gasca se holbeaza la mine si doar la gandul ca Bughi e luat ma face sa imi tremure corpul. Cam asta era planul! Si saptamana urmatoare, luni cu siguranta nu aveau sa vina. Cel putin asta era socoteala mea. Ca o lupta cu destinul? Ceva de genul. Nu mai ca aveam de gand sa o castig.
∞
Programul pentru Saptamana Altfel suna atat de plictisitor, incat as fi vrut sa urmaresc inca de zece ori The Vampire Diaries si mi s-ar fi parut mult mai palpitant. Stiam ca acea saptamana urma sa fie un test si unul crunt: acela care ma va privatiza de ei. De ce? Ei bine, nu iti trebuie prea multa minte ca sa iti dai seama ca niciun elev de clasa a 12 a , mai ales de la bilingv, adica 12B va calca pe la scoala. Nici eu nu as face-o daca nu s-ar pune absente! Si sunt a zecea!
Ziua de vineri a fost ciudata. M-am simtit pierduta printre ganduri. Curand avea sa vina ziua lui Tudor si ma gandeam intens daca trebuia sa ii spun din politete un simplu: "La multi ani!''. Profa de franceza ne-a anuntat ca prietenul ei francez, un tip pe nume Haviér avea sa vina in vizita in saptamanile urmatoare. Minunat! Iar toate fetele vor incerca sa ii intre in gratii tipului, mai ales ca nu are mai mult de 25 de ani. Iac!
Intarziasem. Ca deobicei. Aveam ora in amfiteatru, iar eu coboram treptele doua cate doua. Era si 8 minute. Cum de intarziasem? Ei bine am stat cu Andrada in telefon. Chiar ma ingrijora starea ei de sanatate, atat de precara! Stragnadu-mi cartile la piept, ochii mei faceau corelatia cu treptele pentru a evita vreun incident, cand trupul meu era sa se izbeasca dupa ce atinsese cu gheata solul, pentru ca ajunsesem la parter, de un corp pe care incepeam sa il cunosc.
Era Alex. Purta o camasa alba, descheiata la primul nasture, iar nasul meu statea la cativa centimetri de gatul sau, proaspat parfumat. Usor fresh, dar fara a fi intepator. Trupul meu se oprise, fara niciun motiv. Venele s-au sugrumat de acel sentiment, asa ca pentru o singura fractiune de secunda l-am privit in ochi. Caprui, mari si ciudati. Chipul sau schita un zambet, in coltul stang al gurii si apoi ma lasa sa trec, continuandu-si drumul. M-am relaxat, insa indreptandu-ma spre amfiteatru, m-am surprins zambind. Cand mi-am dat seama, m-am incruntat. Mayla termina! asa e cel mai bine.
∞
Cu toate ca imaginile pe care ni le arata profesoara erau cat se poate de superbe, am reusit sa imi ascund telefonul sub caiet, incepand sa tastez un mesaj catre Andrada. Ce naiba era cu mine!?
''Era sa ma izbesc iarasi de Alex! ☺ ''
''Mayla! Nu creed! :)) ''
Si am stabilit ca vom vorbi cand voi ajunge acasa. Avea ceva sa imi spuna. Putea sa mediteze o gramada la cele intamplate, mai ales ca era bolnava si avea tot timpul din lume.
Terminam la 12 vinerea. Program scurt, cum sa nu-l iubesti!? In fata portii Bogdan vorbea la telefon, ca deobicei. Pe cand Alex ii spunea ceva fratelui sau mai mic. Cu o mana in buzunar, iar alta prin parul fratelui sau, ciufulindu-l. Cat de adorabil! Si-au dat palma, reintorcandu-se pe teren alaturi de amicii sai. Alex isi vazu de drum, dar intorsese capul inspre mine, parca stiind ca ma uit la el. Observa. Fir-ar!
Acasa era cald si bine. Dupa ce bunica-mea ma anunta cine a mai murit si ce tampenii a mai semnat Nasescu, m-am trantit pe scaunul din fata laptop-ului. Nu stiam ce muzica sa ascult, insa Taylor Swift cu siguranta imi facea pe plac. Dupa melodii dramatice, dragute si cat se poate de variate, am vorbit cu Andrada.
- Si pana la urma ce ti-a zis Roxana de Stefan?
- Ca e diferit si nu e de mine.
- Perfect. Exact asta cred si eu. Acum hai sa ne concentram pe Bogdan.
- Nu! Adica de ce sa lupt pentru Bogdan daca este luat?
- Pentru ca el vad ca incearca sa lupte pentru tine.
- Oricum Alex i s-a laudat lui Mihai ca ma holbez la el deci..
- asta e!
- Ce?
- Cum de nu m-am prins pana acum!?
- Despre ce tot vorbesti?
- Alex i s-a laudat lui var-su fostu tau coleg ca il placi si ca te uiti dupa el..Bughi e cel mai bun prieten al sau. Nu crezi ca i-a zis si lui asta?
- uhmm.. Nu, adica...Nu stiu.
- Pare genul de baiat care sa se laude cu ceva ce crede el de cuviinta ca e adevarat.
- Si chiar crezi ca el i-ar fi spus lui Bogdan ca il plac?
- Tot ce e posibil.
- Ramane de vazut. Nu putem fi atat de sigure.
- Intr-adevar. Si daca a facut-o e un idiot. dar cred ca stiam deja asta!
- Andrada! Nu il mai fa idiot. Nu stim sigur.
- Oricum tie iti pasa de Bughi, asa ca nu iti fa griji de faza cu Alex. Nu!?
De fapt, incepe sa imi pese, oarecum. Dupa alte scurte schimburi de replici, m-am bagat in pat sa ma uit la un film. Aveam nevoie de o distragere. Fusese o saptamana mult prea plina, cu mult prea multe coincidente, care ma sugrumau. Aveam o lupta luni si trei noptio lungi in fata la care sa meditez. Speram ca gandurile mele sa nu mai mearga catre Alex, caci era un teren prea alunecos. Si de cate ori rosteam Alex , acel sentiment reaparea.