O asteptam in fata scarilor, pentru ca telefonul ei era inchis. Nu ii statea in fire sa intarzie, iar ecranul mobilului nu arata mai mult de 7:56. Inca patru minute amarate, iar soneria aia enervata avea sa ne stranga in clase pe toti. Dupa ce mi-am salutat cativa colegi de generala de prin liceu, ce urcau scarile, am raspuns la telefon de parca depindeam de acel apel. Fir-ar! Racise. Andrada chiar avea de gand sa stea acasa! Cat egoism pe capul ei! Sa ma lase singura!? - Exces de egoism si sarcasm bifat.
In clasa duhnea a un miros tare de parfum scump, dar contra facut. Isi cumparase Pogonici unul si simtea nevoia sa impartaseasca cu noi acest lucru. Minunat. Profesorii au intrebat la primele ore de ea, iar eu am incercat sa nu arat ca simt lipsa ei: facand poze cu alte colege, discutand diverse subiecte si trimitandu-i mesaje. Intr-una din pauze, am coborat doua etaje. Vlad, asculta muzica la casti si a parut extrem de fericit sa ma vada.
- Unde-i Andrada?
- E racita. Am zis sec, dezamagita.
- Suferi!? Ooo! Mayla are inima. Si incepu sa rada. Am zambit, insa am dezvoltat subiectul.
- Cum adica? Ce? Credeai ca nu am inima?
- Stii ca nu la asta ma refeream, doar ca esti mereu asa.. Strong. *
- Huh. Normal, dar si eu iubesc.
- Cine e norocosul? Baiatul cu bete?
Se referea la Bogdan, iar privirea mea se indrepta inspre podea, admirandu-mi cizmele, aparent. Am suras, insa otrava independentei feminine si a orgoliului mi-au decshis gura fara nici cea mai mica retinere.
- Sa fim seriosi totusi! Minunata interpretare Mayla! Mi-am zis.
- Exact. Cum de am crezut ca Mayla s-ar uita la un tip ca acela!? Apropo, i-am dat o porecla.
- Huh?
- Da, tipului de ieri.'.
- Il cheama Bogdan. Am zis usor usturator, dar spre final, afisand un zambet fortat.
- Croco.
- Croco?
- Da! Nu ai vazut ce picioruse are? Ca doua stixuri. **
Am inceput sa rad. In primul rand voiam sa il bat pe Vlad pentru ceea ce spunea, insa rolul meu era sa ma prefac ca nu imi place de el, asa ca ce rost ar fi avut? Si in al doilea rand, Vlad putea sa creada ce vrea, gluma probabil ca era una chiar buna, insa pentru ca tineam mult la el, m-am simtit ofensata pentru Bogdan.
- Si mergem la filmul de sambata?
- Ala de care mi-ai zis aseara pe facebook? Intreb, punandu-mi mainile incrucisate la piept.
- Da, chiar ala. Ai vazut ca joaca si Sandra Bullock.
- Asa si? Imi placea sa ma comport cu el ca si cum nu sunt impresionata de nimic ce mi-ar spune. Bineinteles totul este de amuzament.
- Joaca bine.
- Ati fost colegi de teatru sau ce!?
- Termina! Si ma impinse, usor facandu-ma sa rad,
Atunci acea voce pe care o stiam extrem de bine se auzi pana la timpanul meu. Insa ma bucuram ca aveau sa treaca pe langa noi, putand sa imi continui discutia cu Vlad despre ce vom face sambata seara. Ochii lui Vlad le urmareau corpurile, dar cand vocea lui Alex se auzi prelung, am simtit cum destinul sau orice ar fi isi batea joc de mine!
- Haide frate sa stam aici! Am intors capul.
Astfel ca a trebuit sa ne mutam intr-o parte pentru ca la doi centimetri de mine si Vlad, se asezase Alex, Bogdan si Bobo. Pulsul meu cu siguranta s-a marit. Au inceput sa vorbeasca extrem de tare, despre un meci de fotbal. Ce interesant! Au holul lor liber si s-au oprit aici. Alex i-a facut semn lui Bobo inspre noi si apoi au inceput sa rada. Ce matur!
- Voiam sa iti zic ca...
- Huh? Am intrebat, pentru ca vorbele lui Vlad au fost acoperite de rasul ciudat a lui Alex.
- Vorbim pauza viitoare?
- E cel mai bine asa. Atunci am simtit cum gluga lui Bogdan, imi atinse umarul. Cumva erau prea aproape de noi.
L-am imbratisat scurt pe Vlad si cand am intors capul pentru a vedea ce mai kimi zice, trei perechi de ochi ma urmareau, Alex si cu Bughi pareau extrem de amuzati. Am ceva pe fata!? Ce imaturi!
Ajunsa la etajul lor nimeni nu era, deci cu siguranta ei nu cautau intimitate. Apoi cand destinatia mea era etajul trei, i-am auzit incepand sa urce. Ce naiba ar fi trebuit sa insemne asta!?
Toata ora m-am uitat pe pereti. Am ramas in urma cu dictarea si gandurile mele zburau. Tudor, fosta mea flebete care imi promisese cu luni bune in urma ma contactase cu o seara in urma. Regasisem in mine, acea agitare cand caseta de la facebook ii indica numele. Am ichis-o imediat, pentru ca si eui aveam de gand sa il ignor. Pana la urma, ce se putea intampla!? Cineva trebuia sa ii dea o lectie!
∞
Inca doua ore si aveam sa scap de cosmarul zilei, in care Andrada nu era la scoala. Speram ca a doua zi sa revina. Mai erau si asa doar doua zile pana la terminarea acelei saptamani atat de lungi. Ma bucuram insa ca nu trebuia sa mai merg la pregatire. Profa mea de prega s-a accidentat serios, iar acum era la recuperare! Pfiuu! Dupa cateva minute in care m-am plimbat singura prin curtea liceului, Vlad ma lua prin surprindere, ridicandu-ma de talie. Am tipat. Ce e drept destul de tare, incat un coleg de-al lui Bogdan sa intoarca capul.
Ne-am indreptat spre poarta, vorbind despre profa noastra de romana, cand vederea mea periferica observa ca masina lui Bughi nu mai era acolo, ci doar a lui Alex si Sorin. Un loc gol ramasese descoperit si cu siguranta imi parea rau ca plecase si ca probbail mai aveam sa il vad a doua zi.
Ultima ora. Avioane si glume proaste, Eu, mazgalesc pe o bucata de hartie un model de rochie ce imi sagetra capul, vazand-o pe profa cum gesticuleaza si cateva cute ce ii acopera un nasture de la camasa.
Soneria. Multumesc Doamne! Abia asteptam sa ajung acasa si sa stau in telefon cu Andrada minute in sir, vorbindu-i despre cele intamplate, chiar daca o anuntasem prin mesaje de faza de pe hol. Bogdan, fostul meu coleg de generala era langa usa noastra, asteptandu-i pe baietii de la mine din clasa. Voiau sa mearga undeva la un biliard. M-a salutat, oferindu-mi un zambet cald, iar eu mi-am vazut de drum.
Vesnica imbulzeala ma ametea, cand langa poarta, pe partea dreapta am zarit BGD-ul parcat. Am tresarit pentru ca el niciodata nu o parcase acolo. Motivul aveam sa il aflu in cateva sercunde. O masina sport, un model de prin 2008 statea acum parcat in locul sau. Numarul de la masina era greu de identificat, dar cand ochii mei au aflat cine era soferul, am crezut ca voi ceda, unui val intens de adrenalina.
- Tudor!? Am strigat atat de tare incat Alex care fuma la masina lui in stanga, cu Bobo a intors capul curios.
- Buna, draga. Rostise Tudor, dandu-si cu mana prin par.
Cum arata Tudor? Ei bine, cred ca este visul oricarei fete. Are cam 1.80, par saten spre blond, patratele, ochi albastri, sarm si lucreaza la o agentie de modele. Narcisismul este numele lui mic.
- Ce cauti aici?
- Am venit sa imi vizitez o veche amica. Isi misca sprancenele.
Pot sa jur ca niste fete de clasa a noua s-au oprit ca sa il admire, insa ceea ce ma intriga era cum de avusese tupeul sa se afiseze in fata liceului meu si cum de venise in orasul meu.
- Ma tem ca ea e cam pe fuga. Poate data viitoare.
Am incercat sa plec, insa mana lui puternica, ce-i drept, imi apuca incheietura, facandu-ma sa ma intorc catre el. Ochii sai albastri ma faceau sa imi amintesc de micile noastre sarutari de la acea petrecere. Fir-ar! Insemnase atat de mult si ma indragostisem ca o copila, abia intrata la liceu. Ce greseala imensa! Am auzit un sunet, ce era o portiera trantita. Am intors capul. Bogdan, isi purta ochelarii de soare, corpul sau fiind usor incordat, iar capul sau urmarea discutia.
- Haide Mayla. Nu fi atat de copila!
- Ccauti aici, Tudor?
- Am venit sa te vizitez. Mintea, insa preferam sa creada ca il cred.
- Minunat. M-ai vazut. Acum poti pleca.
- Mayla de ce ai atitudinea asta?
- Te-ai gandit ca poate am trecut peste?
- Nu prea cred. Pufnise arogant.
- Fii sigur de asta.
Pasii cuiva se oprira langa noi. Am intors capul, simtind un miros puternic de parfum barbatesc. Tudor si-a pus mainile la piept, contrariat de prezenta lui Bogdan ce acum era langa noi. Acesta nu m-a privit, insa i se adresa lui Tudor pe un ton rece, impunator.
- Asta e locul meu.
Tudor vru sa ii raspunda ceva, insa cand privirea mea rece, usor socata i-a intampinat-o renunta. Se urca imediat in masina, iar eu indepartandu-ma de acel loc, nu am mai privit in urma. Tudor trecu rapid pe langa mine, avand geamul dat jos rostise rapid.
- Iti va parea rau, Mayla.
Sincera sa fiu ii eram recunoscatoare lui Bogdan, insa aflasem si un lucru nou. Tinea mult la ''locul''sau de parcare. Probabil ca isi castigase reputatia nu numai prin atitudinea lui ca de lider, ci si din cauza jeep-ului pe care il detinea. Cu siguranta asta da saptamana plina!
∞
Imi scriam la romana, cateva propozitii din niste opere extrem de cunoscute de Caragiale,. cand vocea unei dame, se auzi in ecoul holului pe care il detinea casa mea. Stiam ca era vorba de o voce cunoscuta. Am coborat treptele, iar in bucatarie, imbracata in acelasi costum pe care il purta si la scoala am zarit-o pe o profa de la mine din liceu. Era amica cu mama si a vrut sa o viziteze.
- Sarut mana!
- Mayla! Buna. Ce mare te-ai facut! Teea sa vezi ce frumoasa e la liceu!
- Multumesc.
- Vrei o cafea? Intreaba mama, politicoasa.
Si astfel am inceput sa discutam despre alti profesori, note si profilurile pe care le dobandea liceul meu. Am ajuns la colega mea, Pogonici de etnie roma, Ei bine ea face parte din jumatatea roma. Adica doar unul dintre parintii ei sunt tigani. Astfel ca, profesoara continua.
- Si eu am avut Mayla o mica problema cu un astfel de elev..
- Serios? La ce clasa e ?
- 12 B, daca nu ma insel.
Curiozitatea era atunci scrisa pe fruntea mea, chiar daca aveam breton.
- Oau! Ii cam stiu pe baietii de la 12 B si niciunul nu pare..
- Aa Mayla! Nu te gandi, ca e vreunul 100%, insa exact ca si colega ta e jumatate roman si jumatate tigan. Nici nu ai zice la ce ochi frumosi are! Insa acum stie ca a gresit si ma saluta de cate ori ma vede.
- Cum il cheama?
- Uhmm... Sorin parca.
- Sorin? Am repetat, socata, in timp ce mama plasa o ceasca de cafea in fata profesoarei.
Dupa alte mici detalii, m-am retras in camera mea. Andrada cu siguranta trebuia sa afle asta! Stiam ca tin esecretele, inchise sub un lacat, asa ca majoritatea secretelor sau a barfelor aflate, i le impartaseam.
∞
Joi. Inca putin si vacanta de Paste isi facea aparitia. Andrada insa ramanea acasa pana luni, din pacate starea ei s-a agravat considerabil. Chiar imi parea rau pentru ea, insa cu toate astea nu aveam de gand sa fiu atat de apatica in continuare. Mai ales ca mai era putin si puteam lua o pauza bine meritata. M aintalnisem la tonomatul de cafea cu Stefan, ce discuta intens cu elevul de serviciu. Imi arunca o scurta privire, apoi ochii lui se plecara in pamant. Roxana Vicireanu ma lua in brate, prin surprindere. Aplicase pentru scoala din Milano si era extrem de incantata.
- Multumita tie, draga mea, Mayla!
- A fost o placere. Insa pot sa te rog ceva?
- Sigur. Spuse ea.
- Stii imi cam place un tip de la tine din clasa si.. Soneria suna. Fir-ar!
- Lasa-mi numele pe facebook. Diseara imi fac timp si vorbim. Promit. Ok? Si imi zambi larg.
- Sigur. Mersi mult.
Mi-am luat ciocolata calda si m-am retras in banca mea. Maria Craciun incerca sa povesteasca cum isi mintise parintii ca iubitul ei are 19, cand el are 22 sau 23. Oamenii aia sunt chiori!? Ce lucru de care sa fii mandra. Nu am o parere buna despre ea, recunosc. Insa faptul ca se crede superioara celor de la filologie si are o relatie ciudata, ma face sa cred ca nu ne potrivim. Sa nu mai zic de limbaj!
Pogonici intra la si 5 minute in clasa, trantind usa. Dadu palma cu Claudia, prietena ei in drumul spre banca. Era atat de incantata. Deci se pare ca il vazuse. Profesoara intra. Colectivul cadrelor didactice de la mine din clasa e format aproape numai din profe. Yey!
- Cine vrea sa imi aduca din cancelarie geanta cu laptop-ul?
- Eu. Am zis, distrata, numai ca sa ma distrag de la ora.
- Bine, Mayla. O vei vedea. E pe scaunul de langa masa cu fata de masa verde.
Am incuviintat si am plecat. Linistea de pe hol ma agita. Am coborat treptele, asezandu-mi buclele parului. Ei bine, nu ca as petrece prea mult timp infrumusetandu-ma, dar imi place sa petrec uneori timp, facandu-mi bucle, dandu-ma cu oja, un machiaj usor etc. Adica pana la urma sunt o persoana chiar foarte feminina!
Am traversat terenul de sport, pentru a merge in corpul celalalt, cand la poarta un pusti brunet, cel cu care vorbise si Mihai, fostuyl coleg, acum statea de vorba cu Alex. Ii exlplica ceva. Si atunci am realizat. Chiar erau frati. Cel mic era o varianta, mai copilaroasa, mai nedetaliata si mult mai putin definita. Acelasi stil, aceeasi simplitate pe care o degaja. Acel ceva ciudat care ma face sa il analizez. Avea o geaca noua, asortata cu niste ochelari de soare, asemanatori cu ai lui Bogdan. Cand ma vazu, schita un gest pe care nu l-am putut defini. Cel mic trecu pe langa mine, rapid, caci probabil intarziasera amandoi. Masinile erau parcate la fel. Nicio urma de Tudor.
In cancelarie era o liniste mormantala. O profesoara in varsta completa un tabel, iar un domn profesor de romana, incerca sa isi prinda cravata cu un cleste. Mi-am facut loc printre scaune, salutand. Ochii mei au zarit geanta si m-am facut nevazuta. Pe hol doamna directoare vorbea cu un alt profesor destul de atre.
- Nu cred. Dar putem vorbi cu doamna Dumitrescu.
Ei bine tot ce era posibil ca sa fie vorba de Bughi, caci profesorul cu care discuta era chiar dirigintele clasei a 12 a B. Strageam in mana stanga cu putere laptop-ul cand pe o banca, fumand era Alex. Se parea ca acum avea capul indreptat spre bine. Mi-as fi dorit si el sa ma analizeze, insa de unde pot avea acesta siguranta!? Chipul sau era indreptat spre mine, scrumand din cand in cand. Fusese meschin, asa ca mi-am indreptat privirea acida in alta parte. Nu voiam sa creaa ca imi place de el. Si asa trasese concluzia aceasta mult prea devreme, aparent. Un val ciudat iarasi imi compromisese corpul si atunci pufnise usor. Ca si cum ar fi expirat, insa isi stramba si chipul intr-o grimasa. Ce ar trebui sa insemne asta? Am preferat sa ignor.
In clasa, profesoara incepuse sa predea. I-am inmanat geanta cu laptop-ul si m-a privit extrem de incantata de gestul facut. Mi-a multumit, iar apoi am inceput sa vorbesc cu Andrada prin mesaje. Se simtea mai bine, insa pana luni avea sa stea acasa. Nu se schimbase cu nimic situatia. Imi parea rau pentru ea, insa egoismul din mine ma facea sa ii duc dorul si mai mult.
Pauza. Diriginta ne anuta ca saptamana viitoare vom merge la teatru. Cat de frumos! Ador teatru, insa nu m-as veea jucand prin filme de actiune sau de dragoste, desi ideea unui personaj intr-un serial ma-ar incatana. Si cu toate astea vorbim de teatru in sine. Am jucat pe scena teatrului din orasul meu mic, insa cine ar mai tine minte!?
Coboram treptele si ajunsesem la etajul al doilea unde se facuse ca un dop, o coada imensa. Jos ma astepta Ioana Negulescu, o prietena extrem de buna de care am mai amintit. Cand in spatele meu s-au afisat cei 5 mirifici. Serios destinule!? Serios?
- Ooo! A exclamat cineva, apoi cand am intors capul Sorin imi zambea tamp.
Am incercat sa ii depasesc pe ceilalti, cand am auzit ca unul dintre ei a zis ceva de o ''iubita'' si apoi l-au inghiontit pe Bughi. Nu le inteleg glumele si am preferat sa crde ca nu se refera la mine. Ne-am asezat pe o banca. Ioana era curioasa cine era tipul de ieri.
- Un fost prieten.
- sa inteleg ca a fost cev aserios?
- Doar o prosteala.
- Ahh! Auzisem barfe si de aceea..
- Barfe? Am rostit socata, pe fundal auzindu-se o melodie de la Jason Derulo.
- Da, cum ca tipu te-a inselat si lumea l-a vazut pe tipu cu masina rosie si..
- Ce tampenie! Am rostit, usor dezgustata.
Insa avea dreptate, in acea zi dupa ce am ajuns acasa, am inceput sa primesc intrebari despre mine si tipi de a 12 a. Iti place de cineva de la 12 B? Dar de la A? Cu cine te intelegi de la clasele de a 12 a?
Ma simteam captiva. Se apropiau prea mult si ca drept dovada, fix cand vorbeam de ei au inceput sa joace fotbal pe terenul de sport. Atunci l-am zarit si pe fratele lui Alex ce se implica serios. Bughi ii pasa mingea cel mai des si am inceput sa zamvbesc instantaneu. Era atat de gingas si de interesant sa vezi relatia dintre ei din exterior. Acea amicitie frateasca. Uimitor!
- Mayla?
- Uhh, da?
- Ai auzit ce ti-am zis?
- Aah! Nu, ma gandeam in alta parte.
- Te-am intrebat ce ai de gand sa faci cu baiatul asta Tudor?
- Voi vedea. Deocamadata nu mai am ce sa discut cu el.
Vlad, purtand un hanorac verzui se apropie de noi. Ioana, se simti in plus asa ca pleca urmand sa ne continuam discutia la telefon. In acel moment, Alex lovise cu putere mingea trantindu-se fix in bucata de plasa din fata bancii pe care stateam. Am tresarit, iar Vlad privi scena, total confuz. Bughi a privit in jos si a suras. Si mai ciudat! Ziua in rest a decurs bine, desi plina.
Mamei nu i-am spus de ceea ce a facut Tudor, insa nu mai vreau sa o stresez cu tampeniile mele. Prefer sa discut cu Andrada. Insa totul in jurul meu se apropia mult prea mult. Lantul se strangea, iar apropierile dintre noi ma speriau. Incepeam sa cred ca nu pot lua nicio decizie ca Bogdan sa nu-mi apara in cale! Asta da chestie!
Oriunde mergeam, orice faceam trebuia sa aud de iubita lui, sa ii vad masina sau sa dau peste el, ca prietenii lui cand ma vad sa il atentioneze, sa se dea in spectacol, sa ma urmareasca, sa incerce sa avem vreun contact. Totul parea masluit. Andrada lumina cazul ca un detectiv.
- Stiu ce sunteti! Chiui.
- Ce suntem?
- Doar niste pioni.
___________________________________________________________________________
strong* = tare, puternic