Painea prajita mirosea usor a ars asa ca am indepartat-o usor cu furculita, inmuind-o in pata de dulceata pe care mi-am pus-o pe farfuria mica. Televizorul avea un volum rezonabil. Tata se intorsese de la Bucuresti cu o seara inainte si tocmai ce cobora scarile, lasand ca papucii lui sa ii anunte intrarea. Mi-am asezat mai bine piciorul sub mine, fara a constientiza ce urma sa se intample.
- Neata tati! Am zis ca un copil rasfatat.
- Buna dimineata pui. ''Pui?" Am intrebat in sinea mea si cu toate astea suportam acel alint.
- Cafea? Intreba bunica-mea.
- Da, dar putina. Am mai baut una azi. I-a raspuns el, pe vocea lui groasa.
- La ce ora te-ai trezit? Am intrebat.
- Pe la 5. Nu mai aveam somn.
- Ora 5? Eu la ora aceea inca eram in fata Big-Ben-ului. Am zis visatoare, privind tavanul.
- Ce vise mai ai si tu!
- Vise care vor deveni realitate. Am spus usor bosumflata, sorbind din cana pe care o aveam in fata farfuriei mele.
Tata se apropiase de masa si de scaunul meu si ma batea cu doua degete peste umar tinand o cana pe jumatate plina.
- Vei strica scaunul.
- Pff! Am pufnit lasand ca piciorul meu sa revina pe papucii mei de casa, pe podea.
Tata? Genul de om dichisit, politicos, educat, cu bun simt, cu un simt al umorului dezvoltat, ordonat, meticulos si in acelasi timp, de rare ori suparacios si ia unele subiecte prea in serios. Am spus ca e un bun bucatar? Pentru ca asa si este. Avem destule lucruri in comun: ciocolata, pizza, pastele, inghetata de ciocolata si lista poate continua.
Telefonul meu scosese un sunet lung, ce imita clopoteii de Craciun. Primisem un mesaj. L-am luat repede in mani si am privit ecranul: 1 mesaj nou - Roxana
''La ora 12 sa fii la mine. Suna-ma cand vezi mesajul. ☺"
Am zambit la ecran, luand o ultima inghititura de ceai din cana. M-am ridicat rapid si luandu-mi papucii in picioare, am inceput sa alerg pana sus, auzind-o pe bunica-mea, in timp ce urcam scarile.
- Nu mai mananci ?
- Nu! Sar'mna! De fapt asa raspundeam mereu. Politicosul ''Sarut mana'' a suferit o transformare in "Sar'mna"care se aude exact cum l-am scris. Dragut, nu!?
Dupa ce am reusit sa vorbesc cu Roxana si mi-a dat aproximativ toate detaliile, am intrat in camera mamei. Era intinsa in pat si se uita la un film politist. Le adora si chiar cred ca i-au dezvotat pe parcursul vietii abilitatea de a sti oarecum neprevazutul, imi erau indiferente. O alta calitate de a mamei.
- Mam, ma duci tu la Roxi? Am intrebat rapid.
- Nu prea ma simt bine, dar daca vrei te duce Veronica.
- Serios mama?
- Da si dupa vin eu si te iau..
- Dupa vreau sa ies in oras..
- Pe frigul asta?
- Mama!
- Bine. Vedem.
Si am iesit oarecum imbufnata, retragandu-ma la mine in camera. Orice adolescent la nervi, inceteaza sa mai aiba o gandire logica, plina de claritate si se enerveaza mai pe toata lumea, mai din orice. Printr-un moment din acela trecusem si eu. Dupa ce am facut un dus si m-am schimbat, am primit un alt mesaj de la Roxana:
''Ia o pereche de pantofi negri si fondul tau de ten cu tine."
Mai exact ce urma sa fac? Sa o ajut cu niste fotografii. Adica sa pozez? Probabil. Orice era posibil.
Horoscopul Andradei? Vorbea despre alte aberatii cum ca sagetatorii isi vor largi orizonturile pe toate planurile. Pff! Sa fim seriosi.
∞
Masina Veronicai lua virajele usor, desi pe jos era un luciu alb, subtire ce acoperise pe parcursul noptii strazile. Orasul parea ingramadit de masini, ce circulau cu grija si silentios. I-am explicat pe unde sta Roxana si fara nici cea mai mica retinere m-a lasat in fata blocului ei. Roxana statea pe o straduta, cu multe blocuri lipite intre ele, vis-a-vis de o biserica mare si de un parc, "Parcul Indragostitilor"'. Un parc destul de mare, cu foarte multe banci si diversi copaci. In fata scarilor de bloc, 2 linii de masini stateau parcate. Le-am ocolit si am apasat tasta pe care scria: Famillia Vicireanu. Rasuflam greu, din cauza frigului si imi multumeam constiincioasa ca imi alesesem geaca mea groasa cu blanita, mov.
In usa ma astepta o tipa inalta, bruneta, slaba, ce purta un maieu negru, ce ii lasa la vedere corpul silfid. Am privit-o sfioasa si dupa ce ne-am salutat imi facu semn sa intru. Musca usor dintr-o felie de paine.
- Mayla! Striga Roxana.
- Neata! Am imbratisat-o usor.
Purta o bluza alba cu un model floral intr-o parte si o pereche de pantaloni subtiri. Nu era de mirare. In casa era chiar foarte cald. Un catel manca o bucata de carne, intr-un colt. Ma privise pret de cateva secunde, apoi isi continua activitatea.
- Bine ai venit. Fa-te comoda. Ea e Aida. Si am privit-o pe tipa cu maieu.
- Incantata. Ne-am cuprins mainile, apoi ea pleca inapoi in bucatarie. Mi-am lasat poseta in sufragerie alaturi de geaca si am revenit.
Apartamentul era destul de mic, dar primitor si comfortabil. Pe hol isi intinsese pe o masuta, mai multe perii de par, farduri, pensule, luciuri si tot ceea ce cuprindea gama ei de produse de infrumusetare, care era de 5 ori mai mare ca a mea.
- Ti-ai adus pantofii?
- Da.
- Vom avea nevoie de ei mai incolo. Vrei sa mananci ceva?
- Nu. I-am raspuns sincer. Mama ta?
- Ahh, e plecata in Belgia. Vine luni.
- Ai casa pentru tine. am spus, entuziasmata.
- Cam asa ceva. Ne apucam de treaba? Suntem in intarziere.
- Ok.. Cum il cheama? Si am aratat spre caine.
- Fifi. Si mi-a zambit usor.
Mi-a adus un scaun pe care l-a pus in fata mesei pe hol. A inceput sa imi aranjeze parul, reusind sa imi faca o coada de cal, ce s-a transformat intr-un coc simplu. Ajutata de fondul meu de ten si cateva pensule, a reusit ca in cateva minute tenul meu, care spre norocul meu era curat si deloc incarcat, sa arate exact ca la sedintele foro pentru make up, fara nicio imperfectiune la vedere. Bretonul meu a fost prins cu un cleste, iar fata mea a devenit, panza pe care Roxana si-a lasat creativitatea si bunul gust sa zburde. Intre timp, incercam sa o fac sa imi explice ce urma.
- Simplu Mayla. Din cate au fost la moda la balul nostru, tu ai aratat cel mai bine pe scena per total. Ai avut o atitudine perfecta.
- Serios? Socul cuvintelor Roxanei inca imi bazaiau in capul meu.
- Da si fiind ca imi esti prietena m-am gandit ca ai putea sa ma ajuti pentru portofoliul meu. Stii sa faci cateva poze cu aceeasi atitudine de pe scena sau ceva de genul. E ok?
- Mai intrebi? Normal ca este! Brusc, imi venea sa rad la auzirea complimentelor.
- Ok. acum inchide ochii. Si am lasat-o sa intinda tusul pe pleoapele mele.
Radiam de fericire. Buna dispozitie imi urcase prin vene. Urma sa fac o sedinta foto. Stiam ca aratam oarecum bine. Sunt inalta si proportionata, dar faptul ca a urmat sa fac o sedinta foto mi-a dat ca intr-un fel, cadoul increderii in mine si la pachet alte insusiri pe care urma sa le descopar.
Dupa cateva minute bune, mi-a spus calma si mandra de ceea ce realizase.
- Gata. Acum mai trebuie sa o fac si pe Aida si mergem.
M-am ridicat, ducandu-ma direct la oglinda. Socul s-a produs imediat.
Purtam o bluza simpla, neagra si o pereche de jeansi, mulati, ce imi scoteau corpul in evidenta, iar fata mea arata.. Ei bine, fata mea arata fara nicio exagerare ca de papusa. Roxana se intrecuse pe sine. Ochii mei aveau un contur bine definit, iar coditele facute de tus erau cat se poate de fine. Obrajii mei erau rozalii, iar usoarele gropite pe care le faceam, imi dadeau un aer si mai copiaresc. Genele mele erau lungi si arcuite datoritei rimelului, iar buzele erau imbibate intr-un rosu, combinat cu un roz. Aratam exact ca o papusa! Nu eram obsinuita cu imaginea fetei mele, pe care o vedeam in oglinda. Nu ma machiam aproape deloc. Ceea ce faceam cel mai des era sa aplic usor un strat de fond de ten, un luciu de buze si cam atat. Imi placea naturaletea si consider ca oricat de mult te-ai ascunde sub acea fata de machiaj, cand te vei trezi alaturi de baiatul/barbatul visurilor tale o vei face cu adevarata ta fata, imperfecta dar reala.
Roxana m-a trezit din momentul de narcisism pe care nu il mai avusesem de mult timp.
- Mayla poti te rog sa asezi rochiile si pantalonii de la prezentare pe umerasele din camera mea?
- Da sigur. Am strigat.
Camera Roxanei era foarte colorata. peretele din dreapta era vopsit in doua culori, avand cateva flori pe el, facute manual. Pe langa mobila lipita de pereti, patul era in mijloc, pe el fiind imprastiate hainele. Le-am privit si am inceput sa le asez cu mare atentie. Peste tot mirosea a parfum de vanilie.
Un telefon de pe noptiera suna. Roxana alerga, insfacandu-l.
- Fir-ar! E fotograful.
- Zii ca ajungem in 15 minute. Striga Aida.
I-a raspuns, iesind din camera, inspre Aida, continuadu-si activitatea. Dupa cateva minute bune, dupa ce am asezat hainele, Aida era gata. Si ea avea un coc, numai ca ceva mai complicat, iar fata ei purta un machiaj normal, cep putin nu o schimbase atat de mult. Dupa ce roxana se schimba, aranjandu-se catusi de putin eram gata de plecare.
∞
Cine ar fi crezut ca dupa faptul ca Roxana este creativa stie sa conduca si repede? Dupa cateva asteptari la semafoare si rochii cazute pe trotuar, in drumul spre cafeneaua unde se afla fotograful, am ajuns, rasufland greoi. Mi-am blocat telefonul, dupa ce am adaugat o poza cu mine pe facebook, facuta in sufrageria Roxanei, in spate vazandu-se bradul abia impodobit.
Fotograful, un tip oarecum tanar, ne astepta. Cu ajutorul catorva chelneri, a reusit sa mute mesele, creand intr-un colt al cafenelei Irish Caffe, un mic studio foto. Isi montase cateva lumini si diverse lucruri necesare si sedinta incepu, dupa ce Roxana ne-a dat cateva indicatii, ajutandu-te sa ne schimbam in prima tinuta in mica toaleta a localului.
- Fiti naturale. Jucati-va. Mayla, iti ador atitudinea, foloseste-o. Asa ca dai drumul!
- Ok. Am spus, zambind, urmarindu-i mimica fetei Roxanei, care era destul de relaxata si curioasa de ce avea sa urmeze.
Nu mai facusem asta de ceva vreme. Ultima mea sedinta foto, intr-un studio fusese acum ceva timp si uitasem cum era atmosfera, dar dupa primele fotografii se parea ca imi intrasem in rol.
Am lasat incomoditatea, factorii externi care ma determinau sa raman incordata, supararile, neincrederea in sine si m-am eliberat. Aparatul a inceput sa scoata acelasi sunet, facand poza dupa poza. Schimbam atitudinea de la usor sexy, la copilaros, de la un simplu suras nevinovat, la hohote de ras, de la provocator, la superficial si invers. Jonglam cu atitudinile mele, descoperind in acea dupa-amiaza ca sunt maleabila. Habar nu aveam de aceasta calitate ascunsa, iar dupa fiecare tinuta schimbata si poza facuta, Roxana parea mandra si cat se poate de calma.
In asa numitele pauze, Roxana ne aseza parul si ne retusa coafura. Am pozat si cu Aida, care insa era ceva mai rigida, insa arata la fel de bine ca mine, dar atitudinea ei impunatoare se termina dupa primele secunde. Probbail ca nu ii placea.
- Cum ma descurc? Am intrebat-o pe Roxana in timp ce imi dadea cu fixativ.
- Minunat. Nici nu credeam ca va fi altfel. Trebuie doar sa ai incredere in tine. Imi raspunse lasand tubul de fixativ pe masa de langa noi.Si imi ridica usor capul, zambindu-mi ca o sora mai mare. Era chiar draguta!
Dupa 3 ore in care, aproape ca imi luxasem glezna, din cauza tocurilor si obosisem din cauza faptului ca nu mai mancasem de dimineata si nu bausem mai nimic, am reusit sa terminam.
Blituri, tocuri, rochii roz, mov, cu buline, negre, bluze cu maneca rupta, pantaloni mulati, zambete, unghii rupte, clame, cafea, poze, lumina, ruj, rimel, luciu, sfaturi erau cateva cheie care descrisesera sedinta foto si atmosfera. Aida a incercat sa fie cat mai naturala si la un moment dat a facut o criza de stranut, iar eu una de ras alaturi de Roxana. Cine credea ca poti stranuta ca o pisica!? Fotograful era sunat intr-una, iar clientii au inceput sa ne faca diverse poze, la final rugandu-ne sa facem o poza de grup cu cei trei chelneri pe care ii detinea localul. O experienta cu adevarat noua si minunata!
- Arati foarte bine. Comenta unul dintre chelneri ce avea in jurul varstei de 20 si ceva de ani.
- Multumesc. Am spus politicoasa, retragandu-ma in toaleta pentru a imi da jos ultima tinuta.
Flatata? Foarte putin, dar eram prea buimacita de adrenalina pentru a mai primi si complimente. Ma simteam plina de viata, cu o incredere in mine fantastica si cat se poate de fericita.
La masa unde era Aida si Roxana, m-am alaturat si eu.
- Te sun eu dupa ce vin de la ai mei. Ii spuse Aida. Pa Mayla. Si o saruta pe obraz pe Roxana, facandu-se nevazuta. Am salutat-o si mi-am mutat privirea catre un tablou.
- Esti ok Mayla?
- Da. Normal! Trebuie sa ajung in mall. Am zis lasandu-mi capul usor pe spate.
- Ohh! Cu cine te intalnesti?
- O prietena de la liceu.
- Te putem duce noi. Eu si cu Adrian. E ok?
- Daa sgur. Am zis fericita ca gasisem pe cineva care sa ma duca.
- Pozele am sa ti le dau in doua zile. E ok Roxana? Rostise fotograful, luandu-si pe umar geanta lui, in care isi ingramadise ustensilele.
- Da. Perfect. Multumesc mult pentru sedinta.
- Intotdeauna va fi placerea mea.
Dupa ce Roxana ii inmana o punga de cadou, acesta ne saluta si pleca. Pana la masina am reusit sa caram hainele inapoi. Dupa ce le-am asezat pe bancheta din spate, mi-am incheiat geaca, m-am asezat in dreapta soferului. Roxana, se asigura ca nu si-a uitat nimeni nimic in cafenea si pornise maisna. Apoi privindu-ma pufni in ras.
- Ce e? Am spus, zambind.
- Chelnerul m-a intrebat cum te cheama si daca ii pot da numarul tau de telefon
Apoi a inceput sa rada, facandu-mi cu ochiul. Eu am ramas putin socata, dar si flatata.
- Numarul meu? Glumesti?
- Nu, nu glumesc. Vezi? Deja ai inceput sa ai admiratori.
- Si? Am zis curioasa.
- Normal ca nu i l-am dat. Am mintit.
- Ce ai zis?
- Ca ai iubit.
- Ohh! Bine ai facut. Si am inceput sa radem amandoua.
La unul dintre semafoare, se privi in oglinda si imi spuse, spontan:
- Intoarce-te.
- Huh?
- Cu spatele la mine.
M-am intors, privind semaforul, pe geam. Am simtit cum imi desprinde cocul abia refacut, incepand sa isi foloseasca agrafele din buzunar, imi trecea diverse suvite, una peste alta. Dupa cateva secunde bune, adauga, vazand ca semaforul s-a facut verde.
- Mai stai putin asa.
Pana am ajuns, ea terminase ceea ce incercase sa imi faca, oprindu-se la alte doua semafoare. A parcat masina in acelasi loc si cand am privit-o, si-a trecut mana stanga deasupra capului meu, fixand o agrafa.
- Acum esti gata. Uita-te.
Ma priveam in oglinda si nu voiam sa dau crezare la ceea ce vedeam. Eram eu, avand parul prins in diverse agrafe, de parca parul meu era un mozaic in cercuri. Arata complicat si frumos. Imi placea. Era mai interesant decat un coc simplu. Coborate din masina Roxanei, ii suna telefonul. Incuia masina in timp ce vorbea cu Adrian la telefon. Mi-am bagat mainile in buzunarele hainei, taraindu-mi cizmele mele UGG, pe acel luciu format deasupra unei balti.
Roxana incheie apelul si imi aranja blana gecii mele.
- Mayla trebuie sa te faci model.
- Da sigur.. Am zis razand.
- Vorbesc cat se poate de serios! Esti frumoasa, ai niste trasaturi fine, doar increderea iti lipseste.
- Multumesc mult Roxi, dar am planuri ceva mai marete.
- Atunci asta ramane ca hobby.
- Probabil..
Si telefonul suna. Era prietena mea care probabil era deja in mall. Roxana se indeparta, verificandu-si mesajele din telefon. Dupa cateva schimburi de replici, aflasem ca ea era undeva pe langa H&M si ma astepta.
Eram printre masinile de pe prima linie din parcare, cand bagandu-mi telefonul in poseta, am vazut-o pe Roxana, la cateva masini distanta jucandu-se cu degetele, mai exact cu unghiile, pe capota unei masini mari si rosii, de tip jeep. Se pare ca Roxana e prietena cu vecinii ei de bloc. Am grabit pasul, apropiindu-ma de ea. Roxana a trecut repede pe partea geamului cu soferul masinii, care se parea ca era in masina.
- Ohh, dar ce faci Bughi? Nu stiu sigur daca ii spusese Bughi sau Boghi, dar cert este ca m-am apropiat cat mai repede de ea.
Tipul initial, nu ma vazuse, salutand-o si zambindu-i Roxanei. Cand, am ajuns langa Roxana am incremenit. Era el. Tipul cu blanita la gluga, avand un telefon in mana, pe care parea ca se juca. Un zvacnet usor imi tremura prin corp. Avea un par saten, ciufulit dat intr-o parte, oasele fetei, usor proeminente si un zambet larg, la prima vedere ce ii facea fata sa para pozitiva, calda. Geamul ii era dat in jos cam trei sferturi, lucru ce ma mira pe frigul acela, dar probabil ca fumase. Isi marise ochii cand ma vazu, ori din cauza faptului ca eram mult prea machiata, ori pentru ca ma stia de la scoala, ori pentru simplul fapt ca nu se astepta sa fiu acolo. Roxana se pare ca nu isi primise raspunsul, el fiind blocat, holnbandu-se ori la mine ori la ceva din spatele meu. Tind sa cred ca la mine.
''Am ceva pe fata?"Intr-un fel ma simteam jenata de situatie, dar acea jena disparu, fiind imediat inlocuita de un sentiment de fericire trista.
- O astept pe Patrisia. Apoi isi muta privirea de la mine, la Roxana zambindu-i. Ochii mei cred ca s-au marit, simtind cum adevarul grait de Pogonici, colega-mea era confirmat. Tu ce mai faci Roxi?
- Bine, il astept pe Adrian. Ea ce face? Ii raspunse ea, plictisita.
- Chiar bine.
Si continua sa mai zica inca ceva fara ca eu sa mai fiu atenta, iar o masina oprise langa noi, mica si verde, cu botul rotund. L-am recuoscut din pozele de pe facebook. Era Adrian. Roxana isi lua la revedere de la tipul din masina, iar eu fara sa il privesc, putin trista din cauza situatiei m-am urcat in spate, salutandu-l pe Adrian.
- Hei iubire. Ii spuse Roxana, tragand portiera dupa ea. O ducem pe Mayla la mall, putin?
- Sigur. Si o saruta rapid pe obraz.
Ei bine, daca Roxana conduce rapid si sigur, Adrian nu e chiar la capatul opus, doar ca regulile de circulatie ii sunt oarecum dusmani. Sa zicem ca incadrearea in trafic nu e punctul lui forte, conducand rapid si bagandu-se in fata multor masini. Important este ca am ajuns cu bine la mall, multumindu-le si spunandu-mi: ''Multumesc Doamne.''
Intrata in mall, prietena mea, ca deobicei, imbracata in ceva simplu se intoarce si ma priveste lung.
- Unde esti Mayla, pentru ca eu vad doar o fata de portelan?
- Ha ha! Ce amuzant! Am sa il iau ca pe un compliment.
- Bun, imi zici povestea la o pizza?
- Mor de foame. Nu am mai mancat de vreo 6 ore. Deci cu siguranta.
Si asa am turuit cele intamplate mancand pizza si povestindu-i cam ce mi s-a mai intamplat in ultima vreme. O alta serie de turuiala a venit si pentru Andrada care spre surprinderea mea a vrut sa stie totul, a doua zi.
Ce am inteles din acel weekend putea sa fie in ceata. Procesam. Poate nu orice barfa trebuie sa ramana numai o barfa si ca poate Mihaela Pogonici imi voia binele spunandu-mi ca tipul are iubita si pana la urma de ce mi-ar pasa? Mie imi place de Stefan, nu de el, nu!? Nu ? De atfel, mi-am dezvoltat si o alta parte, una fotogenica, in care sunt maleabila si ma pot plia usor pe tema propusa. Incredere in mine? Crestea, ceea ce conta pentru mine.