Tocurile ortopedice ale cizmelor mele bateau usor, plictisite, bara metalica a mesei ce se presupunea a fi masa elevului de serviciu. Se apropia pauza mare si simteam cum curentul care se forma pe holuri urma sa imi vajaie in urechi toata ziua. Am rasuflat cu greu, desfacandu-mi cel de al doilea nasture al sacoului pe care il purtam. Cand esti elev de serviciu, tinuta ta trebuie sa fie impecabila si mai ales sa ai piesele din uniforma. Sacoul era cambrat pe parti, cu doi nasturi, simplu si de o culoare inchisa. Purtam de asemenea o pereche, decenta, de pantaloni mulati, negri si o camasa.
Colega mea de serviciu este o fata foarte linistita care ma considera o fire indrazneata, deschisa si destul de amuzanta. Eram aproape de cancelarie, asa ca orice persoana care voia sa mearga la directoare sau la vreun profesor, trebuia sa ne intrebe pe noi. Dupa parerea mea o intreaga bataie de cap.
De unde sa stiu eu ca sunt doi profesori Constantinescu la noi in liceu? Cand intrebi de un profesor nu ar trebui ca descrierea lui sa fie inclusa in intrebare!? Sau cand sunt sot si sotie si nu stii care este cautat.. Da, momente inedite si putin penibile.
Si s-a sunat. Trecusera deja cateva ore si nimic important nu se intamplase. Eram ca niste mici televizoare ce aveau aceeasi emisiune intitulata: "Buna ziua!", respectuoase, care salutau fiecare persoana care trecea prin fata noastra, fie ca la clasa ne punea 10 sau 4, fie ca ne era profesor sau nu, fie daca il banuiam ca nu ca e de prin liceu. Respectul este respect fata de profesori.
Si profii au inceput sa circule. Eram asezata pe scaunul meu, fara a ma impacienta. Colega mea in schimb era trimisa de zor, facand drumuri la cancelarie si inapoi, cautand-o pe profesoara de desen, pe domnul de muzica si diversi profi, care abia daca mai aveau timp sa manance. Se apropie de masa noastra, doi tineri, inalti. Unul cu un par blond si altul brunet, ce semanau destul de mult.
- O poti chema te rog pe doamna Braileanu de istorie?
- Da. De la ce clasa sunteti ?
- A - 12 a.
"Puteam sa jur ca sunteti a 12 a." Am gandit, oferindu-le un zambet strict politicos. Colega mea nu arata ca ar vrea sa ii ajute. Jena ii aparuse pe chip cand aflase ca sunt a 12 a. Probabil din cauza diferentei de varsta. Indrazneata, usor dinamica, am plecat inspre cancelarie. Am batut in usa, usor deschisa si am cautat cu privirea, orice chip prietenos, care ar putea sa ma ajute sa o gasesc pe respectiva doamna. O gasisem rapid. Statea intr-un colt savurandu-si portia ei de tort, oferita de un alt coleg de catedra, ce isi serba ziua. Am ocolit masa si m-am apropiat de ea, cu un zambet larg.
- Buna ziua. Va cauta doi elevi de la a-12-a.
- Ohh! Spune-le ca nu ii invoiesc si daca pleaca au absent. Nu au decat.
Am incuviintat, cu un zambet produs datorita mimicei pe care o avea profa. Isi daduse usor ochii peste cap, aparent serioasa, dar cu o usoara nuanta de gluma. Intoarsa in hol, cei doi ma asteptau de parca ar fi trebuit sa o intalneasca pe directoare, nu pe mine, o simpla eleva.
- Daca vreti sa plecati de la ora, a zis ca nu aveti decat, dar luati absent.
- Fir-ar! Scosese rapid pe gura blondul, privirea unei femei de serviciu atintindu-se asupra lui.
- Deci nu vine? Ma intreba celalat cu o urma de speranta in glas.
- Nu. Am raspuns scurt, dand usor din cap si incercand sa imi mentin zambetul pe buze.
- Mersi. Haide!
Apoi pleca de unde venise. Pe scara profesorilor de langa noi, coborau doua doamne profesoare pe care le-am salutat intorcandu-ma langa masa noastra. Dupa alte minute, in care am fost trimisa la secretariat siin cautarea altor profesori, clopotelul se auzi, dand "stingerea" pentru discutiile interminabile cu profesorii. Unii nu se grabeau la ora, forfota inca auzindu-se pe holuri, elevii inca mergand pe holuri, in voie.
Asezate la masa, mi-am scos telefonul pentru ca mi se aprinsese beculetul pentru mesaje. Andrada se plictisea.
"Nimic interesant?"
''Absolut nimic. Trebuia sa pun pariu si l-as fi castigat cu usurinta.''
''Ïnca nu s-a terminat ziua.''
"Da da sigur.''
Gafaind se apropie de noi, profesoara de religie. Mereu avea un zambet ciudat pe fata. Profesorii abia plecau inspre clase, avand diverse plase in maini sau caiete, doar cativa avand catalogul la brat.
- Buna ziua fetelor.
- Saru' mana. Am salutat politicoase.
- Care dintre voi se duce putin pana sus?
- Mayla, te duci tu? Se intoarse colega mea, privindu-ma de parca as fi stiut ce urmasa se intample.
- Da, spuneti. Am zis zambitoare.
- Du-te putin la 12 A si caut-o pe Maria Draghici. Spune-i ca in pauza sau acum sa vina la mine
- A cata clasa? Am intrebat putin buimaca.
- Prima pe dreapta.
''12 A ? Ce clasa e asta ? Frate! Vor sa inceapa cu diverse comentarii! Pun pariu. Cum o chema pe asta? Mara sau Maria? Parca Mara...Ba nu! Maria.. Maria Draghici. Haide Mayla!'' Am gandit, urcand treptele spre culoarul de sus. La capatul scarilor un grup de baieti radeau, impingandu-se. Purtau toti haine groase, fapt care m-a dus cu gandul ca in pauza au fost cu totii afara. Vazandu-i mi-am luat atitudinea impunatoare, usor rece si ignoranta. Eram hotarata sa trec pe langa ei. Unul dintre ei era cu spatele inspre scari, lasandu-i-se la iveala doar parul blond si paltonul lung. In acea fractiune de secunda, inima mi-a a scos un zvacnet. Picioarele mele voiau sa se opreasca, dar nu puteam. Aveam si eu oarecum mandria si orgoliul meu. Nu ma puteam intoarce din drum, doar pentru ca el era acolo.
Ajunsa langa ei, mi-au facut un scurt culoar, pentru a trece printre ei, unul plimbandu-si palma pe langa mine, desenandu-mi forma corpului in aer, in timp ce treceam, vazandu-mi de drumul meu.
- Uuu!
- Uh! ce atitudine pe ea!
- O fi boboaca? Au inceput sa comenteze intre ei.
- Neaah! Nu cred.
Am zambit in sinea mea, din cauza ochilor lor care imi analizau partile corpului, am batut la usa de la 12 A. Am bagat capul si am intrebat cateva fete.
- Maria Draghici?
- Nu a venit inca la scoala. Striga o fata, total dezinteresata.
- Sa ii ziceti ca o cauta profa de religie.
Apoi am incercat sa ma retrag cand in spatele clasei, langa o banca am vazut-o pe Roxana care vorbea la telefon. Nu ma remarcase, dar fiind ca se sunase, am preferat sa plec rapid de acolo. Baietii nu isi schimbasera pozitiile corpului. Erau 2 sau 3 bruneti, destul de mici de statura, iar tipul cu stil, nu ma privea, doar afisandu-si un zambet, inocent. Am trecut pe langa ei, unul dintre ei, continuand:
- Gata? Deja pleci? Iar ceilalti au inceput sa rada usor, baieteste.
Jos, profa ma astepta cu raspunsul pe care i l-am spus, oferindu-mi o fata usor dezamagita pleca.
M-am asezat pe scaun, procesand cele intamplate. Inima isi marise oarecum bataile, iar talipile mele voiau sa urce din nou scarile pentru a vedea clasa tipului cu stil.
"Deci e a 12 a ? Probabil...Cum pot sa aflu?"'
Ea privindu-ma ma intreba.
- Ia zi cum a fost?
- Nimic important, doar niste smecheri de a 12 a, in schimb tipa nu era..
- Da, am auzit eu ceva. De acum numai tu te duci la astia de a 12 a. Te intelegi bine cu ei. ma complimenta colega mea, oferindu-mi un zambet larg, amuzata.
- Ei na! Nu e mare lucru..
- Esti mai mare decat mine..Normal ca te intelegi mai bine cu ei.
Am suras si dupa ce cancelaria s-a golit, impinsa de o ciudata senzatie, picioarele mele au luat-o in sus pe scari, fara a da vreo explicatie nimanui. La etaj, holul se cufunda intr-o liniste totala. Am inceput sa urmaresc inscriptiile de pe fiecare usa a fiecarei clase: 12 A, 12 C, 12 E si alte clase de a 11 a alaturi trecute numele dirigintilor. Am tresarit cand o usa a scartait in surdina, facandu-mi adrenalina sa ma muste usor.
Am revenit rapid in acelasi loc. Scaunul parea din ce in ce mai incomfortabil. Un domn de varsta a treia intrase, indreptandu-se spre noi cu buletinul in mana.
- Vreau sa merg putin pana la secretariat.
- Desigur. Lasati doar buletinul.
- Multumesc.
Si am inceput sa scriu datele batranului, trecand si data de atunci: 11.12.13. Ciudat, nu!?
Tortul servit de proful a carui zile de nastere s-a serbat a fost destul de bun, usor insiropat si cu destul de muta crema. In timpul urmatoarei pauze, directoarea ne-a vizitat si ne-a zambit discret. Una dintre prietenele mele, vechi pe care o cunosc de la gradinita a venit pentru a-si cauta profa de geografie. M-a imbratisat si dupa ce am palavragit, mi-am revenit rapid la seriozitatea' care mi se cerea. Inca doua ore si am scapat!
- Draga! Striga o profesoara, venind dinspre cancelarie.
- Da? I-am raspuns respectuos.
- Te poti duce pana la cantina sa imi iei ceva de baut?
- Da, sigur.
- Poftim de aici. Si imi intinse trei lei. As vrea o apa minerala, dar sa nu fie rece. Mersi.
Si fara a iesi pe afara, am plecat prin locurile profilor, inspre cantina, mai exact fugeam. Ma descurcam destul de bine pe tocurile ortopedice, putand sa alerg, fara a ma impiedica si ma ajuta si faptul ca am picioarele subtiri, flexibile si lungi. Am intrat pe usa cantinei si ochii mi s-au atintit asupra lor. Erau acolo. brunetii, iar inspre tejghea, unde trebuia sa merg sa iau apa, era baiatul cu stil. "Se intampla ceva aici. E a doua oara cand dau de el." Am gandit, afisand o fata serioasa.
- Ooo! Ia uite cine e!
Fara sa ii privesc, am plecat inspre tejghea cerand apa plata, am simtit pasii cum se indreptau spre mine. Tipul cu stil, ii privea, putin crispat, ranjind anemic de ceea ce fac, dar fara a imi arunca nici macar o privire. Nu voiam sa ma fac "cunoscuta" in fata lui asa, dar era prea tarziu ca sa ma fac disparuta. In timp ce sticla cu apa mi se inmana, am simtit o respiratie in partea mea stanga si degetul aratator a unuia dintre tipi, cobora pe spatele meu, pe deasupra sacoului pe care il purtam. M-am intors brusc, iar tipul ma privi lung.
- Ti-am dat voie sa ma atingi!?
Si am plecat, rapid, lasand in urma mea, cateva chicoteli si o usoara ovatiune.
Nu imi venea sa cred ce spusesem. Daca am gandit sau daca am si spus, nici pana in ziua de azi nu stiu, dar cert este ca am stat la cativa centimetri de baiatul cu stil. Nu avea un parfum puternic, pentru a il simti, dar haina ii era deschisa, lasand la iveala, camasa alba pe care o purta. O cravata visinie ce se asorta cu ghetele ii atarna de gulerul camasii, dandu-i un stil dezordonat. Evitase vreun contact vizual cu mine si incercam sa caut motivele. Mintea mea incepuse sa lucreze imediat. Chiar nu ii pasa prezenta mea, nu era de acord cu ceea ce faceau prietenii lui sau din contra era. Uhh!
I-am inmanat profei apa si m-am asezat inapoi pe scaunul, pe care incepeam sa il detest. Niste tipi venisera sa schimbe cafeaua de la tonomat si incercasera sa intre in vorba cu noi, dar i-am ignorat complet. Ma fataiam. Faza cu tipul cel blond, ma daduse oarecum peste cap, nestiind ca ala ar fi fost doar inceputul si nerabdarea mea ajungea din ce in ce mai sus. Profa de religie a continuat sa ma trimita dupa Maria Draghici. Fericita, am urcat iarasi treptele, dar in clasa am gasit acelasi grup de fete, iar raspunsul a fost dur.
- Nu vrea sa ii vada fata profei asa ca ii poti spune ca o doare in fund de orice concurs.
Cred ca socul si amuzamentul se citeau usor pe fata mea, pentru ca am lasat un sir de rasete in urma mea. Cei de a 12 a aveau un comportament dezinteresat, amuzat si total paralel, din cate vedeam cu invatatura. Cel putin asta aflasem pana atunci, in acea zi.
Profa a renuntat pana la urma la Maria, inspre binele tuturor si clopetelul suna. Inca o ora! Aveam de gand sa o intreb pe Roxana despre sedinta foto si despre ce urma sa se intample, dar am auzit cateva voci venind dinspre etaj. Pe trepte a aparut unul dintre profii de sport. Ca deobicei usor arogant, lasand sa i se miste corpul, sub influenta greutatii sale. In urma lui, diversi elevi il urmau.
- Fetele de serviciu, stiti daca doamna Tache este? Striga la noi.
- Uhmm...Nu nu a venit azi la scoala. A raspuns colega mea.
- Asteptati-ma aici. In liniste.
Ordona elevilor ce coborau in valuri. O scurta analiza din mintea mea ii adusese rapid la nivelul de clasa a 11 a sau a 12 a pe respectivii elevi. Cand am vazut-o pe Roxana, coborand, purtand un cardigan mov, prins cu o funda si cu niste cizme cu toc negre, mi-am dat seama ca era clasa ei, 12 A. S-au adunat mai multi, iar baietii ramasesera pe trepte, nefiind chiar toti. Profesorul disparut la secretariat se intoarse cu o cheie si le facu semn sa il urmeze incet. Majoritatea elevilor din clasa aceea erau fete. Maria Draghici se apropie de noi si nu fiindca as fi stiut-o ci pentru ca intrase in vorba cu mine.
- Mi-au zis colegii ca m-a cautat profa. Daca o vezi, zii ca vin maine la ea.
- Ok.
- Mersi. Si pleca, Roxi intorcandu-se sa ma salute si facandu-mi semn ca ma va suna.
Se parea ca blondul meu nu era la ei in clasa. Fara sa vreau mi-am invartit ochii si am observat cum niste ghete visinii coboarau scarile. Apoi cateva rasete, cunoscute mie, s-au auzit pe fundal. Erau tipii bruneti alaturi de el. Coborau treptele in graba, dar s-au oprit cand m-au vazut, fix in fata mea.
- Uite cine este de serviciu.
- Ne spui si noua cum te cheama?
- Mayla. Am raspuns fara sa ma gandesc prea mult, mintea mea fiind plina de un entuziasm nebun.
- Haideti ba!
Si au plecat fara sa mai imi zica nimic altceva, cu tot cu tipul cu stil, ce mergea in urma, alene si plictisit. Dupa ce l-am observat cum se indeparta, colega mea intra in raza mea vizuala, intinzand o mana jucausa.
- He-llooo! Mayla!
- Da?
- De unde ii mai stii si pe astia?
- Nu ii stiu.
- Haide Mayla. Doar spune-mi. Stiu ca ai multi prieteni in scoala.
- Da, dar astia chiar sunt noui.
Am mintit, oarecum, dar nu aveam de gand sa dau prea multe detalii sau aveam !?
- De care iti place?
- De nimeni..
- Ala blond?
- Nu!
- Mayla?
- Nu mai conteaza. Nu e nimic serios.
- Ok ok.
Am plecat inspre baie. Aveam nevoie de putin timp singura pentru ca simteam cum aveam sa chiui exact ca in clasa a saptea cand vedeam tipul de care imi placea. Pentru mine insemna destul de mult faptul ca statusem la cativa centimetri langa el, faptul ca prietenii lui m-au bagat in seama, faptul ca..Aflasem la ce clasa este. Nu puteam fi suta la suta sigura ca era la 12 A, dar totusi puteam sa aflu. Aveam macar un indiciu. Mi-am zambit triumfatoare in oglinda si m-am reintors, pentru a numara fiecare minut pana la fix, cand puteam sa scap de scoala si sa plec acasa.
∞
Coborasem treptele liceului si iesisem pe poarta profesorilor. Scapasem oficial si trebuia sa o astept pe mama. Frigul se intetea cu zi ce trecea, iar copacii se imbracau cu o chiciura albicioasa ce semana cu zapada. Pe trotuar era Pogonici Mihaela. Avea o geanta exagerat de mare, cu multe tinte aurii si purta o pereche de bascheti roz. Tinuta ei parea ca nu se asorteaza si sfioasa, putin obosita, dupa o zi grea m-am apropiat salutand-o.
- Hei Mihaela.
- Hei. Sa stii ca iti permit sa stai cu mine pe trotuar. Ma privi rapid si isi afisa un zambet larg, intorcandu-si privirea inspre aleea pe care veneau elevi, dinspre poarta liceului. Cauta pe cineva cu privirea, dar eu eram prea socata pentru a mai fi atenta la altceva.
" Poftim ? " Am gandit, tipand in capul meu. ''Ïmi permiti? Poftim?'' Un claxon scurt ma atentiona ca mama ajunsese. Fara sa ii spun nici macar un "pa" m-am urcat in masina, trantind portiera. Nici nu observase ca am plecat. Se holba dupa cineva. Urmarea pe cineva. Uhh! Ce figura!
∞
Degetele mele tastasera Roxana Vicireanu. Am inceput sa caut cu multa atentie prin pozele in care era etichetata. Cateva poze cu minunata ei clasa imi sarisera in ochi. Adrenalina crestea, pulsul isi astepta bataia inimii, iar ochii mei asteptau verdictul pozelor. Palmele aproape ca imi transpirasera si o usoara nervozitate imi umbla prin corp. Urma sa aflu dupa atatea saptamani de urmariri.
Si am deschis. O poza de grup statea in fata ochilor mei, marita pe PC. Il cautam cu mouse-ul.
- Asta nu e , nici asta, nici..Uhh! Asta e tipul brunet..Nici asta, nici asta. Si m-am oprit.
Un cap blond, palid, in stilul tarilor nordice ma privea. Era tipul blond. L-am atins usor cu sageata mouse-ului si numele sau mi-a aparut. Era etichetat. Am tresarit iarasi de parca ar fi fost langa mine.
Stefan Liciu. Profilul lui mi se deschisese imediat. Avea o poza de profil cu tipul brunet pe care il chema Alin. Pareau cei mai buni prieteni. Nu imi venea sa cred. La "Despre" era singur. Puteam sa am o sansa si cu toate astea dupa ce i-am privit pozele, simtind acea senzatie in stomac nu am putut sa apas butonul: "Adauga ca prieten".
Fusese tot ce puteam sa fac. Am simtit imediata nevoie de a o suna pe Andrada care dupa mii de detalii date de mine a incheiat spunand.
- Ti-am spus eu. Acum vrei sa stii ce zice horoscopul pe luna decembrie?
- Ohh frate!
- Haide!
- Fie. Zi-mi pana nu ma razgandesc.
- Sagetatorii sunt predispusi sentimental sa se aventureze in diverse relatii. Trebuie insa sa nu uite ca egoismul duce la foarte multa singuratate. Sunt predispusi la relatii noi, intelegeri de afaceri, iar pe plan profesional risca destul de mult, compensand cu cel sentimental.
- Ceea ce s-a intamplat azi a fost doar o intamplare.
- Crezi?
- Da.
- Bine, Mayla. Vom vedea.
Exagereaza Andrada sau nu? Adica nu e ca si cum se va schimba ceva sau Stefan ma va tine minte, nu!? Sau da? Uhh, si chiar era doar inceputul. Cat de frumos! Am adormit in acea nopate rapid, mai ales dupa ce am stat si am palavragit cu mama cam tot ce se intamplase. Eram mandra de ceea ce se intamplase. De atunci baiatul cu stil, blond avea un nume, Stefan.