Danneel Snape nu are de ales.
Singura ei opțiune e să meargă înainte, să urmeze pașii unchiului său.
Să salveze lumea vrăjitorilor.
Și sa distrugă pe oricine ii stă în cale.
Jumătate Snape, jumătate Lestrange dacă Danneel credea ca viata ei a fost c...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
•
-Ai fost foarte curajos acolo. Îi spuse lui Scorpius în timp ce își terminau de citit materialele despre frăsinel, în camera comună.
-Planul tău ar face bine să funcționeze. Altfel nasul meu o să te urască tot restul vietii. Zise fără să-și ridice privirea din carte.
Ea râse.
-O să funcționeze.
Trebuie.
*
-Ce crezi că faci? Îl întrebă pe brunet în timp ce el o urma spre rândul lor de mese.
-Nu vreau să fiu acolo când se întâmplă. Și pe lângă asta, cred că e un mod bun prin care să arătăm celorlalți că nu toți Potterii sunt împotriva voastră. Albus zâmbi mândru.
Danny își ridică sprâncenele. Asta putea chiar funcționa. -Haide. Îl conduse spre locul ei obișnuit, și îl așeză în dreapta ei. Restul mesei păruse să înghețe pe loc dar după ce își drese vocea de câteva ori fiecare se întoarseră la farfuria lui.
-Colegi, el a Albus, Albus, fă cunoștință cu Historia și Kim, arătă către ele în timp ce blonda îi făcu energic cu mâna iar Kim se limită la un semn al păcii plictisit, Scorpius, dădu o dată din cap, Andrew (-'Mneața)și—
-Stephen, încâmtat de cunoștință! Băiatul înalt își întinse mâna din stânga ei.
-Îmi pare bine să vă cunosc. Albus zâmbii stingherit. Își putea închipui disconfortul pe care Albus îl resimțea stand la masa lor.
-Ce ziceai că vrei să eviți? Îl întrebă între două mușcături, încercând să facă conversație.
Chiar atunci un stol de păsări își făcură întrarea în sala mare printr-un geam superior, aducând poșta de dimineață.
Crow îi lăsă în față două scrisori, iar după neglijența împachetării putea cu ușurință să-și dea seama care dintre cele două era din partea nașului său.
-Asta. Arătă înspre masa casei Gryffindor, unde copii începeau să se depărteze ușor de James. Apoi o auzi, înainte să vadă, scrisoarea magică de un roșu-înflăcărat.
-JAMES SIRIUS POTTER! O voce de femeie răsună cu ecou în toată sala mare.
-Directoarea i-a spus mamei. Albus îi explică la ureche.
-NU MI-AM PUTUT CREDE OCHILOR CÂND AM CITIT SCRISOAREA DIRECTOAREI MCGONNAGAL! AM CREZUT CĂ AM SĂ MOR DE RUȘINE! AVUSEM O IMPRESIE MAI BUNĂ DESPRE TINE ! JAMES CEL PE CARE L-AM CRESCUT ȘI EDUCAT NU S-AR FI TRANSFORMAT NICIODATĂ ÎNTR-UN HĂRȚUITOR!
