Snape | Master Of Dementors

19. Perks Of Being Brave

*

If I ever want to be brave again...
slap me in the face full force.

*

-Stai! Snape!

Pentru a doua oara în jumătatea de ora ce trecuse din cursul de Poțiuni, Scorpius o salvase de la dezastru.
Le salvase porțiunea de la dezastru.

Îi luă din mână borcanul deschis cu pudră de scarabei și îl puse departe de cazanul unde porțiunea violacee clocotea zgomotos.

-Dacă o să pui pudra acum toată sala va fi umpluta de poțiune de micșorare. Îi spuse amestecând de 3 ori în sensul acelor de ceasornic apoi o fixă cu privirea.
Eram convins că știi asta deja.

Danny își abatu ochii, privindu-i acum doar bratele încrucișate la piept. Și-l imagina dându-si ochii peste cap la idioțenia ei.

-Știu... Șopti atât de încet încât nu era sigură că se auzi peste zgomotul din încăpere.

Danny se întoarse și puse mâna pe următorul ingredient, corect de data aceasta, ridicandu-l deasupra cazanului. Luă între degete 3 aripi de libelulă și se pregătea să le adauge când fusese trasă cu forța la câțiva pași de cazan.
Îl privi pe blond ofensată și își smuci bratul din strânsoarea lui.

-Ce e inneregula cu tine?! O întreba înainte ca ea să apuce sa spună ceva.

-Cum adică... Nu faceam nimic greșit!
Ridică sprâncenele evident scos din sărite și își apucă notițele de pe masă ridicând către ea foaia de pergament.

-3 JUMĂTĂȚI  de aripi de libelulă.

-Dar nu se... Începuse ea, comparând scrisul de pe foaie cu cel al doamnei Podmore de pe tablă. Scorpius avea dreptate.
Lăsă foaia pe masă și se trânti pe scaun acoperindu-și fața cu mâinile.

Îl auzi pe Scorpius continuând potiunea, adăugând ingrediente și amestecând conform instrucțiunilor, iar după câteva momente îi simți prezenta în fata ei.
Își ridică fața înspre el.

- Ce s-a întâmplat cu tine? Intreba el încet. Privirea îi era curioasă, poate chiar îngrijorată, lipsita de exasperarea de dinainte.

-Eu...
-Ai fost așa toată ziua!
Danny scutură din cap, pregătită să iasă pe ușă indiferent de consecințe doar pentru a evita discuția asta.
Ai sărit peste micul dejun. Ai sărit peste prânz. Ai de gând să fugi și acum? Continuă Scorpius venind cu un pas și mai aproape de ea.

-Nu, eu... Nu știu ce se întâmplă.
-Ar trebui să mergi la infirmerie.
-Nu...
-Pot să termin asta și singur. Vorbește cu doamna Podmore, sigur îți va scrie un bilet de voie.
-NU! Sunt... Bine. O să mă descurc, okay?

Scorpius o privi neîncrezător câteva secunde apoi se întoarse cu spatele și porni spre fața sălii. Danny fu cuprinsa de un fior de panică la gândul că ar putea face ceva necugetat.
Răsufla însă ușurată când blondul se întoarse la masa lor de lucru ținând în mână un recipient de portelan și varsă jumătate din conținut într-un mojar apoi i-l înmână împreună cu un pistil.

-Nu te mai atingi de poțiune azi.

Aprobă din cap învinsă chiar dacă el deja nu mai era întors înspre ea ca să o vadă.
Era cel mai bun lucru pe care îl putea face acum.

*

Oriunde se uita, ori de câte ori închidea pleoapele, în fata ochilor îi apărea imaginea profesoarei Trelawney.
Ochii goi, ce o priveau— ce priveau prin ea.
Ii simțea privirea asupra ei pe coridoare, afară, în sălile de clasă, și, mai ales acum, când, stand în sala cea mare privea scaunul gol de la masa profesorilor.