Snape | Master Of Dementors

Sortare.Secretele sunt dezvaluite.

Asteptam de ceva vreme si incepusem sa fiu nerabdatoare. Nu voiam ca toti sa stie dar voiam să se termine o dată.
Și ardeam de nerăbdare să îmi aflu casa.
Îl inteleg pe Albus... Toata familia lui a fost la Griffindor, e normal sa vrea sa intre acolo. Dar eu?

Nu ma puteam gandi la ceva anume fara sa imi apara in minte reactia tuturor la sortarea mea.
Nimic.
Concentreaza te pe nimic.
Un tropait umpluse sala si răsună cu ecou pe holurile goale. Toti ne întoarcem simultan catre usa pe care cu puțin timp în urmă intrasem iar acolo, stătea acum o femeie înaltă îmbrăcata într-o mantie verde-safir.
Cu o bătaie din palme făcuse ca flăcările din torțele atârnate pe pereți sa ardă mai tare, dezvăluindu-ne mai mult din locul in care ne aflam.

- Mhm! Ne atrage atentia tusind si când toti ochi sunt atintiti asupra ei incepe sa vorbeasca.

-Bună seara, studenți! Ma numesc Minerva McGonnagall si sunt directorul acestei scoli.
Imi cer scuze pentru așteptare, acum , sa nu mai pierdem timpul , va rog sa mă urmati în sala cea mare.

Nimeni nu spuse nimic și o urmă in liniste. Simteam ca explodez de emotii și probabil nu eram singura.
Se vedea clar pe fata lui Albus, care se facuse roșie, că e la fel de emotionat. Parea că va lesina daca va mai trebui să astepte mult, iar eu eram de aceeași părere.

Ajunși în fața unei uși mari din lemn, directoarea se intoarse catre noi verificand daca a ramas cineva in urma iar cand toti eram ingramaditi in spatele ei ne arunca o privire îngăduitoare.
Apoi cu o mișcare din baghetă usile din lemn masiv din spatele ei se deschise fiind orbiți pentru o clipa de lumina ce provenea din încăpere.
Vrăjitoarea se întoarse și păși cu încredere în sală, toți ceilalți urmând-o.
Raman cateva secunde pe loc starnind nemultumirea celor ce se izbeau de mine - nu ma puteam mișca.

O mana tremuranda imi atinse umarul și, desi nu il vedeam, stiam ca e Albus.
Nu scoase nicio vorba dar gestul sau ma încurajă suficient încât sa imi urmez viitorii colegi.
Ajunsem sa ne inghesuim intre doua randuri de mese la care erau asezati vrajitori si vrajitoare mai mari.
Toti purtau aceleasi mantii ca si noi , ceea ce deosebea sirurile erau cravatele si o emblema cusuta pe piept—semnul caselor.

Ma trezesc din visare cand Albus se ciocneste de mine luandu ma total prin surprindere. Tocmai primise un ghiont de la un baiat aflat la masa gryffindor.

-Ai sa ajungi la slytherin!!  ii soptise  baiatul facandu-l pe Albus sa pufneasca dezaprobator.

Îl privesc urat. Albus si tipul acela semanau destul de mult ...poate erau rude...

-E James.

-Hm? Ce? Ma trezesc eu spunând, luata prin surprindere.

-E James...fratele meu.

-aaa , am... Scuze. Ma fastacesc eu cand imi dau seama ca faptul ca ma holbam il facuse pe el sa simta ca ar trebui sa îmi ofere explicații.

Eram atat de concentrata pe ciondanelile celor doi incat nu auzisem niciun cuvand din discursul directoarei și al celeilalte persoane asa ca am fost putin spus surprinsa cand am auzit:
-Acum să începem sortarea!

Ma inrosisem, puteam simti asta. Incepusem sa ma panichez. Nu. Stai calma!!!

-Asco Darcy, anunță directoarea.

-Huflepuff!! Anunta o voce groasa. eram in spate de tot iar inaltimea nu ma ajuta deloc sa vad ceva.
Ma chinuiam sa a ridic pe varfuri ca sa vad ce se intampla. Voiam sa fiu pregatita.

Se pare ca Albus nu era de aceeasi părere. Statea cu privirea in pamant si parca se ruga sa dispara in mod miraculos de acolo. Nu trecuse nicio secunda pana cand nunele prietenului meu răsună in intreaga sala.
De data asta fu randul meu sa l incurajez si sa-l conving sa se miste incet.