32.Ensnare The Senses

49 8 0
                                    

*

*

Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.

*

Incidentul nu-i părăsi mintea în acea zi. Nici în următoarea.
Albus se comporta într-un mod atât de firesc și normal în preajma ei încât uneori simțea nevoia imperioasă să-l ia de gulerul uniformei și să-i țipe în față.

Dar nu ar face așa ceva.

Asta îi făcuse James...

Și totul din vina ei.
Se simțea îngrozitor. Nu. Teribil.
Nu exista adverb potrivit pentru a descrie ce simțea în acel moment.

Iar asta, probabil, era prima dată când nu vedea o cale de ieșire din impas.
Voia să vorbească cu cineva...după mult timp simțea nevoia să ceară o părere. Era chiar atâta de neajutorată?

Maeve nu era o variantă. Știa deja ce răspuns ar fi primit: să nu renunțe la Albus. Să înfrunte asta împreună. Iar asta era, probabil, opțiunea cea mai bună. Dar asta însemna să stea deoparte și să privească cum totul se duce pe râpă.
Cum Albus....

Își scutură capul.
Prietenii ei din Slytherin nu erau nici ei o opțiune.
... Dacă încă mai avea asa ceva.

Și chiar dacă  le-ar fi putut cere sfatul Historiei sau lui Kim, știa, din nou, care ar fi fost răspunsul lor.
Salvează-ți pielea.
Lasă-l pe Potter în urmă.
Iar în felul acesta Albus ar scăpa de "tortura" lui James...si de reputația proasta de a fi asociat cu un Slytherin.
Sau vice versa.

Capul îi bubuia, purtând-o în timp spre amintirea migrenelor întâmpinate în primii ani.

Nu.
Nici nu voia să se gândească la asta.
Nu exista un moment mai prost. Alungă gândul în colțul cel mai întunecat al minții.

Intră în grabă în palierul infirmeriei, unde deja se auzeau țipete și gemete de durere. În urma unui cazan explodat, jumătate de clasă din anul 4 se alese cu arsuri pe tot corpul. Poțiunea era una destul de corozivă chiar și realizată corect, dară mite o variantă eșuată.

Danneel intră în salonul principal unde medi-vrăjitoarea se agita în jurul patului unui elev.
Toată uniforma îi era acoperită de o mâzgă turcoaz vâscos, iar pe pielea descoperită îi creșteau pustule cu puroi. Mirosul fusese însă însă elementul ce aproape-i declanșă reflexul de vomă.

-Acesta e cel mai grav. Am nevoie să te ocupi de restul până când îl stabilizez. Zise doamna Atropia, dându-și o șuviță de par negru după ureche. A adăugat aripi de libelulă în loc de praf de scarabei deci pentru contracarare...

-dinți de salamandra. Pudra. O întrerupse rapid. Puteți conta pe mine.

Medi-vrajitoarea aprobă scurt din cap și își pregăti bagheta.

Snape	| Master Of DementorsWhere stories live. Discover now