Snape | Master Of Dementors

Trelawney

03:27 AM

Ajungând în interiorul Spitalului Sf. Mungo pentru Boli si Afectiuni Magice, Minerva McGonnagal păși cu grija pe podeaua culoarului întunecat spre care fusese indrumată.
Își ținea bagheta în fața ei, pregătită pentru orice eventualitate, cugetând dacă ar trebui sa folosească sau nu vraja Lumos pentru a nu se împiedica de ceva. Decise împotriva ideii.

Mesajul ajuns la ea la o ora atât de matinală o tulbură peste măsură, așa că, fără sa mai piardă timpul, se îmbracase și călătorse prin rețeaua floo spre informatorul ei.

Tresări violent când o ușă scârțâi sinistru și își îndrepta brusc bagheta în direcția cu pricina. Așteptând câteva secunde, clatină din cap și expiră precipitat, întorcându-se înspre direcția inițială.
Nu se mai simțise atât de tensionată de ani de zile -13 ani mai exact- și părea ca genul acesta de stres nu îi priește.

Ridicându-și privirea simți cum sufletul aproape ca îi iese din trup când o siluetă aparu în fata ei, la mai puțin de jumătate de metru distanță.
Dacă nu ar fi observat cu câteva fracțiuni de secunda mai repede semnul alb, în forma de cruce, ce era imprimat pe pe uniforma personalului, cel mai probabil ar fi stat acum deasupra unui cadavru. Respiră încercând sa se calmeze și își slabi strânsoarea asupra baghetei.

"Doamnă McGonnagal!" I se adresă figura cu o voce feminină.

"M-ai speriat!" Recunoscu întinzându-si mâna pentru a se sprijini de umărul tinerei.

"Ce bine ca ati ajuns atât de repede, nu știm ce să mai facem cu ea! Nu am știut pe cine altcineva să chemăm." Spuse tânăra rapid, auzindu-se clar disperarea în vocea ei."Scuzați întunericul, dacă încercam să aprindem vreo lumină își iese din minți. Adineaori a muscat unul dintre dezlegatorii de blesteme!"

Își strânse buzele la auzul spuselor tinerei vrăjitoare și își prinse mai comod bagheta în mână. Sybill Trelawney fusese subiectul scrisorii și apariției ei atat de matinale. Nu i se transmise prea multe detalii, decât ca vrăjitoarea fusese abandonata la o strada distanta de întrarea în spital, și ca trebuie sa ajungă cât mai repede acolo.

"Pe aici." O urmă îndeaproape, intrând într-un salon cuprins în totalitate de beznă.
"Este pe pat." îi arătase ea, aprinzând o lumanare minusculă de pe cea mai apropiată masă de către ușă.

Se auzise un suspin, și niște cearșafuri mișcate, iar profesoara își aținti privirea spre locul de unde provenise sunetul. Lumina slabă a lumânării nu o ajuta prea mult, dar nu se plânse și se apropie de figura strânsă ghem in mijlocul patului care se legăna ritmat.

McGonnagal o privi câteva secunde, suficient cât sa-și dea seama ca cea aflata în fata ei, era intr-adevar Sybil, fosta ei colega, profesoară de preziceri și profeții la școala pe care acum o conducea. Avea ochelarii cu lentile groase așezați strâmb, una dintre lentile fiind crăpată, iar parul îi era o claie încâlcit, dar nu părea sa aibă alte probleme, exceptând-o pe cea evidentă.

"E asa de când am găsit-o." Spuse compania ei într-o șoaptă joasă. "Și spune același lucru în continuu... Sincer, dacă nu aș fi fost în clasa ei la Hogwarts nici nu aș fi recunoscut-o." Continuă ea, dar McGonnagal o întrerupse.

"Ce spune?" Nu i se răspunse, doar fu condusă spre un scaun din dreapta patului.
Luă loc, fiind acum mult mai aproape de femeia ghemuită în pat. Când se pregătea sa o întrebe din nou, auzi, puțin mai mult decât o șoaptă, vocea lui Sybill. Se apleca asupra ei ca să audă mai bine.

"... Și când Dementorii se vor închina unui stăpân din nou.... Și când...Linia dintre viața și moarte va deveni neclară... Lordul întunecat se va ridica din nou...."