Snape | Master Of Dementors

21. Polyjuice Adventures

-Tati?

-Ia un loc, Danny.

Își scutură capul așezându-se în fața celui care purta înfățișarea tatălui său.
-Polyjuice. Șopti și îl auzi pe bărbat râzând sub barbă, apoi o privi admirator.

-Ma declar impresionat. Ți-ai dat seama destul de repede. Trebuia să mă aștept totuși la asta de la tine.

Privind fața familiară a celui aflat de partea cealaltă a mesei un sentiment de furie începu să i se răspândească în vene.
Sângele i se ridică în obraji și rosti cu o voce aspră.
-Folosești corpul lui tata.

-E doar o chestiune singulară.

-Minți! Finn, îi porți înfățișarea pentru treburile tale murdare!

-Danny! Sshhh! Aruncă o privire în local pentru a verifica dacă cineva trage cu urechea apoi continuă mai încet, ton pe care sugera că ar trebui să-l adopte și ea. Ascultă...

-Ai mai făcut asta înainte.

-Eu nu...

-Barmanul te știa după nume.
Finn tacu pentru câteva momente.

-Foarte bine. Ai dreptate. Folosesc înfățișarea lui Theo din când în când. Doar când am lucruri importante de rezolvat. Ca și asta.

Danny aprobă o dată din cap dar nu își clinti privirea de pe ochii lui căprui.
-Știe despre asta? Întrebă lăsându-și capul într-o parte.
-Theo nu... Nu este niciun motiv pentru care să afle de asta.

-Deci nu i-ai spus că îi folosești înfățișarea ca pe o a doua identitate...

-La naiba, Danny, nu! Nu i-am spus. Finn o privea cu ochii măriti ai tatălui său.
Răspunse înainte ca el să aibă ocazia să spună ceva—să încerce să o șantajeze în vreun fel.
Avea să fie în avantaj de data asta.

-Foarte bine atunci. Înseamnă că amândoi avem lucruri pe care el nu trebuie să le afle.
Finn își miji ochii la ea.
Avem o înțelegere aici domnule... Black?
Spuse ultimul cuvânt doar cu buzele, desigur verificând înainte dacă cineva îi putea vedea.

-Aparent nu am de ales. Dar pare o înțelegere corectă. Întinse palma către ea. Te-am învățat bine, micuțo.

Danny îi strânse mâna bărbătește apoi își trase în fața sticla de butterbeer.

-Ai adus ce ți-am cerut? Spuse jucându-se cu capacul de metal, ce nu avea de gând să cedeze prea curând.
Finn își îndreptă bagheta spre sticla din mâna ei iar dopul sării cu un poc sonor. Aplicase același tratament și sticlei lui apoi o simpla vrajă de curățare "tergeo!" le scăpase de praful dezgustător.

Danny luă o gură.
Măcar aceasta era exact cum se așteptase. Gustul original de bere de caramel îi desfată papilele, făcând-o să afișeze un zâmbet involuntar.

-Le am pe toate aici. Așeză pe masă un săculeț minuscul, de mărimea unei piersici, din catifea neagră, cu 2 inițiale aurii brodate:

P. B.

Danny întinse mâna spre el dar Finn îl acoperi cu palma sa mare.
Palma tatălui său.
-Am nevoie de niște răspunsuri mai întâi.
Danny își retrase mana și se lasă pe spate în scaun, aruncând o privire prin local.

-Ce vrei să știi mai exact?
-Ce ar fi să începi prin a-mi explica de ce m-am trezit cu o bufniță neagră pe piept în mijlocul nopții care refuzase să-mi dea pace până când nu i-am deschis scrisoarea?