Snape | Master Of Dementors

8. Potion Heir

-Ce ai de gând sa faci azi? O întreba Myrtle în timp ce își usca parul cu un prosop.

Devenise una dintre întrebările pe care le punea în fiecare dimineață. Da, Danneel se ținuse de promisiune și continuă să o viziteze pe Mirtle, chiar dacă asta însemna că trebuie să parcurgă în fiecare dimineață drumul de la camera comuna a Slytherin, din subsol, pana la baia fetelor de la etajul 3 ajungând mereu pe jumătate înghețată.

Aventurile de dimineață aveau totuși și părți bune, pe când ajungea în baie era treaza în proporție de 100%, baia nu mai era folosita de nimeni asa ca avea tot spațiul doar pentru ea, iar Myrtle se dovedi o companie mult mai plăcută decât s-ar fi așteptat.

-Ceea ce fac de obicei, am sa merg acolo și am sa dau tot ce pot.

-Mh-hm eram și eu la fel ca și tine când eram în viata... Dacă nu ar fi fost chipesul acela...

-Nu mai are niciun rost sa te gândești la asta acum,e în trecut. Te-ai mai gândit la ce ți-am propus?

Mirtle o ignoră, zburând spre hainele pe care le adusese Danneel cu ea și inspectandu-le.
- Gri sau albastru? Întrebase cântărind cu privirea cele 2 bluze pe care le ținea în mână. Alesul hainelor devenise o placere a ei pe care Danny avea grija sa o satisfacă în fiecare dimineață.

-Mirtle...
-Eu as spune albastru, îți scoate ochii în evidenta, iar azi trebuie sa faci impresie buna.
Spuse fantoma ignorând total încercarea fetei de a scoate un răspuns de la ea. Hotarâ totuși sa o lase baltă, cel puțin deocamdată.

-Albastru sa fie atunci.
Mirtle zâmbi larg și ii întinse bluza, atingând-o și pe Danny ușor. Același fior obișnuit o cuprinsese, și aceeași răceală ca și prima data când o atinse fantoma dar de data asta reuși să-și controleze reacția mai bine.

La început i se păruse extrem de ciudat faptul ca Mirtle reușea sa atingă obiecte dar nici cu cea mai mare concentrare nu reușea sa atingă pe cineva uman, dar mai apoi Mirtle ii explică totul.
Orice atingere ii lua o cantitate din forță, chiar și simplul fapt de a se face vizibila, dar după ce făcea mai multe astfel de gesturi trebuia sa aștepte sa se "încarce" sau "odihnească" pentru a putea face asta din nou. Niciodată însă nu reusise sa atingă pe cineva viu iar asta, remarcă Danny, o în tristă extrem de mult.

Danneel se pregătise rapid, deja petrecuse mai multa vreme decât ar fi fost necesar în baie, și risca sa rateze micul dejun. Își prinsese parul într-o coada înaltă iar după o ultima privire în oglinda, isi luă hainele ramase și se îndrepta spre ieșire.

-Sa nu crezi ca am uitat de tine. Nu am sa ma dau bătută. Ne vedem mâine, Mirtle.

Mirtle doar ofta dramatic și dispăru printr-o oglinda.

Drumul pana înapoi în camera de zi fusese unul scurt, cu totul ca deja coridoarele erau pline de viață.
Intrând în camera de zi a slytherin fu întâmpinată de obișnuita zarva, dar nimeni nu arătase nici cea mai mica intenție sa spună ceva batjocoritor la adresa ei, ba chiar observa unele zâmbete adresate ei. După discursul lui Manon de la începutul săptămânii totul luă o întorsătură de care Danneel era extrem de mulțumită.

Era un elev normal, nu i se oferea atenție nedorita, și nimeni nu indraznea sa o ia cu asalt din nou. Reuși chiar să-și facă și câțiva prieteni, iar acum viata la Hogwarts deveni suportabilă.
Însă simțea cumplit dorul de casă, oricât de mult ura sa recunoască, ii lipsea viata de mageamiu.

"with great power comes great responsabily"
s

pusese cineva iar Danny nu putea fi mai de acord.