A. S. Potter

346 24 3
                                    


Holul trenului era gol.

Haide... Fara rusine ... Nu vrei sa stai in picioare tot drumul.

Trecusem deja pe lângă câteva compartimente în care atmosfera radia de încântare și nerăbdare.
Nu puteam spune ca simt același lucru.

Ah... In sfarsit un compartiment gol
Ma asez la geam si imi pun ghiozdanul pe scaunul alaturat. Nici măcar nu apucasem să mă fac comfortabila cand usa compartimentului se deschise din nou.

"Um...hei...crezi ca as putea sta aici?"

Spune un copil ce părea de varsta mea strecurandu-si capul prin mica deschizatura din ușa. Era imbujorat la față și părea ca încerca să scape de cineva.

"Sigur!" Îi raspund imediat,cu un zambet.

Întra grăbit în compartiment și închide ușa în spatele sau cu o bufnitură, apoi se așează direct în fata mea și îmi zâmbește retinut.

"Eu sunt Albus...Potter" o spusese sacadat, de parca astepta o reactie speciala din partea mea, si întinse mana către mine.

"Danneel" îi spun simplu scuturându-i mâna. Părea ușurat că nu am explodat.

Potter. Marea familie Potter... Știam cine este. Cine nu auzise de 'marele salvator ' Harry Potter ?

Dar nu simțeam că ar trebui sa reactionez în vreun fel...în fapt a fost tatal lui cel care a 'salvat' lumea vrăjitorilor, deci niciun motiv ca el sa beneficieze de tratament special.

Nu-mi spusesem numele intreg si spre fericirea mea nu observase.

Îsi drese vocea ezitand, apoi isi face curajul sa întrebe.

"Esti in primul an ,nu-i asa?"

"Da" , răspund sinceră, observând cu coada ochiului viteza cu care ajunsesem să ne deplasăm.
Un zambet i se așternuse pe fata instant.

"Și eu!" exclamă fericit." În sfarsit am gasit pe cineva cu care sa-mi petrec timpul!"

Imi întorc privirea ,surprinsă, către el, ochii mei intalnindu-i pe ai lui.
Ochii sai aveau o nuanta deosebită de verde si fara sa mi dau seama incepusem sa ma holbez.

Am realizat caldura ce imi stapanea obrajii si, ca un reflex, mi-am lăsat fața in jos, acum privindu-mi pantofii

"Îmi pare rau pentru asta." Spun ridicandu-mi, din nou privirea catre el .

Spre usurarea mea nu eram singura care a roșit. Am afisat zambetul meu normal, politicos.
Imi zambise inapoi, cu puțină ezitare. Înainte sa reușesc sa gândesc un răspuns la afirmația lui, vocea lui se auzi din nou.

"Și... In ce casa vrei sa intri?Eu la Gryffindor! E cea mai grozava casa! Toata familia mea a fost la Gryffindor. E imposibil sa nu fiu si eu!" Spuse totul dintr-o suflare.

"...mmm... Pai... Stii tu... Eu nu prea stiu multe lucruri despre scoala..."

"a... Esti...." Începuse, dar se opri nedorind sa spună vreun termen jignitor.

"Pe jumatate... cred. Vezi tu... mama era vrăjitoare, iar tata...umm... și el provenea dintr o familie de vrajitori dar nu a avut 'darul'." Explic, alegandu-mi cuvintele cu atenție.

Snape	| Master Of DementorsWhere stories live. Discover now