Snape | Master Of Dementors

13. For The Glory

*media: Danneel Evanora Snape*

(you've done your waiting.
12 chapters of it.
In Azgaban!)

Vacanța de iarnă trecuse cât ai clipi din ochi, iar timpul dintre aceasta și Paște trecuse și mai rapid.
Acum, odata cu iarba verde și razele călduroase ale soarelui, veni și presiunea examenelor de sfârșit de an.

Danneel trebuia sa fie nimic mai puțin decât excelentă. Chiar dacă asta, până la urmă, nu afecta cu nimic clasamentul cupei caselor, Danny își promise ei înșiși ca va fi cea mai bună.
Și o promisiune trebuia ținută.

Dar să fii cea mai bună nu venea ușor, ca și orice lucru pentru care merită să lupți, venea cu efort continuu, nopți nedormite și o încercare de a rămâne motivată în permanență .

Așa își petrecu' luna Mai a acelui an: împărțind-și timpul intre la masa ei din bibliotecă (ajunse sa petreacă atât de mult timp acolo încât bucata de lemn parcă intrase în posesia ei) și 'lectiile' de autocontrol pe care încă i le oferea Historiei.

Majoritatea cursurilor, exceptând Astronomia, fusese mutate în prima jumătate a zilei, ceea ce însemna că cea de-a doua jumătate o putea dedica învățatului.

Încercând totuși să nu își neglijeze responsabilitatea față de prietena ei cu abilități speciale, dar nici să irosească din timpul limitat pe care îl avea pentru învățat, ajunse în situația asta.
Erau în camera comună, înghesuite toate 3 în cel mai întunecos colț, pe cea mai ferită canapea, discutând noi tactici prin care ar putea aborda 'problema' blondei.

-Nu poți doar să ai grijă să nu atingi pe nimeni? Întrebă Kim, care fusese de față când avuse loc incidentul.

Historia executase exemplar toate cerințele pe care le impuse Danny, prima(evitarea contactului vizual), se pare, fusese singura care îi dădu bătăi de cap. Restul exercițiilor de control mersese ca unse, fără prea mari impedimente.

Acum, singura problemă majoră pe care încă o aveau de depășit era atingerea.

Cu ultimul meci de Quidditch din sezon bătând la ușa, după o victorie și o înfrângere, atmosfera era destul de tensionată în casa Slytherin. Ultimul meci: Gryffindor vs Slytherin, urma sa se joace în weekendul următor, și urma sa decidă câștigătorii cupei caselor la quidditch + un avantaj de 150 de puncte.

Fiind în primul an, nu le era permis să joace în echipă, dar asta nu însemna că toată tensiunea nu ajungea până la ele.

Lui Danneel nu putea sa îi pese mai puțin de quidditch. Nu dezvoltase nicio pasiune pentru jocul respectiv, iar actul de a-ți risca viata zburând la zeci de metri deasupra solului i se părea unul fără rost. Un risc pe care nu era dispusa să și-l asume fără vreun motiv întemeiat.

Probabil antipatia ei fata de sport era alimentată și de faptul că acesta era singurul lucru la care Danny nu era bună. Învățase sa zboare, desigur, dar acesta era lucrul la care nu era cea mai bună, și nu putea suporta asta.

Slavă lui Merlin, zborul nu era una dintre materiile la care se dădeau calificative. (era o materie mai mult inclusă pentru recreere)

Deci, Danny nu era interesată de rezultatul meciului respectiv, în sinea lui. Normal că își dorea ca Slytherin să iasă câștigătoare și normal ca va urmări meciul, doar că neliniștea ei în legătură cu acest ultim meci venea din alta parte decât dinspre cupa aurită care ar putea sa decoreze de săptămâna viitoare camera comună.