Snape | Master Of Dementors

20. Cry For Help

Cat's out of the bag i s'ppose

Strânsoarea lui James asupra mâinii ei slăbi ușor înainte ca el să să-și revină în simțiri.

-Albus? Ce faci aici? Se întoarse cu fața spre fratele său mai mic care se îndrepta spre ei cu pași rapizi.

-Ce faci tu aici? De ce o hartuiesti?! Îi desprinse cu forța mâna de pe bratul fetei, iar Danny se depărtă doi pași—o distanță sigură față de cei doi.

-Încercam să scot niște răspunsuri de la ea! Ne-a urmarit preselecțiile! Își scutură capul, nu avea de gând să se justifice în fata lui Al.
De ce-ți pasă?

-Știu. Eu i-am cerut să vină. Și m-ai auzit înainte. Ii sunt prieten.

Well fuck.
Nu spuse nimic în timp ce privea cum zeci de emoții îi străbătea chipul lui James. Se opri pe confuzie și speranță că auzise greșit oarecum, speranță că Albus îi juca o festă. 

-Tu... Ce?!
-Danny îmi e prieten.
-Dan... SNAPE?! Arătă cu degetul înspre ea, încă dezorientat.

-Da, James, Danneel Snape. Ai terorizat-o timp de un an, la fel de bine ai fi putut să-i înveți numele între timp.

-Ești prieten cu un Slytherin. Spuse el cu o voce mai joasă.

-Sunt.
-Și ea... Se strâmbă în direcția ei de parcă ar fi înghițit ceva acru, iar ea se incruntă.

-O prietenie e reciprocă, știi? Spuse pe un ton plat, încercând din răsputeri să nu înrăutățească situația.

El doar îi privi, alternând între cei doi, ochii lui așezându-se într-un final asupra lui Albus.

-Ai înnebunit?
-Am fost nebun să-ți ascult aiurelile înainte!

Danny îl văzu încleștându-și dinții, parcă încercând să se împiedice să mai spună ceva, apoi porni furios în direcția ei.
Danny făcu câțiva pași înapoi din calea lui, care aproape o îmbrânci în drumul lui spre capătul coridorului.

-Pai... Asta a mes bine... Spuse Albus întorcându-se spre ea, cu un zâmbet fals. Și el era îngrijorat, dar încerca din răsputeri să o acopere.

-Nu așa ar fi trebuit să se întâmple! Aveam un plan! Îmi pare atât de rău Al...

-E ok. Putea să fie mai rău.

-Ma puteam descurca și singură cu James. Mereu am făcut-o. Nu era nevoie să intervii.

-Te ranea! Poate fi necugetat când vine vorba de quidditch... Ar fi aflat oricum mai devreme sau mai târziu.

-Aș fi preferat mai târziu. Să am mai mult timp să-mi dau seama cum să rezolv asta...

-O haide, Danny. Îmbărbătează-te. Uneori trebuie să acționezi spontan. Nu poți să plănuiești totul.

Ea doar aprobă încet din cap. Trebuiau să înfrunte acum situația fără un plan.
Totuși, ea deja avea un plan perfecționat despre cum avea să abordeze situația cu slytherinii ei.

-Ce o să faci cu James?

-O să treacă peste asta. O să o facă, eventual. Nu te îngrijora, suntem frați, am trecut prin încercări mai grele împreună.

Dădu din nou din cap, iar stomacul ei scoase un zgomot teribil. Își plesni abdomenul, rușinată.

-Am pierdut prânzul. Își aplecă capul, dezamăgită.
Încă 5 ore până la cină... Stomacul ei ar putea sa se digere singur.
Ce zici de niște fursecuri de casă? Continuă brunetul.