Danneel Snape nu are de ales.
Singura ei opțiune e să meargă înainte, să urmeze pașii unchiului său.
Să salveze lumea vrăjitorilor.
Și sa distrugă pe oricine ii stă în cale.
Jumătate Snape, jumătate Lestrange dacă Danneel credea ca viata ei a fost c...
Vacanța de vară fusese exact așa cum prevăzuse Danny. La început, după cum era de așteptat, îi fusese oferită toată atenția familiei. Tatăl său merse încă atât de departe încât să își ia concediu timp de două săptămâni pentru a petrece timp cu ea. Acum însă, la o lună după plecarea din Hogwarts, atmosfera din casa ei revenise la sumbra ei stare.
Finn se întoarse la casa lui, după ce își petrecuse majoritatea timpului alături de ea și tatăl sau, eliberând camera pentru inevitabila apariție a bunicii sale.
Plănuise să vină mai repede.
Negociase săptămâni bune cu tatăl său acest lucru, asta aflase de la Finn, dar aparent ceva tot intervenea și o făcea să amâne revederea. Acum nu mai putea amâna. În dimineața aceea o bufniță cu penaj de un ciocolatiu elegant îi ateriză pe pervazul geamului de la bucătărie în timp ce își savura micul dejun. Era pasărea bunicii ei. O recunoscu din cele 2 mesaje de la bunica ei pe care le livrase la Hogwarts.
Pasărea paru să o recunoască și ea, în ciuda faptului că în ultima săptămână parcurse câteva schimbări dramatice de look, acum parul său negru abia gâdilându-i umerii, și un breton drept acoperindu-i fruntea.
Ii plăcea mai mult asa.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Îi dezlegă sulul de pergament din jurul piciorului, cu atenție la ghearele ei ascuțite, iar apoi îi oferi păsării resturile ei de mâncare în lipsa unor bunătăți pentru bufnițe.
Scrisoarea era scurtă și concisă, cuvintele aproape dezordonate pe foaia de pergament vechi, de parcă fusese scrisă în grabă.
" Voi ajunge în seara aceasta. Lasă șemineul deschis pentru mine."
Șemineul? Voia să călătorească cu pudra Floo? Oare nu știa că șemineul lor nu e conectat la rețeaua ministerului? Erau o familie de încuiați până la urmă.
Danny își puse biletul în buzunarul din spate al blugilor scurți pe care îi purta, apoi deschise puțin mai larg geamul pentru ca pasărea să poată ieși.
-Nu am o cușcă pentru tine. Ii spuse păsării care încă ciugulea din rămășițele ei de terci de ovăz cu afine. Poți rămâne aici, arată spre spătarul scaunului, sau poți să ieși afară și să rămâi în copacul de vizavi. Bufnița lasă un croncanit de aprobare.
Danny se întoarse în camera ei, și deschise cutia în care își depozitase scrisorile primite, și adaugă sulul de pergament la ele. Nu știa exact de ce făcea asta, de ce le păstra adică.
