Snape | Master Of Dementors

33. Venom

-'Neața! O întâmpină pe Maeve, care arăta la fel de răvășită precum era convinsă că arăta ea însăși.

-Arăți ca naiba. Îi spuse direct, doar pe jumătate glumind.

-Și tu arăți de parca ai avut parte de multa distracție noaptea trecută. Zâmbi viclean văzând tenta de roz ce i se întinse peste pielea aurie a obrajilor.

-O să-mi dai detaliile mai târziu. Zise încet în timp ce privirea ei urmarea un Albus Potter agitat ce își făcea loc grăbit înspre ele.

-Ar trebui să știi că...
Îi întoarse o privire strictă.
-e ceva crucial? Șopti printre dinții încleștați. Albus se apropia.

-L-ai sărutat pe Stephen??? Maeve întrebă mimând surpriza și o roseață de toate zilele. Danneel abia își ținuse în frâu șocul la mărturisirea deghizată.

-Taci! Zise jucăuș, rosind de asemenea și se întoarse către brunetul cu păr dezordonat ce se oprise abia la un metru distanță. 'Neața!

-Trebuie să vorbim.
-Încă n-am terminat de împachetat, trase ea de timp.

-Acum. Ii cuprinse încheietura mâinii. Te rog.
Ochii lui erau roșii și sticloși.
Își aprobă consimțământul iar el începuse să o conducă prin mulțime.

-ne auzim pe tren atunci! Strigă Maeve după ei, degeaba.

Spre surprinderea ei, Albus o trase tot drumul până la un pasaj ascuns în spatele unei tapiserii vechi. Se oprise la jumătatea tunelului, în beznă.
Încă îi ținea mâna într-a lui.

-Lumos! Bagheta lui aduse o sclipire de lumină și, oh, pe barba lui Merlin!, el chiar stătea aproape. Ii putea simți respirația pe vârful nasului.
Nu realizase că e atât de înalt înainte...

Albus făcuse o jumătate de pas înapoi, probabil realizând și el proximitatea.

-Ai făcut tu asta? Întrebă direct, cu emoții amestecate în voce.

-Am făcut ce mai exact?

-James. I-ai făcut tu asta lui James?

-Scuze. Își masă templa dreaptă cu 3 degete. Încă sunt puțin mahmură de seara trecuta. Va trebui să mă iei ușor de data asta. Ce a făcut James?

Expresia lui se schimbă, inmuindu-se imperceptibil. Într-o lumina mai buna poate ar fi spus că arăta ușurat.

-N-a făcut nimic. Cel puțin asta e ceea ce susține el. Oftă rezemându-se de zid. Încă se aflau în proximitate dar măcar acum putea respira normal.
Tu chiar nu știi?

Scutură din cap.
-Nu l-am văzut de la cină. I-am promis lui Steph' că o să termin o sticla cu el dacă câștigăm...
În momentul asta nu prea pot să spun dacă am adormit sau am leșinat din cauza alcoolului. Chicoti dureros, încă masând locul dureros.

Coltul gurii lui Albus se ridică, chiar dacă doar pentru o fracțiune de secundă.
-S-a întâmplat ceva rău? Se îndreptă ea, oferindu-i toată atenția.

Oftă din nou, obosit. Chiar arăta frânt.

-Spune că nu-și amintește prea multe. Își trecu o mana prin parul răvășit. Mergea spre turnul de astronomie seara trecută, după stingere. Avea nevoie de niște timp singur. Era furios pentru ca am pierdut, știi tu...
Aprobă din cap.

-Apoi întuneric.
Nimic.

Danny își încruntă sprâncenele.
-Nimic?
Albus dădu din cap.