În slujba unui idol

18~Nu știu când am început să te iubesc~

    
                 𝕀ℕ 𝕊𝕃𝕌𝕁𝔹𝔸 𝕌ℕ𝕌𝕀 𝕀𝔻𝕆𝕃

Este deja a treia oară când mă uit în oglindă și îmi aranjez cămașa.

Mă analizăm atent și chiar mi-a trecut prin minte de câteva ori cât de mult mi s-a schimbat garderoba în doar trei luni, de când sunt aici.

Nu mai port atât de mult negru, nu mă mai îmbrac cu tricouri mulate sau scurte, nu mai port bluze foarte decoltate, și nici blugii rupți clasici nu prea mai port.

Mă asigur pentru a mia oară dacă machiajul meu este în regula, îmi trec de câteva ori mâna prin păr pentru a-l mai aranja și mă uit din nou la ceas.

Este prea devreme să plec dar eu sunt deja încălțată cu pantofii mei nude proaspăt cumpărați, acum doua zile din centrul Seulului.

Mă tot învârt pe loc încercând să mă asigur că totul este la locul lui, când, soneria telefonului meu se aude și mă uit repede la ecran sa vad cine mă sună.

Mă așteptam să fie Seul-Gi sau A-Reum, în niciun caz Jungkook.

—Da? Îi răspund mirată.

—Ce faci? Mă întreabă el degajat.

—Ăm... Bine? Îi spun neștiind cum ar trebui să răspund.

—Ai plecat de acasă?

—Nu, de ce? Nu sunt de loc obișnuită ca Jungkook să mă sune doar pentru a vedea unde sunt sau ce fac. De aceea comportamentul meu este destul de rigid.

—Atunci ce ar fi să vin să te iau? Ești în regulă cu asta?

—Ăm... Presupun că da.

—Perfect, ajung in zece minute. Bărbatul închide repede, iar eu rămân înghețată cu telefonul la ureche.

În scurt timp aud ciocănituri în ușă care anunțau venirea lui. Îmi iau geanta și deschid ușa pentru a-l vedea pe Jungkook îmbrăcat elegant, având pe el o pereche de pantaloni din stofa de culoare neagră o cămașă albă și un sacou la fel că pantalonii, iar în picioare avea o pereche de pantofi din piele.

Bărbatul stătea cu mâinile în buzunar și mă privea zâmbind.

—Hai să mergem! Mă îndeamnă el facandu-mi semn să o iau înainte.

Uneori privirea lui mă speria, iar acum este unul din acele momente. Mă privea atent cum îmi încuiam ușă apartamentului, ceea ce părea puțin dubios.

—Vrei ceva? Îl întreb in timp ce o iau înainte pe hol.

—Poftim? De ce aș vrea ceva? Întreabă el mirat urmându-mă îndeaproape.

—Esti foarte... Grijuliu.

—Și? Care e problema?

—Tu nu te comportai așa cu mine. Ajungem în fața ușii de la intrare și bărbatul se repede să mi-o deschidă. Uite vezi! Tu nu făceai asta. Spun in timp ce ies pe ușă și mă uit după mașina lui.

—O să vină în curând mașină companiei să ne ia. Trebuie să ne prezentăm toți o dată. Și ce vrei să spui prin nu făceam asta. Ce vrea să însemne de fapt, te deranjează că-

—Ah! A venit mașina, hai sa mergem! Îl întrerup încercând să evit discuția cu el, pe acel subiect.

În mașină, barbatul se așează fix lângă mine, eu aflându-mă la geam și lângă Jungkook fiind Hoseok. Eram atât de apropiați încât coapsa mea o atingea pe a lui, iar căldura degajată de corpul lui devenea extrem de inconfortabilă.