În slujba unui idol

14~La drum~

                    𝕀ℕ 𝕊𝕃𝕌𝕁𝔹𝔸 𝕌ℕ𝕌𝕀 𝕀𝔻𝕆𝕃

—Aigoo! Sunt așa încântată! În sfârșit!

—Eu am emoții! Nu îmi plac călătoriile. Trebuie să ne grăbim mereu, să avem grijă la fane, e groznic. Se plânge A-Reum.

—Ei haide privește partea bună! Este primul concert în Europa pe anul ăsta. Ahhh! Anul trecut nu am putut să vin, de asta sunt așa încântă. Seul-Gi se agita prin birou bolborosind tot felul de lucruri despre Paris și bagaje.

—Eu am emoții legate de desfășurarea concertului. Nu știu ce se întâmplă în culise, mai ales la o trupă atât de mare. Sper să meargă totul bine. Vorbesc visătoare.

—Ahh! O sa vedem Parisul, Turnul Eiffel! Ahh! Nu mai fiți negativiste! Se agita Seul-Gi pe lângă noi.

—Sper că aveți bagajele făcute pentru că plecăm în seara asta. Jimin apare pe ușă, umplând camera cu energie pozitivă.

—Știu, știu! Dar vreau sa iau prea multe! Trebuie să merg acasă să mai reduc din valize. Se plânge Seul-Gi strângându-și lucrurile.

—Valize?! Se miră A-Reum lăsând foile la care lucra deoparte.

—Seul-Gi câte ai? Continui eu privindu-i amuzată.

—Am cinci! Miorlăie fata trântindu-se pe scaun.

—Știi că maximul e de trei nu? Întreabă Jimin râzând alături de noi.

—Yaah! Normal că știu! Am plecat, ne vedem a aeroport!

—Ne vedem! O salută Jimin.

—Succes cu valizele! Strig eu in urma ei, la care fata doar mârâie.

—Ai nevoie de ceva? Întreabă A-Reum.

—Ah, nu. Am venit defapt să scap de Taehyung și Jungkook. Vorbește el plictisit.

—Poftim? De ce? Îl întreb eu ușor alarmată. Cei doi nu sunt cei mai calmi oameni de pe pământ, și asta îmi provoacă tot felul de gânduri.

—Au început să se certe și scoteau pe gură numai aiureli.

—Ca de pildă? Mă aplec puțin spre el, îngrijorarea începând să își facă loc în mintea mea.

Jimin era pe cale să îmi răspundă când pe ușă intră Taehyung, care îmi zâmbește și mă mângâie ușor pe obraz. Gestul lui mă derută având în vedere ce mi-a povestit Jimin.

—Poti să vii puțin? Întreabă el senin întinzându-mi mâna. Eu o apuc și merg după el, la fel de confuză că adineauri.

Suntem din nou în camera băieților, iar Taehyung își încrucișează brațele și mă privește nemulțumit.

—De ce voiai să vin aici? Îl întreb analizându-i expresia, acum întunecată.

—Hana, mă deranjează ce se întâmplă între tine și Jungkook. Spune el serios, ceea ce mă surprinde. El a fost cel care a insistat să mă împrietenesc cu el.

În ultimele trei săptămâni m-am apropiat foarte mult de Jungkook. Am descoperit că poate fi cu adevărat amuzant, și poate să fie chiar adorabil când vrea. Încă nu ne înțelegem perfect, dar suntem pe drumul cel bun.

—Tu glumești cu mine!

—Chiar de loc. Răspunde el calm și serios, rămânând în aceeași poziție.

—Și ce vrei să fac Taehyung? Să mă comport urât cu el doar pentru că așa vrei tu? E o prostie! Taehyung comportate matur!

—Să mă comport matur? Tu ești cea care stă cu el douăzeci și patru din douăzeci și patru când defapt ești într-o relație cu mine! Cine nu e matur aici?