În slujba unui idol

22~Sfârșit de drum sau spre mai bine?~

                  𝕀ℕ 𝕊𝕃𝕌𝕁𝔹𝔸 𝕌ℕ𝕌𝕀 𝕀𝔻𝕆𝕃

Au trecut deja trei luni de când fac aceasta investigație pentru domnul Seo, spre surprinderea mea chiar am descoperit ceva activități ilegale.

După câte dovezi are ar fi trebuit să meargă deja la poliție, dar el a spus să mai așteptăm, oricum e afacerea lui și banii lui.

Îmi iau paltonul pe mine mă încalț cu o pereche de ghete de iarna și îmi iau geanta ieșind din apartament.

Afară ningea cu niste fulgi mari și frumoși, zăpada era prezentă deja de o săptămână sau două. Zâmbesc ușor la peisajul frumos și pornesc spre stația de metrou.

Mă uit cu admirație spre luminițele și decorațiunile amplasate peste tot. Venise deja perioada sărbătorilor deci lumea era foarte agitată.

O dată ajunsă la birou mă apuc de treabă.ai aveam de pus la punct anumite acte de ultim moment. Într-o săptămână aveam concediu.

În timp ce lucram îmi făceam planul să o vizitez pe mama de Crăciun. La un  moment dat apar şi fetele. Eu şi Seul-Gi ne-am împăcat și ne înțelegem chiar bine de o lună în coace. 

Vine pauza de prânz  și ne pregatim să mergem la cantină, dar pe ușă intră o femeie, mai exact femeia care a venit să ne spună despre job-ul de înlocuiroare pentru manager. Aceasta se uită înțepat la mine și spune:

—Domnișoară Hana vă rog să veniți în biroul managerului. Și pleacă la fel de sictirită cum a venit. Eu le privesc pe fete, ele la fel de confuze ca mine. 

—Mă întorc imediat, luați-o înainte. Le îndemn eu mă grabesc spre spre lift.

Bat la ușă și intru. Înăuntru erau prezenți mangerul, femeia de mai devreme, paznicul și o femeie de serviciu. Îmi înclin ușor capul și mă apropi de ei.

—Domnișoară, te-am chemat aici pentru că avem o problemă. Barbatul face o pauză și se paropie de mine. Știi despre ce e vorba? Întreabă acesta privindu-mă suspicios.

—Nu- Nu cred...

—Ei bine domnișoară poate asta te va lumina. Spune și îmi întinde un plic.

Când văd ce se afla în plic fac ochii mari și îmi pun mâna la gură. Voiam să spun ceva, dar nu știam ce. Nu știam ce să fac, trebuia să plec cât mai repede, să îl pot suna pe domnul Seo. Mă mai uit o dată la pozele din mâna mea. Poze cu mine ieșind și intrând în arhive, apoi in biroul managerului.

Trag aer in piept și încerc să rămân rațională. Ridic capul îmi îndrept puțin postura corpului și mă uit direc in ochii managerului.

—Nu știu ce vreți să spuneți cu asta. Răspund și îmi las mâinile pa lângă corp.

—Vrei să spui că nu ești tu? Domnișoară câte persoane străine sunt în acesta companie.

—De unde știți că persoana din poze este străină, nu i se vede decât o parte din față, și oricum este foarte întunecată imaginea.

—Am martori, care spun că tu ai ieșit din companie la ora doua dimineața. Spune bărbatul și arată spre paznic și femeia de lângă acesta.

—Da, am ieșit din companie la ora aceea, dar asta doar fiindcă am rămas peste program.

—Deci încă susții că nu ești tu. Atunci de ce ai cerut cheia de la arhive de la îngrijitoare? M-am blocat, nu mă așteptam ca acea femeia să mă de-a de gol chiar așa.

—A spus ea asta? Întreb, cu nivelul curajului puțin scăzut.

—Da.

—Ajjuma vreți să spuneți că personal am venit și v-am cerut acea cheie? Întreb încercând să îmi dau seama, dar sunt doar bănuieli ale managerului sau cineva chiar i-a spus despre mine.