În slujba unui idol

5~La cumpărături~

Îmi deschid ochii încet, fiind deranjată de sunetul notificărilor. Mă întorc pe spate întinzându-mă.

Rămân câteva secunde cu mâinile deasupra capului și cu ochii închiși. Eram aproape de a adormii din nou, dar sunetul unui nou mesaj îmi distruge orice urmă de somn.

Mă ridic în fund, și mă rezem de tăblia patului. Mă frec la ochi căscând leneș și mă întind după telefon.

Pe ecran apare numele "PABO" și atunci fac ochii mari, fiind ușor panicată. Deblochez repede telefonul și îi deschid mesajul, citindu-l repede.

"Te anunț că weekendul acesta voi fi plecat în Busan. Bucură-te de zilele tale libere"

Când am terminat de citit am sărit din pat de fericire. Nu puteam să cred că scap de el așa repede. A fost o săptămână extrem de grea.

Este un o foarte dificil. Nu. Nu dificil e cuvântul. Nesuferit. Asta e. Infatuare ca a lui nu am mai întâlnit.

M-a alergat săptămâna asta, de la un capăt la altul al Seulului, pentru nimicuri. Pentru nu știu ce rahat de băutură. Pentru nu știu ce rahat de mâncare.

După prima zi am început să îmi notez care îi sunt preferințele. Până la urmă am promis eficiență și devotare. Trebuia să îmi fac treabă.

Am blestemat de atâtea ori momentul in care am scos pe gură acele cuvinte. Am aflat ulterior de la Parker că a fost un test să vadă cât de hotărâtă sunt.

În doar cinci zile am aflat mai multe lucruri despre el decât știu despre mama.

Ce fel de băutură preferă, ce mâncăruri vrea, ce îi interzice managerul să mănânce, la ce e alergic, ce culori îi plac, ce fel de muzică ascultă, numărul de la pantof, stilul la haine.

În cinci zile am consumat cinci sute de dolari doar pe taxi. Am nevoie urgent de o mașină.

Nu am realizat când m-am schimbat de pijamale și am ajuns în bucătărie. Dar acolo fiind, realizez că trebuie să fac niște cumpărături.

Îmi scot niște ouă și bakon. Aveam poftă de un mic dejun ca acasă, în America. Dacă stau să mă gândesc îmi e destul de dor de țara mea. Îmi fac o cafea și încep să mănânc.

Ceasul telefonului îmi arată ora 9:45. Destul de târziu față de ora la care mă scol. Mă duc în sufragerie să mă uit la TV pentru prima dată de când am venit aici. Aveam nevoie de puțină odihnă după după experiența asta cu Jungkook.

Încerc să mă întorc pe o parte, dar simt cum alunec și mă izbesc de podea. Gem în momentul impactului și îmi duc mâinile la ochi.

Reușesc să deschid ochii. Primul lucru pe care îl văd este tavanul sufrageriei. Televizorul era deschis, ceea ce înseamnă că după ziua de leneveală de ieri am adormit aici.

A fost superb să am liniște. Chiar am avut nevoie de o astfel de pauză. Cred că ne urâm atât de tare între noi încât nici el nu a vrut să mă mai vadă. Poate mâine vine cu forțe noi și nu mai e atât de nesuferit.

Îmi pregătesc micul de jun îmi fac cafeaua și ies pe balcon. Era un cartier frumos. Îngrijit, cu flori și garduri vii la fiecare bloc. Nu era o viață chiar atât de rea. Având în vedere că majoritatea cheltuielilor erau acoperite de Big Hit, puteam pune bani deoparte.

Îmi fac un duș rapid, îmi spăl dinții și față și ies din baie în prosop.

Pe fereastra din dormitor se vedeau mulți oameni plimbându-se în parcul din apropiere.