În slujba unui idol

3~O privire~

                   𝕀ℕ 𝕊𝕃𝕌𝕁𝔹𝔸 𝕌ℕ𝕌𝕀 𝕀𝔻𝕆𝕃

În sala de așteptare mai erau trei fete. Hidson mi-a spus că am ajuns chiar la finalul selecției, dar m-a asigurat că prezența în fața angajatorului e doar o formalitate și că job-ul e al meu. Dar eu am, totuși, o mica frică.

În fața mea este o ușa cu geam semi opac. Îmi văd reflexia bine, mă analizez doua secunde. Nu îmi convine nici postura corpului meu, nici expresia fețe.

Mă așez mai bine pe scaun și încerc un zâmbet. Îmi aranjez o șuviță rebelă, ieșită și coada făcută.

Hidson m-a obligat să fac o coada de cal pentru a nu se vedea undercut-ul. Imi dau ochii peste cap când îmi amintesc vorbele lui.

Uşa se deschide și un bărbat în camasă albastră şi pantaloni eleganți prinși cu o curea, iese uitându-se prin cameră.

—Domnișoara O'connor! Strigă el clar, privindu-mă. Numele nu era asiatic deci era ușor să mă recunoască.

Mă ridic în picioare îmi așez fusta, îmi iau geanta pe care mi-a dat-o Parker pentru că după spusele lui "Nu ai cum să te prezinți cu o șosetă veche pe post de geanta!", și pășesc încrezătoare punându-mi toate speranțele în Hidson.

În cameră era o masă mare, din lemn masiv. Clar un lemn scump. Pe masă se afalau mai multe dosare, niste pixuri, stilouri, hârtii peste hârtii, capsatoare și trei laptop-uri.

În spatele mesei erau trei bărbați.

Primul avea chelie și o constinuție mică, fiind un om slăbuț, cu un început de cocoasă, ochelarii rotunzi de pe nas îi tot alunecau, acesta fiind foarte aplecat într-un dosar.

Purta o cămasă albă, materialul era de o calitate superioară, iar în picioare se vedeau nişte pantofi negri din piele autentică.

Cel din mijloc era un bărbat la a treia tinereţe, cu părul încărunțit purtat pe spate.

Barbatul avea un pulover fără mâneci tricotat, care parea foarte înțepător, purtat cu o cămasă în aceeași culoare pe dedesubt.

La mână avea o verighetă ce părea a fi din aur alb. Mi-au atras atenția pantofii acestuia, erau mici cu bot rotund de culoare neagră. Destul de inestetici.

A treea persoană de la acea masă era un bărbat tânăr. Ce mi-a atras atentia cu totul. Avea în picioare un fel de bocanci dar mai finuți, mai eleganți purtați cu o pereche de blugi albastri.

Geaca de piele îi dădea o aură de om puternic, impunător. Masca dea gură și șapca pe cap, abele negre, mă împiedicau să îi văd bine faţa.

Acel bărbat era tolănit pe scaun, cu o mână dată după spătarul scaunui. Când am intrat în cameră și am mers până la scaunul din fața acelui birou ochii lui mi-a urmărit fiecare mișcare. Mă analiza așa cum îl analizam eu.

Erau nişte ochii adânci misterioși. Îmi dădea un fior pe șira spinării. Dar de un lucru îți dădeai seama. Acea persoană a trecut prin multe greutăți.

Mă așez pe scaun și primul bărbat se îndreaptă de spate și mă privește critic.

—Bună ziua domnişoară! Eu sunt Won Min-Kyung. Cel din stânga mea este manager-ul Lee Hyun și cel căruia ar trebuii să îi fi asistentă Jeon Jungkook.

Am inspirat repede când am aizit acel nume. Auzisem câte ceva despre el din liceu. Bias-ul prietenei mele.

—Domnişoară Oconnor sunteți conștientă că CV-ul dumneavoastră nu prezintă nimic promițător. Manager-ul trage dosarul pentru a arunca o privire.