În slujba unui idol

~EPILOG~

                  𝕀ℕ 𝕊𝕃𝕌𝕁𝔹𝔸 𝕌ℕ𝕌𝕀 𝕀𝔻𝕆𝕃

Pășesc apăsat pe holul imens și puștiu tocurile mele făcând ecou. Intru în sala de ședințe aruncând dosarul din mână pe masă.

Acolo toată lumea mă aștepta. Persoanele de la masă mă privesc confuze și puțin speriate.

—Dar pot să știu și eu cum e posibil să se piardă într-un asemenea fel un proiect?! Cum e posibil să nu se poată realiza un simplu studiu de piață într-o săptămână?! Mai ales de niște oameni foarte bine pregătiți. Cum e posibil să nu se anunțe ce s-a întâmplat asta?! CUM?! Vreau o explicație la situația asta...

—Domnișoară noi când am revizuit actele necesare pentru dosar am sărit cumva peste această etapă... Dar nu vă faceți griji o să mă ocup personal de această problemă și proiectul va fi restabilit complet.

Mă uit urât la bărbatul care era în picioare și vorbise mai devreme.

—Sper să poți, altfel toată echipa va fi sancționată foarte grav, acela era un proiect de două sute de milioane de euro. Îmi masez fruntea și mă așez pe scaun. Deci, ce mai aveți de prezentat?

După ședință mă duc la un restaurant pentru la lua masa cu Seo. Intru în restaurant și sunt condusă de un chelner la masă.

—Mă bucur să te vad draga mea! Mă întâmpină el ridicându-se.

—Da și eu mă bucur. Spun și îl sărut pe obraz, apoi mă așez.

—Dar ce ai pățit? Mă întreabă el grijuliu atingându-mi mâna.

—Ai comandat?

—Nu încă. Dar nu evita subiectul. Ce ai pățit?

—Vai dar sunt lihnită! Cred că o să leșin! Te rog hai să comandăm ceva. Bărbatul își mijește ochii la mine, dar cere două meniuri. Mă decid asupra unor carifi dauphinoise,  iar Seo asupra unor paste ratouille. Eu cer și o cafea iar el își comandă un ceai. Băuiturile ne sunt aduse foarte repede, iar el mă întreabă din nou:

—Deci? Acum am și comandat. Dacă ai vreo problemă la muncă poți să mă întrebi orice oricând. Credeam că știi asta.

—Nu, dar nu e vina mea. Nu e ca și cum nu am știut eu ce să fac. Mă înmoi eu uitându-mă în altă parte. 

—Atunci? Hana te rog spune-mi. Nu pot să te ajut daca nu îmi spui.

—La proiectul cu Italia legat de designul noii mașini, echipa care trebuia să facă studiul de piață și nu am putut trimite dosarul la timp și am vorbit cu cei de la CarF Production, dar nu ne-au dat niciun raspuns și nu știu dacă mai are rost să facem dosarul pentru că nici nu stiu dacă mai sunt deacord să colaboreze cu noi. Doamne și proiectul ala valora treizeci de milioane de euro!! E unul dintre cele mai mare pe care le-am luat eu!! 

—Am înțeles. Păi aș putea să fac rost de numarul managerului de la CFP și să îi explici tu situația. Iar daca după asta nu vor mai fi deacord cu colaborarea atunci mai bine le ceri clauza de reziliere și recuperezi o parte din bani și îi reinvestești printr-o alta colaborare cu un inginer la început de drum, dar cu potențial, ai putea face mai mulți bani decât cu cei de la CFP.

—Mulțumesc pentru sfat și pentru numarul de telefon pe are o să îl accept dar să știi ca nu era nevoie să îmi spui nimic aveam deja un plan B facut. Lucrez deja de doi ani în firma asta cred că am învățat cam cum merg lucrurile!

—Hana! Exclamă el lungind cuvântul. Dar nu mai apucă să spună alt ceva fiindcă vine măncarea.

—Cine plătește în seara asta?