În slujba unui idol

21~Nume: BTS ~

𝕀ℕ 𝕊𝕃𝕌𝕁𝔹𝔸 𝕌ℕ𝕌𝕀 𝕀𝔻𝕆𝕃

Sunt în birou și lucrez la actele pentru contractul cu următoarea firma de haine. Următorul shooting va fi unul important.

Mă opresc din tastat venindu-mi în minte întâlnirea mea de duminică. Zilele astea m-am tot gândit la cum să fac rost de niștete informații.

Am întrebat în stânga și în dreapta, mai subtil mai direct. Dar am aflat că în biroul managerului celor de la BTS sunt ținute majoritatea dosarelor importante.

Îmi făcusem deja un plan. Așteptam să plece toată lumea cu pretextul că lucrez până târziu și-

—Buna iubito! Intră brusc Jungkook în cameră făcându-mă să tresar.

—Ah, nu mai striga așa poate te aude cineva!

—Nu mă aude nimeni. În clădire suntem doar noi cu antrenorii.

—Cum ești după antrenament?

—Extrem de obosit... Nu vrei să vi la mine după ce termini? Pot să te aștept.

—O să termin foarte târziu azi. Mai am mult de lucru.

—Ahh! Hana nu te mai solicita! Ești iubita mea teoretic nici nu ai nevoie de servici. Se smiorcăie el că un copil.

—A da? Și ce aș face că să mă întrețin atunci? Îl tachinez aplecandu-ma ușor peste birou. El vine mai aproape zâmbind și se aplecă apropiindu-și nasul de al meu.

—Job-ul tau ar fi sa fi iubita mea, și să ai grijă de mine. Spune și mă sărută scurt apoi se retrage. Eu chicotesc și mă lipesc de spătarul scaunului.

—Nu mai spune! Păcat că nu va fi așa, îmi pare rău JK dar chiar am mult de lucru și nu vreau să o las pe mâine. Te rog înțelege-mă.

—Te înțeleg. Atunci eu o să plec! Să nu stai prea mult, dacă nu, cred că paznicul o să își piardă slujba. Amândoi râdem, îmi mai dă un pupic și pleacă.

Am respirat ușurată când l-am văzut plecând, începusem să îmi fac griji. Îmi scot de sub birou  punga în care aveam adidașii. Îi cumpărasem special pentru misiunea asta.

Aveau o talpă groasă spongioasă care îmi conferea subtilitate completă. Nu se auzea de loc cum pășesc.

Zilele trecute am încercat să îmi fac cât mai multe drumuri spre acea zonă și să trec de cat mai multe ori pe lângă biroul managerului.

Sper că domnul Seo și-a făcut treaba. Nu am văzut săptămâna asta pe nimeni care să vina și să "regleze" camerele de supraveghere. 

El mi-a spus că va trimite pe cineva în numele companiei de pază ca să programeze cumva camerele să nu mai înregistreze nimic după ora zece și să creeze un vid. De la ora respectiva să înceapă să ruleze un video la nesfârșit până la ora doua dimineața.

Ies pe vârfuri din birou și înaintez pe scări. Ajung sus gâfâind, eram atât de speriata încât îmi era frică și să respir, orice zgomot îl percepeam mult prea puternic.

Îmi reglez totuși respirația și înaintez pe hol spre birou. Scot din buzunar cartela primită de la o femeie de servici plătită bineînțeles pentru a face asta.