Itachi

1.1K 86 20
                                    

Hei , hei , capitol nou !! Nu stiu câți oameni mai citesc cartea dar eu va astept , dragii mei cu pareri si voturi pentru munca mea. Azi va povesti Itachi , spor la citit :*

Sasuke si Sakura au ajuns in fata usii. Sakura a cazut la pamant si avea ochii il lacrimi , iar Sasuke privea speriat in directia mea. Avea o fata confuza , ranita , era inspaimantat si furios , dar cel mai mult , pe fata lui se citea.. teama.

-Itachi!  Ridica-l ! Ce faci?! Tipa Sakura dintr-o data.

Sasuke sta neclintit in fata mea si Sakura tipa in continuare ca trebuie sa-l ridicam , sa-l ducem la spital , dar o auzeam tot mai putin ca si cum as fi avut capul sub apa. Sasuke s-a uitat fix in ochii mei si a inteles ca nu mai e nimic de facut. Am facut schimb de priviri si ne-am inteles imediat. A ingenunchiat cu privirea in balta de sange , iar Sakura a alergat catre noi. L-a luat pe Kibo de la pamant in brate si a incercat sa iasa cu el dar am prins-o de mana in timp ce se agita.

-Sakura , s-a dus...ii soptesc ușor.

-Cum s-a intamplat asta? Tipa printre lacrimi.

-Madara...

Pur si simplu l-a lasat jos si a cazut peste el. A inceput sa planga si sa urle. As fi facut acelasi lucru dar nu imi mai simteam picioarele si m-am asezat langa Sasuke.

Pe usa a intrat mama Sakurei.

-Băieți!  Itachi! Ce s-a intamplat?

-Mama? Isi ridica Sakura ochii.

Sasuke nu reactioneaza in niciun fel , iar eu care desi am auzit-o am actionat la fel ca el .

...

Vara a trecut rapid , Kibo are un mormant langa parintii nostri , iar eu si Sakura il vizitam aproape zilnic. Erau singurele momente in care ne mai vedeam , deoarece relatia ei cu Sasuke a devenit dificila.

Sasuke s-a inchis iar in el , nu a vorbit cu nimeni timp de o luna , iar acum mai face mici conversatii cu mine. Oricum cu Sakura a terminat-o acum mult timp , cam dupa cateva zile de la inmormantare...

-Sasuke , ar trebui sa vorbim , stiu ca ti-e greu dar nu e nevoie sa fii asa rece cu mine!

-Doar pleaca , ok? Nu am nevoie de tine  nu stiu de ce te crezi asa importanta!

-Da! Nici eu nu stiu de ce o fac! A tipat si a plecat.

A fost ultima oara cand a vazut-o. Sakura va rezista cam cateva luni fara el , la o distanta convenabila pentru ca a stat atatea luni aproape de inima lui. Insa lunile alea se scurg si ei nu-si vorbesc.

Moartea lui Kibo a schimbat multe lucruri. Sasuke a incendiat camera aceea unde a tot curs sangele familiei din simplul fapt ca nu mai suporta sa traiasca cu podeaua aia unde e intiparit lichid rosu din parintii si fratele nostru.

Desigur ca s-a mutat din clan , undeva in centru orasului si a avut de gand sa plece din nou doar ca si-a amintit de Sakura si a ramas.

Eu... eu sunt tot acasa , incerc sa repar ce mai e de reparat, incerc sa ma gandesc la ce e de facut... e destul de dificil.

M-am intors aici sa repar lucrurile si sa am grija de Sasuke , dar ca intotdeauna Madara a stricat tot. Familia Sakurei a aflat despre cele intamplate de la mine. Am iesit de cateva ori cu cele doua femei. Mama Sakurei ne-a iertat complet si desi stie adevarul (nu chiar tot adevarul , dar partinele esentiale care nu sunt legate de  uciderea fiicei ei )nu crede ca Sasuke e potrivit pentru Sakura , deoarece e prea schimbator si din cauza lui Sakura e la fel de distrusa ca el. 

Nu o condamn pentru parerea ei , daca as fi mama Sakurei as inchide-o in casa. Au trecut aproximativ 3 luni de la incident iar Sasuke s-a comportat tot mai rau. M-am gandit ca ar fi trebui sa merg sa-l viziteaz in noul apartament. Sau poate nu ar fi trebuit sa o fac...

Konoha high schoolजहाँ कहानियाँ रहती हैं। अभी खोजें