Diavolul mi-a adus o floare (boyxboy)

XL

~doar o aventură?~

~

Era deja dimineață sau cel puțin asta cred eu, nu știu ce oră este mai exact. Și spre surprinderea mea, am reușit să adorm azi. Nu sunt genul de diavol care doarme prea mult, sunt unii care preferă să doarmă cât doarme un om, deoarece somnul are o influență asupra corpului uman pe care îl au diavolii, însă întreaga situație de ieri m-a luat prin surprindere. Chiar mi-se părea puțin clișeică situația și nu prea am idee la ce s-a referit bărbatul. Și-a dorit de la început să se culce cu mine? Dar tot el insista că homosexualitatea este un păcat. Și de ce până la urmă? Tot el, un înger să păcătuiască? Înainte aveam impresia că nu știu mai nimic despre el, dar acum sunt categoric că CHIAR nu știu nimic.

Mă foiesc prin pat, căutându-i corpul fierbinte. Deși nu îi știu părerea despre ce a fost noaptea, știu totuși că mie mi-a plăcut. Și voiam să îl strâng în brațe chiar acum. Spre marea mea confuzie, nu era nicăieri. Îmi deschid ochii și, fără prea multe așteptări, patul era gol. Oftez zgomotos, de parcă nici nu mă așteptam la altceva. A plecat.

Mă ridic în fund și observ toată dezordinea din cameră. Fusese o întreagă nebunie în această noapte, nu pot să mint, însă realizez scurt că prin întreaga dezordine, doar hainele mele erau. Absolut nicăieri hainele lui. Șansele ca el să fie doar în duș sau după mic dejun scădeau dramastic. Minunat. Mi-am început și dimineața bine.

Îmi scufund fața în palme și mă prăbușesc prin pernele reci. Locul său era rece, mult prea rece. Asta înseamnă că a plecat de ceva timp deja. Mă simt părăsit. Însă de ce a plecat? Dacă a considerat-o doar o aventură, putea să mi-o spună în față, nu? Însă noțiunea de Nathaniel și o simplă noapte de sex nu se legau deloc, iar asta îmi demonstra două lucruri: nu îl știu deloc sau ascunde ceva. Oftez zgomotos.

—La naiba, înjur în șoaptă și expir greu, dorindu-mi doar să mă lovesc singur în momentul acesta.

Chiar nu era absolut deloc vizibil că sunt îndrăgostit până peste cap de el? Este atât de greu de realizat..? Până la urmă, cât de des încerc să ajut un înger, încât nu îl surprinde deloc comportamentul meu drăguț cu el? Mă enervez. De ce dracu a plecat? Nu i-a plăcut sau i-a fost frică să mă vadă de dimineață? Sau poate ia totul doar ca pe o glumă... la naiba, de ce este atât de dificil.

Mă ridic nu prea entuziasmat, simțindu-mă și mai prost. Poate l-am rănit? Poate nu i-a plăcut și a realizat că nu este genul lui? Nu putea să mi-o spună pe față? Lovesc cu piciorul în ghiozdanul meu cu haine, expedeindu-l în celălalt colț al camerei. Eram frustrat, recunosc. Nu înțelegeam ce l-a făcut să plece! Ieri nu părea absolut deloc nesatisfăcut și chiar am încercat să fiu mai plăpând cu el...mi-ar fi spus dacă l-aș fi rănit, sper.

Îmi ciufulesc părul cu degetele și apuc câteva haine la nimereală pe care ulterior le trag pe mine. Mă gândeam dacă să îl caut, însă nu voiam concomitent să fiu enervant și posesiv. Poate doar se simte inconfortabil și nu este pregătit să vorbească? Ar părea un argument destul de valid, mai ales din partea blondului. Dar dacă nu este asta? Mai știu că are și obiceiul de a evita lumea când este supărat, nu prea are interesul de a se lua în ceartă sau de a înfrunta pe cineva.

Îmi verific ceasul și realizez cu stupoare că este deja peste 12. Dacă am adormit undeva pe la 5-6 dimineața, se pare că am dormit destul de mult. Deși nu am închis un ochi de ceva timp deja, deci merge să mai dorm din când în când. Însă cât timp a trecut de când nu m-am hrănit? Deși nu prea simt eu urme de slăbiciune, deci presupun că totul este încă bine.

Îmi scot o țigară din pachet și ies din cameră. Poate ar fi fost bine să fac măcar puțină ordine, însă nu sunt eu omul potrivit căruia să-i placă să facă curat. Nu e ca și când e chiar camera mea, oricum astăzi aveam să dorm în sfârșit în patul meu confortabil. Bine, dormit e mult spus.

Deodată mă fulgeră și pe mine. Stai puțin, Nathaniel stătea cu mine. Phew, deja am și uitat. Minunat, nu va putea fugi la infinit de mine și voi avea ocazia să discut cu el într-o ambianță calmă. Tocmai vom reuși să punem la punct toate problemele și cine știe, poate chiar să am curajul să-i spun ce simt pentru el. Ar fi o șansă bună, nu...? Deși nu îmi mai fac speranțe, că oricum niciodată nu iese după cum vreau atunci când vine vorba de el.

—Um, bună, băieți. Nu știți unde-i antrenorul? schițez un zâmbet politicos și îi întreb pe câțiva colegi de-ai mei de clasă.

Pensiunea nu este atât de populată, astfel că majoritatea persoanelor care erau cazate aici, eram chiar noi. În comparație cu mine, mai toți s-au trezit de ceva timp deja. Unul dintre ei îmi face semn spre bucătărie, astfel că îi mulțumesc și înspre direcția dată mă pornesc.

—Bună dimineața, îl salut pe bărbat în momentul în care pășesc în bucătărie.

Aici era ușor mai răcoare decât în camera precedentă, însă era o răcoare plăcută, mai ales pe temperatura mult prea ridicată în timpul verii de prin zona aceasta. Cât și bucătăria își păstrase același stil rustic precum restul pensiunii, însă ea avea ieșire liberă la o terasă destul de frumoasă, acoperită cu o mulțime de plante. Un pic cam prea multe plante, însă oferea o idee mai bună a imaginii camerei. Bărbatul servea o cafea rece cu gheață, în timp ce își verifica plictisit telefon. Își ridică privirea din ecran și își arcuiește o sprânceană, de parcă avea deja habar că nu căutam o conversație cu el, ci aveam vreo întrebare sau problemă.

—Ăăh, nu știți unde este Nathaniel? pun întrebarea încordat, sperând să îmi dea răspuns.

Își lăsă telefonul pe masă, gândindu-se. Peste câteva secunde face o grimasă de parcă și-a adus aminte răspunsul.

—Dacă nu mă greșesc, Nathaniel este blond, nu? Dacă da, atunci el a plecat acum câteva ore. A spus că are o urgență, de ce? mă întreabă suspicios și se aranjează mai confortabil în scaun.

Îmi trec limba peste buze, zâmbind fals. O urgență? Sau doar o scuză de a scăpa de mine? Poate chiar are o urgență, însă nu cred că m-ar fi lăsat pur și simplu cu ochii în soare. Nu cred că Nathaniel este genul acela de persoană, până la urmă.

—Umh, nimic. Este o problemă dacă mă întorc și eu în oraș? Am și eu o urgență, mă scuz și mă întorc pe varfuri, fără să-i aștept răspunsul.

Nu a comentat, deci presupun că răspunsul este unul pozitiv, până la urmă. Arunc chiștocul de țigară în prima urnă pe care o văd și mă urc pe scări cu pași rapizi. Câteva ore? Deci am avut dreptate când am considerat ca Nath plecase de ceva timp deja. Mă rog, acum, cel puțin, știu unde se află el și anume în oraș. Poate îl prind ca să putem discuta. Deși încă nu sunt convins dacă vreau să discut deodată sau să-i ofer timp? Vreau doar să știu ce se află în mintea lui.

Intrând în cameră, arunc toate păturile haotic înapoi pe pat. Nu intenționam să fac curat, însă nici nu voiam să las o dezordine aici de parcă am fost beat aseară. Îmi iau toate hainele împrăștiate de pe podea și le arunc și pe ele în geantă. Las cheia de la cameră pe masă și sincer să fiu, chiar dacă ar fi fost mai bine să o predau direct la recepție, nu am eu acum chef de asta.

Închid ochii și pocnesc din degete, teleportându-mă cu succes rapid înapoi în apartamentul meu. Îmi trec degetele prin păr și îmi așez ghiozdanul pe canapea, încercând să nu fac vreun zgomot prea brusc sau puternic, astfel că dacă Nathaniel era aici, nu l-aș fi speriat degeaba. Observ bolul de mâncare al motanului, care spre surprinderea mea era plin. Probabil Nathaniel l-a adus înapoi de la vecină și l-a hrănit. Mă bucur că măcar nu trebuie să fac eu asta, cel puțin.

—Nathaniel? îi strig numele și caut cu privirea prin living, fără vreun succes.

Dau să intru în dormitoare, însă observ o bucată de hârtie pe comodă. O iau și recunosc instant scrisul lui Nath. 

"Mulțumesc că m-ai lăsat să stau la tine, însă mi-am găsit deja un apartament de închiriat. Scuze că nu ți-am spus-o în față, m-am grăbit cu mutările ca să nu îți stau prea mult în cale.

P.S. cât despre ce a fost aseară, îmi pare rău."