Diavolul mi-a adus o floare (boyxboy)

XXXIX

~oricât de mult te-aș iubi, tot eu sunt deasupra.~

~

Aww, ce drăguț din partea ta, rânjesc și iau sticla de apă din mâna blondului, apoi îl ciufulesc părul rapid.

Se strâmbă nemulțumit de gestul meu, însă zâmbi subtil și își trece limba peste buzele ușor uscate. Îmi mut rapid privirea, încercând să nu mă holbez prea mult la el. Degeaba se prefăcea ca nu îi plăcea ce făceam eu. Chiar credea că nu observ de fiecare dată când zâmbește?

—Până am venit aici, am dat din greșeală peste cineva de aici. Și-a vărsat sucul pe el din vina mea. A început să urle la mine, dar am reușit sa fug, îmi povesti amuzat de situație.

Eu încep a râde, deși nu prea îmi plăcuse comportamentul ipocritului ăla. Mi-s-a părut amuzată stângăcia blondului, parcă nici nu mă așteptam la altceva din partea lui. Însă totuși. Să țipe la Nath din cauza unui suc ieftin? Cui îi rup picioarele?

—Mi-l poți arăta și crede-mă că din doua vorbe își va da seama că e complet vina sa, îi răspund și iau o gură de apă din sticlă, umezindu-mi buzele cu limba.

Bărbatul mă privește urât și se rezemă de gard, privind plictisit câțiva elevi care continuau să joace, pregătindu-se pentru următoarea repriză a meciului. Au si ei o pauza si tot o pierd.

—Aha, știu eu cum vorbești tu. Nu vreau sa moară nimeni, mulțumesc, comentează cu jumătate de glas ultima propoziție.

Chicotesc și afișez un zâmbet larg pe buze, afișându-mi dantura imaculată. Probabil în ultimul timp zâmbeam prea des, însă nu mă puteam abține în prezența acestui micuț adorabil. Nu mă puteam abține la mai nimic când era el lângă mine, însă mă forțam sa nu fac o tâmpenie.

—Nu pot să cred ca am câștigat prima repriză! Urlă entuziasmat Alex care apare brusc.

Tresar ușor și pufnesc amuzat. De unde a mai apărut si el? În fine, oricum reacția sa a fost interesantă. Am zis eu ca vom câștiga, mai ales dacă au o persoană atât de genială și care se oferă mereu să ajute lumea ca mine în echipă.

—Felicitări, murmură Nathaniel și afișa un zâmbet delicat pe buze.

Alex îi mulțumi, apoi nu se limită și îmi fură sticla pe jumătate goală din mâna mea atunci când nu am fost atent, dându-i întreg conținutul pe gât fără mustrări de conștiință. Mă strâmb și îl privesc urât.

—Ups, era a ta. Nu am știut, replică ironic bărbatul și luă o gură adâncă de aer.

Fără să ezit îmi ridic degetul mijlociu și el începe să râdă, în timp ce cu pași leneși, reintră pe teren, lăsându-ne iarăși singuri.

—Îți mai este sete? Întreabă blondul și mă urmărește cu privirea.

Îmi flutur palma prin aer și dau negativ din cap, ciufulindu-mi părul fugitiv cu degetele. Nici măcar nu am avut nevoie de apă, sincer sa fiu.

—Nup, însă îmi este destul de cald, îi răspund în timp ce îmi trag tricoul peste cap.

Nu eram singurul de pe teren la bustul gol, până la urmă și erau cam puține fete pe aici. Câteva au mai venit ca sa vadă meciul, dar aproape era seară și au plecat înapoi, astfel puteam face ce vrem pe aici. Și antrenorul era super calm legat de tot, deși cel de la școala asta cam turba ca echipa lor pierdea.
Îl privesc cu coada ochiului pe Nathaniel și nu mă abțin în a afișa mult prea obișnuitul meu zâmbet pe buze în momentul în care îi zăresc culoarea rozalie a obrajilor bărbatului.