Diavolul mi-a adus o floare (boyxboy)

XXIX

~și totuși, drumurile ni-se intersectează iarăși.~

~

Eram la oră, complet plictisit. Pierdusem deja noțiunea timpului, rămânând doar cu speranța că poate in curând va suna odată dracului. Eu cu Alex am ajuns sa ne jucăm X și 0, iar scorurile erau aproximativ egale, deși Alex era in față la puncte, iar asta mă scotea din fire puțin, sincer sa fiu. Nimic nu mai mergea cum voiam.

—Nu te știi, Killian, îmi reproșează bărbatul și trage o linie peste cele 5 x-uri ale sale aranjate în ordine.

Îmi dau ochii peste cap și las pixul pe masă, strâmbându-mă urât la el. El pufnește amuzat și mă împunge cu creionul. Mă întorc spre el și îl privesc urât, ceea ce îl face să mă împungă cu pixul și mai agresiv. Îl lovesc cu palma in stomac, act care îl face să râdă.

—Voi doi aveți rușine? Repetați chiar acum ce am spus! Urlă profesoara la noi, ceea ce ne face să ne calmăm imediat.

Nu aveam nici cea mai mică idee despre ce vorbea. Nici nu știu exact când a intrat doamna în clasă. După expresia lui Alex, cred ca nici el nu are habar. Săracii de noi. Nu puteam nici sa fim neatenți.

—Știți, doamna profesoară, îmi place atât de mult vocea dumneavoastră, încât chiar mi-a fost dificil să mă concentrez la ce spuneți mai exact, veni răspunsul meu și zâmbesc larg.

Femeia își dă ochii peste cap și își aranjează ochelarii, aranjându-se in scaun. Îmi aruncă o privire de parcă chiar se aștepta la mai mult din partea mea și cu greu îmi maschez zâmbetul amuzat de pe buze.

—Mai las-o, Killian, mai moale. Dată viitoare sa fiți atenți! Deoarece sunt o profesoară înțelegătoare, o sa va explic din nou, ne anunță dânsa.  Discutam despre partea a doua a proiectului „Cum ne formăm la școala, ne formăm în societate". Deși școala noastră în momentul actual trece printre câteva perioade grele, datorită incendiului din grup, nu putem, din păcate, sa anulăm toate activitățile. După părerea mea, Domnu sa-i ierte, ei ar fi mai fericiți daca ar ști ca continuăm lucrul. Însă sunt dezamăgită de comportamentul vostru, mai ales că amândoi în prima parte a proiectului ați prezentat destul de bine, îmi reproșă ușor iritată profesoara și mă privi nemulțumită din spatele ochelarilor.

Aha, ce credincioasă e profesoara. Probabil daca Nath nu ar fi supărat pe mine, mi-ar rânji in față. Pai ce sa ii faci daca oamenii au impresia ca daca se vor da drept credincioși ajung in rai?

Îmi arcuiesc o sprânceană confuz. Se referea cumva la proiectul pe care îl făcusem cu Nathaniel? Presupun ca da. Alte proiecte chiar nu țin minte să fi făcut. Referindu-mă strict la proiecte mai mari. Nu cred ca de data asta am șanse să îl conving să facă cu mine, deși sincer sa fiu, nu cred că aș putea să stau prea mult cu el in aceiași cameră.

—Și care este faza cu partea a doua a proiectului? Pune întrebarea Alex și își rezema fața în palmă dezinteresat.

Țin minte ca îmi povestise despre cât de enervant a fost sa facă proiectul, deci presupun ca nici acesta nu îl încântă atât de tare. Nu este ca și când pe mine m-ar încânta foarte mult, mai ales că probabil ajung sa îl fac cu Alex și mai mult vom procrastina decât să muncim, dar mă rog. Nu cred ca avem de ales cu aceste teme stupide oricum. Nu au altceva ce face decât să ne dea așa ceva în anul in care avem bacul, de parcă eu mă voi chinui sa învăț, dar în fine.

—Tema de luna aceasta este „Formarea unor relații de respect reciproc și prietenie cu alte persoane.”. Trebuie sa o respectați, dar în același timp sa combinați și arta. Aveți la dispoziție 2 săptămâni, ne explică femeia visătoare.

Îi arunc o privire de om mort lui Alex, iar el chicotește. Probabil se gândea la același lucru precum mine: prea mult complică totul profesoara.

—Faci cu mine, nu? Pun întrebarea, iar bărbatul da pozitiv din cap.

Eh, clar va fi cu proiectul asta. O sa mă muncesc pe rupte, știi? Doar atât de tare îmi place sa muncesc la niște proiecte tâmpite dintr-o școală de oameni.

—Vedeți că iau lista de la profesor, daca nu respectați grupurile, să știți că deja nu ați făcut corect, ne spuse și începe să răsfoiască prin carte.

O privesc confuz și mă las pe marginea scaunului. La ce se refera asta?

—Care grupuri? Întreabă cineva din clasă.

Bună întrebare, nu țin minte nimic de data trecuta sa fi menționat cineva ceva legat de grupuri deja stabilite. În fine, oricum, cred ca sunt in stare sa lucrez cu oricine. Doar sa nu mă pună sa muncesc la proiect față de el sau ea. Nu pot sa fac nimic bun, mai ales ceva specific pământean. Mie și așa îmi era in continuare greu sa nu mă dau de gol.

—Cum adică care grupuri? Data trecuta doar nu ați făcut singuri. Pe scurt, trebuie sa faceți cu cine ați făcut data trecută, ne explică de parca ar fi fost evident.

Tușesc fals, încruntându-mă. Defapt, dintre toți din clasă, Nathaniel era singurul cu care nu prea cred ca aș fi în stare sa fac proiectul. La naiba, hai ca am nimerit bine, nu pot să mint.

—Nu putem schimba partenerul sau sa facem singuri? O întreb și o fixez cu privirea.

Profesoara da negativ din cap, de parcă ar fi o întrebare prostească. Dă-o dracu, eu cu Nath nu ne putem împăca deloc. Timp de o săptămână nici nu l-am văzut decât la ore, atât de mult se chinuie sa mă evite.

—Singurele persoane care își pot schimba partenerul sunt cele al cărui partener, din păcate, a fost victimă a accidentului de săptămâna trecută. Chiar daca nu îți place coechipierul, tocmai aveți oportunitatea sa învățați mai bine despre subiectul pentru luna viitoare și anume „Munca în echipă”, veni explicația sa entuziasmată. Cât despre munca in particular, dacă prind pe cineva ca si-a făcut proiectul singur, va pica! Sper ca ne-am înțeles, zâmbește larg și schimba subiectul.

Îmi rezem fața in palmă, oftând zgomotos. Nu era ca și când eu as fi vrut sa îl evit pe Nathaniel, dar preferam sa nu mă întâlnesc cu el. Îmi tot apărea în minte fața lui Nath înainte să iasă pe ușă atunci și îmi simțeam stomacul ghem de fiecare dată...Deși trecuse tocmai o săptămână.

Îl privesc cu coada ochiului, însă pe chipul său nu se putea citi nimic. Nota ceea ce dicta profesoara, câteodată mai privind pe fereastră pierdut. Mă întrebam la ce se gândește in momentul ăsta, însă mă simțeam vinovat și fără să îi intru in minte. Oare de ce era supărat acum?