VIII

1.5K 144 8
                                    

~ și îngerii pot sa vorbească urât. ~

~


Eram la ora de matematică, iar faptul că mai nou știam că profesoara este un înger, deși asta nu era nici pe departe chiar potrivit pentru ea, datorită comportamentului ei, mă făcea să vreau sa fiu mai des prezent la ora ei, deși eram paralel. Cumva, am prins atenția ei de la început de oră. Deși probabil faptul că purtam haine de goth sau ceva asemănător era și motivul, însă preferam sa consider singur ca mă privea așa doar pentru ca ar avea o vagă de idee. Era mai amuzant. Voiam să fiu convingător precum un satanist. Va fi interesant, pur și simplu.

Sună, iar când dau sa mă ridic, profesoara îmi face semn sa mă apropii de ea. Oh, deja atât de rapid avusem influență asupra ei? Mă bucur. Se pare ca planul meu avea efect mai rapid decât mă așteptam.

—Killian, crezi ca vestimentația asta este potrivită pentru școală? Pune fulger întrebarea, lovind cu degetele in masă curioasă.

Îmi arcuiesc o sprânceană și chicotesc, așezându-mă neinvitat pe locul din fața catedrei. Îmi aruncă o privire furișă și oftă.

—De ce nu ar fi? Nu aveam cod vestimentar, iar eu prin hainele acestea îmi expun personalitatea, încerc să îi răspund și schițez un zâmbet larg pe buze.

Probabil zâmbetul nu era suficient de larg pentru ea, ori faptul că chiar zâmbesc o enerva, însă pufnește nemulțumită și își aranjă haina pe umeri, formulându-și, probabil, în memorie un răspuns potrivit.

—Nu e vorba de cod vestimentar. E vorba de bun simț și credința. Crezi ca daca Dumnezeu te-ar vedea, cum ar reacționa? Fiule, oamenii precum tine ajung in iad. In locul tău m-aș corecta cât mai am șansa, îmi spune femeia și zâmbește prietenos.

Își așeză mâna pe umărul meu și încerca ceva privire ciudat de bună. Pufnesc amuzat și, cu tot bunul meu simț și respect, râd zgomotos. Probabil prea zgomotos pentru placul ei.

—În iad e mai bine. Voi muri și voi vedea, știi? Dumnezeu nu e chiar... hm, genul meu, chicotesc vag.

Femeia îmi aruncă o privire urâtă și își ia mâna de pe umărul meu. Își bagă mâinile în sân și mă privește superioara. Am presimțirea ca nu ii plăcuse răspunsul meu și încerca cu tot bunul simț sa îmi ofere un răspuns suficient de potrivit.

—Îmi pare rău de tine. Ești un suflet pierdut, oftează zgomotos și într-un mod neprofesionist de dramatic.

Îmi dau ochii peste cap și mă ridic de pe scaun. Îmi bag mâinile în buzunar și îmi arcuiesc o sprânceana, privind-o sec. Recunosc ca mă folosesc puțin de înălțime pentru un efect mai impresionant.

—Amuzant, îi răspund sec și părăsesc cabinetul fără vreo permisiune.

Întârziam la oră, deci nu e ca si când chiar puteam da vina pe comportamentul ei. Dar sa fiu sincer, era fix vina comportamentului. Exagera tipa asta, nu glumă.


~


Hoinăresc pe holuri, întârziind iarăși la ora. De data asta nu era vina nimănui, mă pierdusem, însă nici nu mă oboseam sa întreb pe cineva.

Deodată sunt tras repede într-o încăpere și până să realizez ce se întâmplă, mă trezesc în camera de serviciu din școală. Îl văd pe Nath, care era de astfel destul de furios. Avea mâinile în sân și mă privea dezamăgit și furios concomitent.

—Tu chiar nu gândești? Ce a fost în capul tău când i-ai spus mamei că nu crezi in dumnezeu. Și încă in ce vestimentație, tu chiar vrei să își dea seama? Tu știi ce concert vei face în lumea de apoi dacă în lumea reală doar dacă au aflat că au interacționat un diavol și un înger? Mă întreabă iritat și mă împinge in perete.

Îmi dau ochii peste cap și chicotesc. Aveam impresia ca exagera totul. Nu știam cum va fi în rai, totuși, dar în iad au mai fost cazuri când s-au întâlnit cu îngeri.

—Mare treabă dacă am interacționat. Asta e, viața, nu poți să controlezi totul, dau din umeri nepăsător.

Își trece degetele prin păr și îmi aruncă o privire fugară. Nu era nici el mulțumit de răspunsul meu, când va fi cineva de acord cu mine?

—Nu vreau atenție mai mult decât este suficientă, bine? Poate la voi nu este mare lucru, dar la noi este. Se presupune că îngerul care a comunicat cu un diavol este pe cale să facă un păcat. Nu vreau controale, bine? Îmi replică deja iritat.

Îmi arcuiesc o sprânceană și pufnesc neconvins. Se mai întâmplă.

—Poate îți atrag atenția ceva tipe bune din rai? Am auzit că aveți niște specimene frumoase rău. De ce nu ai vrea atenție? Chicotesc și mă rezem de perete.

Nu îmi apreciază remarca, deoarece se întoarce cu spatele la mine și își șterge palma de haină.

—Realizezi că ești un idiot? Ce îți este atât de greu? Mârâie nemulțumit.

La auzul cuvântului „idiot" încep a râde. Am prins și eu când un înger nu vorbește frumos, nu pot să cred. Mă apropii de el și îi ciufulesc părul cu degetele, Nath tresărind la acțiunea mea.

—Oh, dragul meu, păcătuiești deja? De când un înger poate spune așa cuvinte? Poate chiar sunt cu adevărat o influență rea, chicotesc. Deși ți-ai vopsit părul înainte să apar eu, deci nu sunt atât de rău, murmur și dintr-o pocnire de degete, îi readuc culoarea deschisă la par la loc.

Și al naibii sa fiu, cât de drăguț și cat de bine îi stătea blond. Nu înțeleg de ce prefera doar pentru a îl enerva pe tatăl său să renunțe la culoarea asta superbă. Îl prindea atât de bine.

—Ce?! Oh, doamne, ce e greșit cu tine! Fă-mi-l la loc, se întoarce spre mine și mă privește nervos și complet iritat.

Îmi bag mâinile în sân și îmi scot limba într-un mod jucăuș.

—Îți stă mai bine blond, trimite-l dracu pe tatăl tău dacă te enervează, îl primim cu brațele deschise. Dacă nu îți place, poți să ți-l schimbi singur. Îngerii nu au puteri? Îmi arcuiesc sprânceana confuz, iar el își lipește palmele de față.

Expiră lung și înghite în sec.

—Nu ai nici cea mai vagă idee despre îngeri, nu-i așa? Îngerii pot doar sa facă minuni dacă o fac spre ajutorul cuiva. Spre propriul ajutor nu pot să facă nimic. Te rog, schimbă părul cum era înapoi, murmură încordat.

Casc larg și îmi dau ochii peste cap. Nu i-aș fi schimbat înapoi nimic, însă deja era plictisitor. Nath, Nath, Nath...

—Ești ciudat, îl privesc sceptic și îi schimb înapoi părul în brunet.

Evită să mă privească înapoi și expiră lung.

—Doar te rog sa nu le oferi părinților mei indicii că ești diavol. Nu vreau drame, mârâie nemulțumit și părăsește camera de serviciu.

Acum parcă îmi părea rău că nu ii citisem mintea, deoarece am impresia ca ascunde ceva. Parcă faptul că și-a vopsit părul pentru a îl enerva pe tatăl său nu suna atât de valabil.

Diavolul mi-a adus o floare (boyxboy)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum