Diavolul mi-a adus o floare (boyxboy)

II

~Eu un ciudat? Niciodată.~

~

—Killian! Nu pot să cred că în prima zi de școală tu chiulești. E inacceptabil, treci în clasă, urlă o tipă în vârstă la mine și mă trage de mână în una dintre încăperi.

O privesc confuz pentru ca nu aveam vagă de idee despre ce dracu vorbea. Nu chiulisem, încă eram pe teritoriul clădirii. Însă presupun ca era ceva normal. Sper, doar nu o sa încerce să mă omoare pe ascuns? La cât de nervoasă pare, nu știu dacă sa pun la îndoială și ultima variantă.

O urmez cuminte până în cameră, unde erau mai mulți oameni. Erau așezați câte 2 la mese și la cum au tăcut toți imediat cum am intrat noi în clase, am impresia că fac ceva ritual satanic.

Sincer, chiar dacă era vorba despre asta, erau o porcărie ritualurile. Nici un diavol care se respecta nu răspundea la fazele astea, în majoritatea timpului erau doar copii care se plictiseau și trebuiau să se hrănească.

Sunt condus până la o bancă din rândurile din față de mese și aruncat în bancă lângă o fată. Arăta destul de bine pentru un om, însă desigur ca avea și imperfecțiunile ei, iar pe mine mă enervau micile detalii.

—Deci, el este noul elev. Îl cheamă Killian și ar fi drăguț din partea voastră sa vă cunoașteți și, desigur, să îl învățați ce fel de reguli are liceul nostru, mă privi fix la ultima parte.

Îmi dau ochii peste cap și îmi rezem capul in palmă. Decid să nu îi ofer un răspuns, iar ea părea mulțumită de alegerea mea.

Se întoarce pe vârfuri și începe a citi dintr-o carte. Toți tăceau și unii mai scriau câte ceva. Cât de confuz era totul aici. Și plictisitor. Sa nu uit, foarte plictisitor.

—Ce trebuie sa facem? O întreb derutat pe tipa de lângă mine.

Fata îmi zâmbi și pufnește amuzată, arătându-mi un exercițiu din carte. Îmi cobor privirea și citesc conținutul exercițiului, însă nu înțelegeam nimic. Asta fac oamenii? Calculează volumul la obiecte? Care e rostul, până la urmă?

—Dar nu vreau sa îl fac, pufnesc și îmi bag mâinile în sân.

Fata își dă ochii peste cap și îmi întinde caietul ei spre mine. Îmi face semn cu degetul spre ceva text și își așeză mâna pe umărul meu.

—Copiază de la mine atunci. Profesoara verifică caietele și mai bine sa ai făcut, mă anunță scurt și se poziționă normal în bancă.

Clipesc apăsat și îmi mușc interiorul obrazului. Parcă deja regretam ca am venit aici, nu cunosc mai nimic despre oameni! La dracu.

—Caiet? Ce fel de caiet? Întreb derutat, iar fata se uită la mine ca la ultima figură.

Își ridică sprâncenele uimită și își trece degetele prin păr, deja ușor iritată. Putem confirma ca poate mă comportam copilărește, dar la naiba.

—Tu ai fost vreodată la școală? Te comporți de parcă e prima ta zi aici, îmi spuse exasperată și oftă lung.

Râd sec și îi dau caietul înapoi, privind în gol.