Diavolul mi-a adus o floare (boyxboy)

XXXVIII

~cel puțin e un început, nu?~

~

—A fost mai obositor drumul decât meciul ce va urma, mă plâng eu, deși adevărul era ca numai de drum nu mă plângeam eu.

Faza era ca am venit cam târziu și toate scaunele din autobuz fuseseră ocupate, astfel că am stat împreună cu nu știu ce ipocrit care a preferat să stea pe telefon tot drumul. Măcar să vorbească, sa nu mă fi plictisit tot drumul, dar nu, a preferat să stea pe un telefon. Am fost si mai dezamăgit decât am fost la început. Eu am vrut sa stau împreună cu Nathaniel, mai ales că de ieri, el stă la mine. Se pare ca s-a certat rău de tot cu ai lui, dacă chiar nu își dorește să se întoarcă la ei. Poate voi afla ulterior și motivul, dar chiar nu îmi doresc să creadă că îl oblig. Oricum, faza e că nu am stat cu el și sunt cam nemulțumit.

—Știu, mai ales că nici nu avem șanse de câștig, deci mă simt ca și când aș face drum degeaba, îmi explică Alex mohorât și oftează greoi.

Îi arunc o privire fugară. Nici măcar nu era atât de greu să câștigi, principalul sa nu fac o prostie și să fie evident că nu joc curat, atât. Deși si asta rezolv ștergându-le mintea, până la urmă. Doar își bătea capul degeaba pentru un joc.

Nath tot era pe aici, este și logic, având în vedere faptul că inițial am vrut sa stau cu el. Este rezervă, însă nu pare prea entuziasmat de joc. De ieri era parca paralel cu totul și se gândea la ceva nonstop, însă cu greu mă abțineam sa nu ii citesc mintea. Mai ales ca relația dintre noi încă eram cam dură. Voiam să vorbesc cu el, deci aștept cu nerăbdare să treacă weekendul asta mai devreme ca să am șansa să îmi petrec mai mult timpul cu el. Ce ironic, înainte fix opusul voiam, însă având în vedere că mai nou locuiește cu mine, vreau sa profit de fiecare secundă.

—Cel puțin tragem o beție duminică, uităm și de faptul că am pierdut meciul, chicotește încordat bărbatul și intră nu prea entuziasmat în pensiune.

Oftez greoi, încercând sa nu mă irit și mai mult de faptul ca Alex repetă nonstop ca vom pierde. Examinez nu prea încântat stilul rustic al clădirii, dar cel puțin să mă mulțumesc ca este răcoare. Afară era o căldură infernală și deși înainte as fi preferat căldura, deja am devenit pretențios. M-am obișnuit puțin prea repede cu vremea de pe pământ, sunt mândru de mine ca am reușit.

Acum trebuie sa ne luam camerele. Inițial trebuia sa stăm câte 3 in cameră, însă nu mulțumesc. Pe lângă faptul că eu nu pot sa dorm în fiecare noapte, iar asta categoric i-ar face confuzi pe colegii mei, deoarece eu nici mort nu mă prefac că dorm, mai era faptul că dacă o făceam totuși, nu am habar ce voi face în somn. Nu vreau sa mă trezesc dimineață cu vreo pereche de coarne și cei 2 colegi de cameră morți. Astfel ca urmare a situației, am preferat sa îmi închiriez singur o cameră. Nu erau atât de scumpe, deoarece era o simplă pensiune destul de veche, după părerea mea.

—Nu ești prea optimist, comentez eu și îl privesc sceptic.

Alex își arcuiește sprâncenele și oftează zgomotos, de parcă nu ar fi fost evident deja. Își scoate telefonul din buzunar și zâmbește nu prea discret în momentul în care observă nu știu ce mesaj. Probabil era de la Maria. Măcar acum a uitat de faptul că el consideră că nu avem șanse de câștig, doar pentru ca nu știu ce elevi au murit în incidentul ăla prost.

Aș vrea si eu să reacționez așa când îmi scrie Nath, dar nici nu sunt sigur ca îmi are numărul de telefon, deși chiar dacă l-ar avea, nu cred că mi-ar scrie. Ce trist.

Chiar ca tot vine vorba de el, unde este? L-am văzut în autobuz, mai ales că a venit cu mine dimineața, însă când ne-am coborât, a dispărut numai el știe unde. Voiam sa îl văd și să îl bat la cap așa cum știu eu mai bine. Hm, poate ar fi fost bine sa îi propun sa stea cu mine în cameră? Ah, la dracu, asta ar fi penibil și prea evident. Plus ca ar fi cam gay, fără să mint. Mhm, dar chiar vreau sa stau cu el. Trebuie sa rabd o zi, nu atât de mult, nu?